5,469 matches
-
o pereche de pantaloni din catifea neagră. Hainele nu-i veneau deloc dar se simțea bine în ele. în timp ce ea pregătea cafeaua, el aduse magnetofonul în bucătărie, deodată atmosfera se înveseli. Amândoi ascultau atenți și cu multă plăcere „Fotoliul din odaie”, prin vocea caldă și suavă a Mirabelei Dauer. Radu parcă deveni puțin încruntat iar expresia feței lui trăda o profundă concentrare, Ramona observă și îl mângâie pe frunte încercând să-i așeze o șuviță rebelă, atunci el zâmbi. -Ramona vrei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Mi-a povestit de una, de alta, l-am omenit cu ce aveam prin casă, și pe-nserat și-a înhămat caii. L-am povățuit: “Stai omule, cum să pleci acum, doar n-au intrat zilele în sac, odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
În altă zi, îl observase la biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au început să mă copleșească. Am intrat în tindă, apoi în odaia mare. Pe perete se afla icoana Macii Domnului cu Fiul Ei, iar mai la dreapta o candelă aprinsă, semn al credinței ortodoxe și respectului față de Cel Atotputernic. - Catinco, adă ceva bunătăți pentru prima vizită a norei în casa noastră, pe sub
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
De o sută de ori vei repeta crima care curmă gândirea și aducerea-aminte. O copilă doarme într-un pat: vei viola-o, și sângele virginității ei se va amesteca pe tunica ta de "viteaz" cu sângele părinților, uciși într-altă odaie. Vei fura, vei minți, vei întoarce totul în cenușă"145. Un denunț cum e acesta, care, în mod obișnuit, se pretează enunțării constative (Austin), îmbracă forma antifrastică a enunțării performative, frapante, angajând o miză afectivă enormă prin dinamitarea ideii de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.“ „Și-a murit Moise, robul Domnului [YHWH], în Câmpiile Moavului, după cuvântul Domnului [lit., după/de gura Dom
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.» / Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa. / Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» / Dar el, drept răspuns, le -a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!»“ Realizarea uniunii, a unirii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc. Toate aceste grupări
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
14, numite împrumuturi preosmanlii, și cuvintele mai recente, din turca osmanlie. Acestea din urmă au pătruns între secolele 15 și 17 și sunt, mai ales, nume de plante (dovleac, dud, pătlăgea, salcâm), animale (bursuc, catâr), termeni referitori la casă (dulap, odaie, saltea, tavan), la îmbrăcăminte (basma, ciorap) și la feluri de mâncare (ciorbă, sarma), la meserii (dulgher) și la comerț (amanet, cântar). Viața intelectuală a rămas străină de contactul secular cu turcii: nu există niciun cuvânt care să denumească o noțiune
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
În regiunile Pontului Euxin se numeau καμάρου, corăbiile mai mici și ușoare construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau în forma unui acoperiș. Rom. cămară, odaie, în care se păstrează vestminte și alte lucruri necesare. Cămară, diferite cătune mici din România.” Despre opera lui Nicolae Densusianu se spune că Vasile Pârvan a calificat-o „drept un roman fantastic în stare să provoace admirația nemărginită a diletanților
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
am găsit nici o femeie care să ne ție fata. La București am vorbit cu ministrul pentru un laborator de psihologie experimentală; e aplecat a mi-l face, numai să-i procur localul dela Rector. Culianu îmi pune la dispoziție 4 odăi la Școala Normală; cred că și Ministerul mi-o da parale să cumpăr aparatele și cărțile necesare. Poate astfel vom avea și noi un laborator de psihologie experimentală la Iași. (Torouțiu, vol V, p. 231) Nicolae Iorga, unul dintre prieteni
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
la toată lumea că i-a cununat în secret la biserică, s-au dus numai la primărie....[...] Pe urmă... după cununie... tinerii au luat casă cu chirie... ați fost la Verona... cum vine piața aici... în mâna stângă... casă bună... trei odăi... antret... bucătărie... singuri în curte. Asta, se-nțelege, până la moartea lui senior Capulet... babacul Juliettei.... care a lăsat toată averea gineri-său... alți clironomi n-au mai fost... așa că pe urmă s-au mutat în casele bătrânești. Când au murit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește să strige în cazul posibilului asasinat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
n-a mai avut până acum în viața lui. Ți-ai găsit ! Când vrea femeia... Te urmărește domnule, vine după tine... îți iese în cale când nici nu gândești... ba dacă mai stai în casă cu ea, îți intră-n odaie domnule. I s-a năzărit ei pe tine și pace !... Te nimerește ba pe jumătate îmbrăcat, ba în pat dimineața (tresărire violentă la domnul Nisipoiu). Tu zici pardon ! Ea, că nu știu ce-a uitat aci când a scuturat ieri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
văd numele lor tipărite din reg. 4 artilerie, și 12 Dorobanți - Bârlad. Boierul Șipoteanu vedea în țăranul răzeș un element de elită, un titlu nobiliar românesc, păstrătorul bunurilor spirituale și al tradiției de neam. Casele răzeșilor din Șuletea cu două odăi și tindă, cu patru ferestre în față și ușă la mijloc - frumoase și curate, ivindu-se ca niște pete albe prin verdeața copacilor deși. Femeile sunt frumoase și bune gospodine, nu se pomenește a se duce și ele la crâșmă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l privească pe bătrân murmură: „Rămâi sănătos, tată... s‟aveț‟ grijă de fată!“ atât a spus și a ieșit în grabă, de parcă ar fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind, tivit-tivit... tivit-tivit. Bătrânul tresări; urmări păsărica cum făcea roate, prin odaie, cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de geam, zburând roată prin odaie, apoi, se repezi afară ca o săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prin versuri, Același eu revin, la o adică, Îmi fac curaj cu cea mai mare frică, Prin lamentări, proiecte și demersuri. Eu, permanent, refuz să plec grumazul, Deși o spadă grea, constant, mă taie, În schimb, trăiesc la mine în odaie Ca un acar Păun, iubind macazul. Eu, ideal, nici nu plătesc impozit Spre-un stat bolnav, atins de metastază, Tratez chiar criza asta cu emfază Și-mi inventez, prin vise, un depozit. Eu, singular, reconstruiesc palate, Cuvintele se leagă prin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici pentru paza preafrumoasei domnițe! „ O să am o grijă în plus” își spuse domnitorul. „ Totmai cred că a avut ceva de câștigat din pricina focului de la Iași!” rosti gânditor Radu Mihnea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]