4,294 matches
-
Arte Grafice din București), a fost un reper urmat mai târziu. Premiera piesei a avut loc la Teatrul Național din București, la 14 februarie 1914. Piesa analizează repercusiunile pe care le au în relațiile de familie și în poziția din obștea satului tranzacțiile și concesiile făcute de anumiți indivizi, ca rezultat al politicii de atragere a unor elemente românești în sistemul de deznaționalizare și oprimare a românilor. Acțiunea se petrece într-un sat ardelean (Lunca) de la începutul secolului, aflat sub dominație
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
într-un sat ardelean (Lunca) de la începutul secolului, aflat sub dominație habsburgică. Revolta în timpul căreia a fost sancționat renegatul Traian Văleanu, a restituit dramei individuale adevăratele dimensiuni sociale. Notarul, ca și candidatul Blezu, erau uneltele dominației străine. La alegeri, dorințelor obștii li s-a opus coaliția renegaților, bazându-se pe forța coercitivă (jandarmii) și pe elementele descalificate (Mitruță), chiar pe infractori de drept comun (Hopârtean). Prin "Meșterul Manole", reprezentată în 1927 și publicată în 1928, Goga a încercat să adapteze vechiului
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: "Geo Bogza - un
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Stühle). Sașii din Țara Bârsei și cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizați în cadrul districtelor regale ale Brașovului și Bistriței. Între 1325 și 1329 sistemul administrativ și juridic al comitatului Sibiului a fost reorganizat. Începând cu 1486, adunările generale ale obștii sașilor au purtat denumirea "Universitatea Națiunii Sașilor" ("Universitas Saxonum" sau "sächsische Nationsuniversität"). Secuii au beneficiat și ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul și sud-estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
șapte unități administrativ-teritoriale secuiești originare ("Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), înființate în secolele XIII-XIV, s-au constituit în secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune. Populația românească, organizată potrivit dreptului cutumiar ius valachicus în obști sătești și uniuni de obști, conduse de "cnezi" și "voievozi", era organizată în interiorul unor "„țări”" ("terrae"), formând o stare recunoscută constituțional, denumită Universitas valachorum. Autonomiile regionale ale acestor „țări” românești, situate în zonele periferice ale Transilvaniei (Țara Făgărașului, Țara Almăjului
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), înființate în secolele XIII-XIV, s-au constituit în secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune. Populația românească, organizată potrivit dreptului cutumiar ius valachicus în obști sătești și uniuni de obști, conduse de "cnezi" și "voievozi", era organizată în interiorul unor "„țări”" ("terrae"), formând o stare recunoscută constituțional, denumită Universitas valachorum. Autonomiile regionale ale acestor „țări” românești, situate în zonele periferice ale Transilvaniei (Țara Făgărașului, Țara Almăjului, Țara Hațegului, Țara Maramureșului, Țara
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
episcopul Grigore Maior. În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele fundamentale: "Abecedarul", "Gramatica", "Aritmetica" și "Catehismul", adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi. Numirea episcopului Ioan Bob în anul 1782 a fost primită cu ostilitate de obștea monahală basiliană de la Blaj, din care făcea parte și Gheorghe Șincai. În anul 1784 Șincai și-a dat demisia din Mănăstirea Buna Vestire de la Blaj și s-a mutat într-o locuință particulară. În septembrie 1790 protestul față de episcopul Bob
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
cerea pentru aprobarea înființării. Aprobarea de principiu a înființării gimnaziului a venit imediat, prin ordinul 37287/13 mai 1864. Între timp, între Ioan Pipoș și Andrei Șaguna a existat o corespondență privind statutul gimnaziului. Obligațiunile împrumutului de stat aparțineau întregii obști românești a comunelor (foștii iobagi, eliberați prin patenta din 1854), atât ortodocși, cât și uniți. Ca urmare, Pipoș și cu Hodoș susțineau ideea unui gimnaziu național, adică la care să aibă acces atât ortodocșii, cât și uniții, iar ambele confesiuni
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
științe sacre. Sfântul Anton a fost ales, de însuși Sfântul Francisc, ca să învețe teologia pe ceilalți călugări din mănăstirea din Bologna (Italia), unde a demonstrat că este vrednic de titlul de Doctor în teologie ce avea să i-l dea obștea. După ceva vreme trecu în Franța ca superior al mănăstirilor din partea de miazăzi. Franciscanii descălecaseră în Franța încă din 1217. În acest loc n-a încetat Anton însă a predica. Căile pe care umbla el erau tot atâtea raze de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
și cea a apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător obștii ortodoxe a târgului. Într-adevăr, pe harta iosefină, în partea centrală a localității, este menționat încă un edificiu, din păcate, nu se poate preciza dacă este înaintașul bisericii ortodoxe actuale sau al celei reformate. În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”. Pe plan extern a reușit să
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
vii, heleșteie și bălți cu pește, pe lângă sume de bani, parte din ei depusă în străinătate, obiecte prețioase („scule”, în jargonul timpului) și bijuterii. Ionescu și Panait observă că Brâncoveanu a profitat de procesul socio-economic de dezagregare a proprietății de obște, materializat în neputința țăranilor de a-și menține micile ocini. În consecință, Brâncoveanu cumpăra astfel de suprafețe de pământ, deseori aflate în vecinătatea proprietăților sale proprii. Portretele lui Constantin Brâncoveanu sunt numeroase în comparație cu cele ale altor domni, și o mare
