13,698 matches
-
nu se miște din pat dacă ține la viață, omul s a întins, răpus de oboseală și alcool. A dormit până seara. Ea a rămas, chircită de spaimă și scârbă, lângă el, la perete, sorbindu și lacrimile ce i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele. Nu avea curaj să coboare nici să și astâmpere setea ce i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie mai aparte: se caută "umbra genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!"("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
să evadeze pline de nerv din strânsoarea pantalonilor. Alții, mai sensibili, se abțineau cu greu să nu‑și ducă mâna pe părul ei bogat, ușor buclat, ce‑i cădea în valuri pe umerii rotunzi. Uneori încercau să o sărute pe obraji ori pe gură. Atunci Iuliana se supăra. Ochii i se umpleau de scântei sub sprâncenele ce se arcuiau acu �za �tor și le vorbea scurt, fără a ridica tonul, dar hotărât, privindu‑i în ochi pe cei în cauză: - De ce
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
aruncat într‑un colț al camerei, după care i‑a desfăcut fermoarul de la pantaloni. Și pentru că nu nimerea să‑i deschidă cureaua lată și fata se opunea cât putea, apărându‑se cu picioarele, a lovit‑o cu dosul palmei peste obraji, o dată, de două ori... până ce fata a căzut. A prins‑o pe după umeri și a târât‑o până la patul de lângă perete. A mai lovit‑o de câteva ori, deși fata era leșinată. I‑a dat pan �talonii jos și i
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă și plâng... E toamnă și plâng după toamnă de ieri Pe când eram tinereții crăiasa, Cu sufletul meu doritor de plăceri Iubirii-mplinite veșnic mireasă. Focuri arzând buzele tale Pe obraji șiroindu-mi în ploi Mâinile rotunjind cu fervoare Albul molatic al sânilor goi. File de carte, ani de poveste Frunze-s ce azi cad pe cărări Numai iubirea încă mai crește Și-n zbor nesfârșit de cocori, Clipe ce vin
E TOAMNĂ ŞI PLÂNG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355713_a_357042]
-
Toate Articolele Autorului mătasa albă a pielii tale brodată-i toată cu săruturi și sânii tăi îmi par doi fluturi ce cred că buzele-s petale . tu toată ești doar o mireasmă, o apă limpede ce curge pe frunte, pe-obraji , pe buze ești clipei de iubire cazna. că ea nu trece fără tine și de-a trecut îți duce dorul în toate tu sădești amorul și-o stare ești mereu de bine. tu mă stârnești ca pe-un neom și-
MĂTASA ALBĂ-A PIELII TALE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355752_a_357081]
-
de casă, cu friptura bine rumenită în cuptor și inegalabilele sarmale! Ei, dar acum vine momentul forteal evenimentului: mirele și mireasa au dispărut... toată lumea aștepta nerăbdătoare să vadă cearceaful! S-a consumat și acest moment... și mireasa a scăpat cu obrazul curat! Dar cu cearceaful... pătat! În cei șapte anialgerieni, au existat multe momente inedite în viața doamnei Stănilă - a avut ocazia să cunoască îndeaproape oamenii și tradițiile lor, să le pătrundă tainele și să le gustevalorile culturale tradiționale. Însă nici
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
întors la, treaba lui. De data aceasta a fost rândul părinților să rămână fără cuvinte. O liniște apăsătoare s-a așternut în cameră. Și lacrimi mari și curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi știau prea bine ce au de făcut. În seara aceea, soțul l-a luat pe bunic de mână și l-a condus cu
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
neabătut - un abandon în resemnarea prezentului neîntrerupt... Și fiecare dintre noi (cum scris e-n legi cutumiare) primi acea însărcinare ce se-asorta cu al săi soi. Fiind al aurorei fiu iubit, eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
UNEI NOPȚI DE DUMINICĂ Buzele tale au gustul unui fruct sălbatic (măceș, agrișa poate rachițele) Ești cel mai senzual dans în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră se plimba prin părul tău (mândria abanosului) Răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu (supliciul unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
deja trăit. Avem trupul de lut, dar gândul poate zbura! Sentimentele sunt mugurii care ne cresc în adâncul sufletului. ÎNDE IRAE ET LACRIMAE (De aici manii și lacrimi) Hai să privim cerul (mirajul) În noaptea asta prevăd multă durere, Pe obrazul stâng sub pleoapa o lacrima mi-a lăsat o urmă pe care lumină o confundă cu ea iar întunericul o mângâie Cristalele de sânge cred că îți înseninează privirea Mâinile tale îmi lasă atingeri de fier Vulcanic te adulmec cu
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
tale (mugurii iubirilor sfințite de anotimpuri) Mereu aștept toamnă iubirilor Sărutul ce poartă gustul mustului Lumină boabelor de struguri Mere coapte (buzele tale) Amintiri de teracota Te sculptez dintr-un bob de strugure și mă îmbăt privindu-te (gustul mustului ) Obraji de rubin Mâini ce plutesc (frunzele ) Pașii prin sufletul brumăriu Zgomotul ploii Catifeaua ceții îmi învelește trupul gol fără ține (glossa vântului) Toamnă asta rodește iubirea (îmi ești anotimp) Ce-ar fi toamnă fără roade? Lumea fără rostul „doi” Știam
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
pentru aduceri aminte, fereastra deschisă, umeri de lumină, palma timpului, icoana, ștergarul de in, grăunte de frig, arcușul, penelul, raiul, răcoarea din palme, rotunjimi de doruri, evantai, castele pentru fluturi, cuvinte nerostite, sunetul pământului, geamul pădurii, fotografii decolorate, păpuși cu obrajii topiți; oglinzi cu două fețe, ieriul din mâine, inima soarelui, frunze de pelin, uitarea, o oră din răsărit, stelele căzute, norii bosumflați, îngeri cu aripi tăiate, clepsidra, leagăne de rouă, jucăriile de pluș, ecouri rourate, gândul unui copil cu sindrom
