7,150 matches
-
mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a conflictului, iar pe de altă parte, este refacerea stării de echilibru psihomoral a persoanelor traumatizate de acest eșec sau nevroză de separație. În felul acesta, restaurarea va reprezenta revenirea la starea originară de armonie și echilibru. Ea va compensa nostalgia liniștii și a Împlinirii pierdute. Restaurarea este actul de anulare a singurătății și de revenire la condiția sufletească și morală normală a persoanei umane. 20 TIPURILE DE PERSONALITATE IN PSIHOLOGIA MORALĂ Definiție și caracteristici Fără a ne suprapune peste tipurile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care mă face să sufăr, fie pentru Răul comis, fie pentru refuzul de a nu fi făcut Binele atunci când trebuia, când mi se impunea să-l fac, chiar dacă, prin atitudinea mea pasivă, nu am făcut Răul. Este o stare de nostalgie, o Întoarcere dureroasă care mă apasă și mă Îndeamnă permanent, reflectând asupra ei, să o repar. Răul este reactualizat În conștiința regretului, care mă transpune În trecut, la momentul greșelii, al comiterii Răului. Eul percepe Răul făcut ca pe o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
du soi. PUF, Paris, 1948. 47. Jankélévitch, V. Traité des vertus. Ed. Bordas, Paris, 1949. 48. Jankélévitch, V. Du mensonge. Ed. Confluences, Paris, 1942. 49. Jankélévitch, V. Le pur et l’impur. Flammarion, Paris, 1955. 50. Jankélévitch, V. Ireversibilul și nostalgia. Univers Enciclopedic, București, 1998. 51. Jankélévitch, V. La mauvaise conscience. Aubier, Paris. 52. Jaspers, K. Philosophie. Springer, Berlin, 1986. 53. Jaspers, K. Psychologie der Weltanschauungen Springer, Berlin, 1960. 54. Jaspers, K. La culpabilité allemande. Ed. du Minuit, Paris, 1948. 55
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără regrete, ci doar cu o vagă nostalgie după ceea ce ar fi putut să fie și nu a fost. Ca istoric și critic literar, a dat, prin volumul Dacii în conștiința romanticilor noștri (1979), un foarte serios și aprofundat studiu. Pe lângă originalitatea temei, impun bogăția informației, coerența construcției
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
lui. Memoria zăpezii (1989) reia câteva dintre temele, motivele și stările lirice din Muzeul de iarnă, dar adâncind meditația și accentuând prezența existențialului în interiorul textelor. Poetul se abandonează „în voia poemului”, care are forța de a acapara „eul creator”. Cu Nostalgii interzise (1991), B. pare a intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
de a acapara „eul creator”. Cu Nostalgii interzise (1991), B. pare a intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
carte de publicistică arată alte fațete ale talentului și personalității lui B., intelectual atent la viața cetății și la ceea ce se schimbă înlăuntrul fenomenului literar-cultural. SCRIERI: Muzeul de iarnă, Cluj-Napoca, 1986; Memoria zăpezii, București, 1989; Jocuri încrucișate, Târgu Mureș, 1990; Nostalgii interzise, Târgu Mureș, 1991; Între lumi. Convorbiri cu N. Steinhardt, Târgu Mureș, 1994; America, partea nevăzută a lunii, Târgu Mureș, 1994; Casa cu idoli, Târgu Mureș, 1996; A doua Americă, Târgu Mureș, 1996; Anotimpul probabil, Târgu Mureș, 1997; Curs și
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
1987, 5; Eugen Simion, Poezia „ca o vertebră de aur”, RL, 1990, 1; Ioan Milea, Agonia textului, TR, 1990, 15; Petru Scutelnicu, Inteligența metaforei, ATN, 1990, 4; Ioan Holban, Ardelenii, CRC, 1990, 29; Coșovei, Pornind, 90-94; Cornel Munteanu, Nicolae Băciuț, „Nostalgii interzise”, ST, 1992, 3; Traian T. Coșovei, O dioramă a frigului, CNT, 1992, 42; Bucur Demetrian, Un poet al zăpezii, R, 1993, 5; Iulian Boldea, Vizionarismul abstract, „Cuvântul”, 1997, 15 februarie; Milea, Sub semnul, 152-154; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
constituind substanța volumului Îngerul malagambist în insula Oahu (1979), personaj donquijotesc și alter ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984) ș.a. dezvăluie același sentimental cu nostalgia originii, evocând cu tandrețe locuri, oameni și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Napoleon. Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
cerebrală, livrescă, aparținând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului și mai puțin propriei sale sensibilități. Tocmai de aceea, unii exegeți au evidențiat ermetismul său de tip barbian, iar alții, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu). Activitatea de critic și istoric literar, concretizată în volume de studii și articole precum Portrete și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaștere nu doar a valorilor literare unanim
