8,467 matches
-
primei cărți, narațiunea câștigând în schimb coerență și verosimil. Întâmplări „scandaloase”, ca erezia părintelui Lazăr, sunt pigmentate de umor fin și de subtilitate psihologică, în timp ce restul prozelor, cu subiecte având drept fundal Bistrița și piscul Cernegura (Pubertate), vârful Pietricica și pârâul Cuejdi, „reinterpretează” în cheie mistică întâmplări din copilăria autorului. Profanul comunică secret cu spațiul și timpul sacru: Uziel, din proza omonimă, coboară într-o fântână spre a-l urma pe Baal-Șem, umbra unui inițiat legendar. Romanele lui Z. păstrează maniera
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
Harghita, în punctul numit „Dâmbul Cetății” („Várdomb”). Această așezare este cunoscută în literatura de specialitate, de asemenea, sub numele de Șoimeni și Ciomortan. Locul sitului reprezintă un promontoriu de formă ovală (aprox. 90 x 60 m), la baza căruia curge pârâul Remetea, afluent al Oltului. Așezarea de pe „Dâmbul Cetății” a fost descoperită și semnalată în perioada interbelică, de către Férénczi Sándor; în anii 1956, 1960 și 1967 aici s-au efectuat săpături arheologice sub conducerea lui Székely Zoltán. Cercetările sistematice extensive au
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
lirică în care scenele pastorale interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
și locuitorii Defileului Porțile de Fier, fluviului ce le domina covârșitor viața. Dovadă este și străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne vină și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins 15 bazine hidrografice principale 12. Le prezentăm în continuare, împreună cu principalii afluenți ai colectorului respectiv. I.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
după caracterul pădurii din bazin: Valea Arinilor, Arănieș; Valea Bradului; Valea Salciei, Răchiți, Valea Stejarului; Valea Teilor; Alun, Aluniș; Paltinu; Valea Groșilor; - legat de anumite viețuitoare din apă: Ierboasa, Peșteana, Peștiș, Peștișani; Broșteni; Raci, Raciu, Valea Racilor; Brebu, Brebi, Brebina (Pîrîul cu brebi - castori); Vidra; Vidraru (Pîrîul cu vidre); Rața; - legat de intervenția omului: Săpata, Șanțu, Râu de Mori, Valea Morii, Ieruga; Sulina, Sulinaru; Răstoaca; la Zăton sau Grebla (loc barat pentru strâns buștenii). Originea acestor hidronime este arătată mai departe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Arinilor, Arănieș; Valea Bradului; Valea Salciei, Răchiți, Valea Stejarului; Valea Teilor; Alun, Aluniș; Paltinu; Valea Groșilor; - legat de anumite viețuitoare din apă: Ierboasa, Peșteana, Peștiș, Peștișani; Broșteni; Raci, Raciu, Valea Racilor; Brebu, Brebi, Brebina (Pîrîul cu brebi - castori); Vidra; Vidraru (Pîrîul cu vidre); Rața; - legat de intervenția omului: Săpata, Șanțu, Râu de Mori, Valea Morii, Ieruga; Sulina, Sulinaru; Răstoaca; la Zăton sau Grebla (loc barat pentru strâns buștenii). Originea acestor hidronime este arătată mai departe, în capitolul referitor la microhidronimie (VI
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom vedea mai departe. Este de observat că unii dintre aceștia au sonorități onomatopeice, caracteristice limbilor primare, păstrând din virtuțile lor native. În zona locuințelor rupestre din subcarpații Buzăului, cu vestigii lingvistice și arheologice geto-dace, se află pârâul Fisici, cu izvoare ce piștesc din malurile sale și cătunul Fâsâiți. Tot onomatopeice sunt denumiri din nordul Olteniei, veche vatră bine conservată, de felul Vîja, Țuțuroiu, Bolboroasa. Și, desigur, mai sunt și altele. Afluenții mari ai Dunării. Scrierile geografice și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în secolul IX, să-l regăsim la istoricul Constantin Porfirogenetul, într-o formă foarte apropiată de cea actuală, Seretos. Rădăcina indoeuropeană pare a fi și în acest caz ser sau sru = a curge. Este interesant de notat o vale cu pârâu ce coboară din Podișul Covurluiului paralel cu Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru Prut, desigur numele traco-dacic, este foarte apropiat de cel actual: Porata (Istorii, IV.48), în timp ce mai târziu, grecii l-au
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Evident greșit pentru Atlas și Tibisis, Auras-ul poate fi identificabil prin traducerea în limba slavă a sensului de "aurifer", ca un afluent de pe dreapta și anume Zlătia de astăzi (gura sa vecină, dar opusă celei a Jiului), care este un pârâu cu mult mai puțin însemnat decât Jiul. Dar dat fiind caracterul aurifer al aluviunilor Jiului în regiunea montană și submontană, nu este oare posibil ca Herodot să fi redat această caracteristică a sa în acest hidronim Auras, căruia nu i
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
harta aceasta nu marca podurile cu semne convenționale (fig. 6). Fig. 6. Jiul, de la Țînțăreni la Secui, în harta Schwantz (1723). Se observă că amplasamentul traversării Jiului era în harta Schwantz, în amonte de gura de vărsare în Jiu a pârâului Prodila și în amonte de traversarea prin podul modern cu structură metalică. În harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația actuală în ceea ce privește traversarea Jiului de lângă Mânăstirea Schitian (fig. 7). Aici, podul marcat pe hartă se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