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
odată cu pătrunderea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei, a început colonizarea cu sași a Sibiului. Primele fortificații au apărut începând cu secolul al XV-lea ca mod de apărare împotriva atacurilor otomane. În anul 1486 Sibiul împreună cu districtele Brașov și Bistrița formează "Obștea Sașilor" (Universitas Saxonum) , comerțul și activitatea intensă a breslelor sibiene fiind apreciate în întreaga Europă. În timpul revoluției de la 1848 la Sibiu s-a constituit "Comitetul de Pacificațiune" din care făceau parte Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Axente Sever. În anul 1871
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
răspândită în provinciile române dunărene și preluată de către traco-geto-daci. Civilizația veche românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit că o civilizație pur agrara, o civilizație țărăneasca, o civilizație a obștilor sătești alcătuite din țărani liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești. Surse. - Rufius Festus a scris în anul 372 A.D. despre situația din Dacia post-romană în lucrarea să Scurtă istorie
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit că o civilizație pur agrara, o civilizație țărăneasca, o civilizație a obștilor sătești alcătuite din țărani liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești. Surse. - Rufius Festus a scris în anul 372 A.D. despre situația din Dacia post-romană în lucrarea să Scurtă istorie a poporului român; - Menționarea românilor în Cântecul nibelungilor sub denumirea de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
271 d.Hr.) rămâne în urmă o populație autohtonă, daco-romană, care sprijinindu-se pe romanitate și creștinism, a ținut piept valului populațiilor migratoare, păstrându-și indentitatea peste secole. În contextul generalizării vieții rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanică. La Ipotești, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima dată conținutul unei atare obști romanice care a fost
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanică. La Ipotești, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima dată conținutul unei atare obști romanice care a fost îmbogățită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparțin culturii Ipotești - Cândești - Ciurel, creată de populațiile autohtone în secolele V - VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
următoarea inscripție: "„Aciastă sf(â)ntă cruce sau făcut cu cheltuiala robului (lui) Dumnezeu Ioan Moroșan din Horodnic de Sus spre pomenire (în) veci. 1854”". Cu timpul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare pentru obștea locală. În septembrie 1888, pe spezele „anlistului” comunal Zaharie Zub, a fost zidit un turn clopotniță cu două etaje la intrarea în cimitir. În anul 1899, a fost construită în apropiere de biserica de lemn o biserică de zid cu
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
înfățișare modestă, fiind de dimensiuni mici, ca urmare a faptului că nici numărul enoriașilor nu era mare. Odată cu creșterea numerică a comunității din Capu Câmpului, s-a simțit nevoia ridicării unei biserici mai încăpătoare. În anul 1935, cu cheltuiala membrilor obștei comunale și ai celorlalți credincioși și prin contribuția Mitropoliei de Cernăuți, precum și cu purtarea de grijă a părintelui Vasile Andrici, paroh de Capu Câmpului (1930-1949), s-a început construcția unei noi biserici, care a fost sfințită în 1938 de către preotul
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
afla următoarea însemnare: "„Această Sf. Evanghelie iaste a dumisale Ștefan Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este considerată astăzi ca fiind dispărută. În anul 1758, cămărașul Ștefan Bosie a donat biserica de lemn din Zlodica, cu toate acareturile (via), către Epitropia Sf. Spiridon din Iași pentru
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de lemn a fost construită în perioada 1728-1748 pe coasta versantului, la o distanță de circa 50 m de culmea și platoul acestuia. Schitul întemeiat de Agafton a fost obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, prin anul 1814, în timpul mitropolitului Veniamin Costachi să fie transformat în mănăstire de călugărițe, ""unde au strălucit prin evlavie fiicele și văduvele boierilor de altădată, precum și toate acele fiice
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
timp de trei sferturi de veac, cu o altă ctitorie de lemn, amplasată în mijlocul vechiului cimitir din „Bordeie”, în partea sudică a satului; traseul vechilor fundații încă se mai distinge. Ridicată în cursul secolului XVII-lea, biserica a fost vândută obștii unite din Mintia în anul 1876, cu 400 de coroane, sumă dăruită de împăratul austriac Francisc Iosif I (1848-1916); conscrisă în tabelele recensămintelor eclezastice din 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității ,Varcza’’, a fost dărâmată în jurul anului 1939. Pe harta
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și depindea aministrativ de Mănăstirea Vorona. Slujbele religioase erau celebrate fie de ieromonahi de la Mănăstirea Vorona, fie de preoți de mir din satul Oneaga. Într-un pomelnic din anul 1870, întocmit de presbitera Spiridona Gh. Cernescu de la biserica
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]