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
remarcată la C. absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia mărturisită, retrospectiv, iubirea pierdută, iubirea imposibilă este de neîmpărtășit, traumă care a otrăvit și sfâșiat pentru totdeauna sufletul, îmbolnăvindu-l de nostalgia unui pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată a fi, în
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
sau Dali. Metaforele, numeroase, se succed fără a se articula în edificii semnificante la nivelul ansamblului. În placheta următoare, Nisipuri mișcătoare (1979), solilocviul liric înregistrează un spor de autenticitate și legitimitate artistică, captând vibrațiile afective în contextul unei domesticități blânde. Nostalgia copilăriei, melancolia îmbătrânirii, crepusculul sunt evocate prin metafore în mare parte tributare manierismului epocii, uneori prețioase, însă adesea nu lipsite de forță. Multe dintre piesele volumului sunt de fapt poeme de dragoste, tentative de a comunica sentimentul prin notarea câte
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
de binefăcătorii lui, familia Mladinescu, sau Rodica iubita din «Prima iubire» care după luni de corespondență iubitoare alege să se despartă plecând urechea la niște bârfe, fără să caute să verifice autenticitatea lor. Autorul ne dezvăluie cu multă mândrie și nostalgie, originea sa dintr-o familie înstărită, oameni muncitori care deși au fost expoliați de proprietăți, iar atunci când casa le este umplută de chiriași, nu își pierd omenia, valorile profund umaniste în care au fost educați, credința în Dumnezeu, spiritul de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acel moment am Înțeles un lucru șocant. Nu puteam să devin bărbat dacă nu deveneam Bărbatul. Chiar dacă nu voiam asta. L-am rugat pe Capitolul Unsprezece să treacă prin Indian Village, pe lângă vechea noastră casă. Voiam să mă cufund În nostalgie, ca să mă liniștesc Înainte de a da ochii cu mama. Străzile erau și acum pline de copaci, dezgoliți din cauza iernii, așa că se vedea până la râul Înghețat. Mă gândeam cât de uluitor este că sunt atâtea vieți pe lume. Aici, pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce însemna, dar el își ridică capul uimit și stupefiat și vroia să scape de sabia ce o ținea... de care era ținut, mai bine zis. Se dezlipi greu de căldura degetelor sale, despărțindu-se de mâna sa cu o nostalgie vizibilă, asemeni unui prunc ce realizează că nu mai are voie la pieptul matern. Când, însă, simți răceala ființei mele și a sângelui ce mie îmi pare înghețat, se lipi cu foame de podul palmei mele și parcă-mi implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi că nimeni nu are dreptul să intre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e obișnuit să fie întrerupt. Ter mină mârâit: — I-aș ierta orice numai pentru că i-a scris lui Cicero că do rește să servească republica, dar în nici un caz să-i supraviețuiască. Republica! suspină Vipsania. Ce cuvânt magic! Trezește încă nostalgii, deși aproape nimeni nu mai știe exact ce regretă. Dar așa e. Asinius Pollio avea obiceiul să spună că, dacă republica ar pieri și s-ar stinge, el nu mai dorește să trăiască. Și totuși a trăit. A supraviețuit chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Paterculus, însă se stră duiește să-l atragă pe Vinicius de partea sa. — Nu crezi că spectacolul luptelor politice, care devorau sta tul și au provocat în ultimă instanță decăderea moravurilor, a in spirat unor spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în arenă și să vină printre ei. — Aha! se dumirește germanul. — Era cât pe-aci să fie meci nul, comentează Ganymedes. Nu-ți poți da seama dacă e trist sau vesel. Eram amândoi doar ușor răniți... Privirea îi virează spre nostalgie, dar se îmbățoșează imediat. — Adversarul meu n-a mai fost în stare să lupte și și a lăsat armele să cadă. Se apleacă din șale spre spate: — S-a întins pe jos și a ridicat mâna stângă ca să-l iert
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iași, în urma concursului din 17 noiembrie 1974, în calitate de colaborator extern. Fiind chiar realizator al unor emisiuni, între care și „Actualitatea sportivă” s-a dedicat întru totul acestei munci. Pentru aparițiile sale pe post și-a adoptat pseudonimul Prahoveanu, sugestiv pentru nostalgia locurilor natale, sentiment care l-a stăpânit până la sfârșitul vieții. Și-a luat licența în litere (specialitatea franceză-engleză) în anul 1978 cu lucrarea de licență „Beginnigs of English Journalism”. În ciuda așteptărilor, nu a putut fi angajat la Radio Iași, cum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]