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
De aceea, privesc numai înaintea mea, la domnul solid ce stă pe scaunul în dreptul căruia mă oprisem atunci când am pășit în vagon. Nu pare să aibă mai mult de 40 de ani acest domn. Este bine îmbrăcat, durduliu, roșu în obraji, cu părul dat cu ceară, frumos aranjat. Și cum îl privesc, îmi vine dintr-o dată, o idee: nu cumva el este Emil? Brusc, telefonul domnului începe să sune. - Alo, răspunde el. Da, mamă, uite, ce să fac? Dar mama nu
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
se simtă împreună, chiar dacă sunt risipiți. Din aceeași opera de comunicare spirituală, de adunare la un loc a creațiilor literare ale românilor de pretutindeni, de întregire a fenomenului cultural românesc, ale cărui lacrimi și picături de aur se prelungesc pe obrazul planetei, face parte și doamna Rodica Elena Lupu concepând și editând antologia de față, asupra căreia ne vom opri ... Ținând în mână Cartea aceasta frumoasă cu o grafică de zile mari, datorată domnului Roca, ai sentimentul că mergi către Dumnezeu
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
județul Teleorman, este cadru didactic la facultățile de jurnalism din capitală. Are specializări în Științele comunicării. Lucrează la televiziune, unde realizează filme documentare (în serial) despre zone de conflict din lume: Somalia, Angola, Iugoslavia, Bosnia. Regizor de film: „Lacrimi pe obrazul lumii” (1994). Inițiată în Știința apărării țării. Doamna Dona Tudor este un jurnalist cu nerv și imaginație, prozele ei din această Antologie sunt tablete politice, scrise de un prozator care mânuiește metafora cu o dexteritate uimitoare. Talentată și sclipitoare, scrierile
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
alt fel se discern simțirile pornite din străfundul interiorului nostru. Cuvântul împlinește senzații de bine sau rău, străpunge adâncurile neștiute ale sufletului umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu mâinile
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
pentru ieri... Și-n fiecare clipă câte un pic murim... Căci timpu-i cel ce zboară, grăbit, spre nicăieri... Se scurge vremea-ntruna și nu avem răgaz... Dușmanul cel hain, năvalnic, dar tăcut, Pe trup ne lasă semne, chiar și pe obraz Și nu te poți lupta cu timpul nevăzut... Pe-a timpului aripa noi facem iar naveta... Între un ieri și-un mâine de-a pururi efemer... Uitând, de multe ori, cutreierând planetă... Sa il trăim pe azi și totul e-
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
În sfârșit, acasă. Destinul imprevizibil se joacă schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a infățișat un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un bătrân cu
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
mâine la școală și mai vorbim. Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușă pentru aș lua la revedere. Panait i-o sărută galant iar Aglae îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi vechi prieteni care se bucură unul de prezenta celuilalt. Rămas în poartă, Virgil o privea cum se depărtează cu pașii săi mărunți. Cum era doar într-un pulovăr subțire, simți tăria gerului și
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
și dragostea de tată. Ce-i va spune fetei când se va trezi? Cum va reacționa? E prima dimineață când tatăl nu-și va săruta fiica. Întreaga ei ființă a început să tremure. Un șuvoi de lacrimi i-a inundat obrajii palizi. Puștoaica îl aștepta cu portbagajul deschis. Un sentiment de mândrie i se citea pe față. L-a câștigat. Va fi al ei. Întotdeauna i-au plăcut bărbații în vârstă. Sunt cei mai buni soți, însă e greu să pui
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
rochiei... parcă aștepta buchetul de flori pe care el l-a cumpărat de la țigăncușa aia hamțușcă... " Ia, flăcăule, florile astea și pune-le în brațele fătucii ăsteia frumoase, că asta ți-i partea, nu te zgârci!" Căzu în genunchi, cu obrajii în poala femeii. În timp ce fata pregătea cafeaua, bărbatul, ca-ntr-o rugăciune, săruta picioarele soției, iar cu palmele căuta același trup pe care îl cunoștea de-o viață. Dar azi parcă era altul. Trăgând cu ochiul, tânăra domnișoară, de-acum
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
tempora!...și viața aleasă fanariota? burgheza? o, da, a noului Infern - ce simt? un trist, nefericit extaz în sufletu-mi străin de pace și de vraja - fiori de gheață prins-au crudă coaja pe-al vârstei chip, pe frunte și obraz - de caut vină, peste-o clipă pot să mor cu pieptul sfâșiat de sapte câini - privesc, flamand, cu-n ochi, grămezile de pâini și ...bărăganele uitate sub mohor. și...parcă mor, și... parcă mor sub bărăgane semănate cu mohor. Referință
ELOGIU BĂRĂGANELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356189_a_357518]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PERLE DIN LACRIMI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 498 din 12 mai 2012 Toate Articolele Autorului http://www.poezie.ro/index.php/poetry/220314/Perle din lacrimi Prima zăpadă m-a găsit cu lacrimi pe obraz. Fulgul curat pe-o lacrimă s-a așezat și-a înghețat. Perle izvorau din privire, se rostogoleau prin omăt și creșteau cât un om de zăpadă. Referință Bibliografică: PERLE DIN LACRIMI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PERLE DIN LACRIMI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356231_a_357560]