gura Prodilei și un drum spre sud, prin viitorul amplasament al satului Podari, care a luat ființă abia după 40 de ani46; se menține încă, precum la Schwantz, ca drum principal drumul Calafatului, tot peste pădurea Radovanu, de-a lungul pârâului Prodila, dar la sud de acesta, în legătură cu noul amplasament al podului. Fig. 7. Jiul în zona orașului Craiova, în harta Specht (1790-1791). În anul 1920, încă se mai vedeau în albia Jiului, la ape mici, în amonte de podul modern
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
bea din Istru o gură de apă, ca pe un vin sacru, și înainte de a jura că nu se vor întoarce la lăcașurile lor părintești decât după ce vor ucide toți dușmanii". Etnografii români au găsit că în Hațeg se află pârâul Dunărica, socotit sfânt - prin tradiție locală. Caracterul Dunării de "fluviu sacru" este consemnat încă de la expediția lui Alexandru cel Mare împotriva tribalilor de la Dunărea de Jos. După o incursiune reușită la nord de fluviu și cucerirea unei cetățui a geților
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
rămas din relatarea războaielor dacice ale Împăratului Traian și, în fine, aici raliindu-se și alți specialiști, Dierna (Cerna), de la radicalul indoeuropean kers = negru. În Oltenia, atât Jiul de Est, cât și cel de Vest, au la izvoare câte un pârâu montan, cu aspect torențial, purtând același nume și anume Stârminos. Numele acesta arată oare caracterul mânios al curgerii acestora? (Cuvîntul mînios-mînie se află și în greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și cel de Vest, au la izvoare câte un pârâu montan, cu aspect torențial, purtând același nume și anume Stârminos. Numele acesta arată oare caracterul mânios al curgerii acestora? (Cuvîntul mînios-mînie se află și în greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din defileul montan, al cărui nume are origine indoeuropeană (sned = dulce, plăcut). Și mai jos, pe dreapta aceluiași râu - Motrul, în antichitate Amutrion sau Amutria (cu toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ales în Oltenia, un izvor, ca în latină; în alte regiuni, s-a generalizat și pentru sensul de puț (lat. puteum), care la origine însemna, ca și în limba română, o sursă de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Tulburea (lat. turbulus), Apa Neagră (lat. nigra), valea Albă, Alba (lat. album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa Caldă (lat. calida), Recea (lat. recens), Repedea (lat. rapida). Runcul este un nume de pârâu, nu numai de așezare, întîlnit în mai multe locuri și toponimul respectiv. Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
străine. În marginea nordică a Craiovei, Jiul primește, pe stânga sa, afluentul Amaradia. Are în numele său rădăcina latină amarus, care înseamnă și amar la gust, ceea ce nu poate fi cazul, dar și caracterul de "calamitos". Ceea ce se putea aplica acestui pârâu destul de puternic, în condițiile unor ploi torențiale. Între cele 5 râulețe dobrogene folosite ca repere în hotărnicia lui Laberius Maximus, amintită și mai înainte, două au sensuri evident latine: Picusculus (lat. picus = ciocănitoare) și Turgiculus (lat. turgeo = a se umfla
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
regim torențial). Și pentru alte două se pot face, mai puțin nete, astfel de apropieri: pentru Sanpaeus, cu latinul sanus = sănătos și pentru Calabaeus cu latinul calamus = trestie; acesta din urmă a fost identificat de unii cercetători cu Casimcea, un pârâu destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în acest loc s-a putut practica irigarea prin derivare gravitațională încă din Neolitic. Figura 9 este edificatoare în acest sens61. Fig. 9. Pârâul Obârșia între măgurile cu vestigii neolitice de la Vădastra. Al. Rosetti 62 citează pârâul Craiova, în Munții Cumpănul, care se varsă pe dreapta în Cerna. În zonă, în Banatul carașovean, există tradiția unor Craiu Iovan sau Iova (B. P. Hasdeu 63
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în acest loc s-a putut practica irigarea prin derivare gravitațională încă din Neolitic. Figura 9 este edificatoare în acest sens61. Fig. 9. Pârâul Obârșia între măgurile cu vestigii neolitice de la Vădastra. Al. Rosetti 62 citează pârâul Craiova, în Munții Cumpănul, care se varsă pe dreapta în Cerna. În zonă, în Banatul carașovean, există tradiția unor Craiu Iovan sau Iova (B. P. Hasdeu 63). Firește, în țară, lista este mult mai lungă. Cu rezonanță slavă avem, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din Petra și-au construit o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din Petra și-au construit o baie, alimentată desigur din pârâul satului. Turcii dobrogeni au botezat practic toate lacurile litorale cu nume ce le caracterizează într-un fel sau altul: Tașaul, de la taș = piatră, cu maluri stâncoase; Siutghiol, de la siut = lapte, aspectul lăptos fiind dat de izvorârile din lac; Agighiol, de la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
să amintim și completăm unele influențe germane și ungurești, în zonele de colonizare habsburgică, menționate și mai înainte. Ele au trecut în numele unor mici cursuri de apă, de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
zonele de colonizare habsburgică, menționate și mai înainte. Ele au trecut în numele unor mici cursuri de apă, de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]