8,628 matches
-
cearcăne la ochi ca după plâns, și cu mersul nesigur. Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmițându-i astfel solidaritatea sa și că este la curent cu evenimentele din familia ei, pășind mai departe, ținându-și catalogul și culegerea de matematică sub braț spre clasa unde avea curs. Gestul colegului și prietenului său, îi aduse pentru câteva secunde o strălucire în ochi și puțină culoare în obrajii livizi. Nu se simțea singură
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
simțim din când în când ”acea stare pesimistă” , trebuie să nu ne transformăm în sclavii ei; trebuie să luptăm să o învingem și chiar dacă gândul este trist, trebuie să-l ajutăm, să-i redăm zâmbetul și voioșia; numai așa putem păși mai departe cu pasul și cu inima ușoară... © D. Theiss Referință Bibliografică: Viața este mult prea scurtă... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1045, Anul III, 10 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile
VIAŢA ESTE MULT PREA SCURTĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347287_a_348616]
-
din veșnice pocale, Să închinăm spre-a poeziei zare, Cu rimele-ți eterne să valsăm, Ca sufletul să ne îmbrace-n floare, Iar noi, uniți de doruri, să visăm... Mă-ndrept spre țărmul binecuvântării Cu versul nins de bucurie sfântă, Pășesc spre culmea verde a visării Când rimele-ți în inima mea cântă. M-am înălțat spre sufletu-ți integru, Uitând că-n lume totu-i efemer, M-am depărtat de gândul rău și negru, Să mă-nvelesc cu-al poeziei
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]
-
În timp, am realizat, reclamele folosesc doar la ademenirea turiștilor, în realitate, serviciile oferite fiind departe de ceea ce ar trebui să fie, în cel mai fericit caz există un maseur. Ei, dar eu am avut noroc cu Nyl și am pășit într-un centru ayurvedic adevărat, am stat de vorbă cu un specialist care mi-a prezentat cu amabilitate oferta lor și bine-nțeles a încearcat să mă convingă să le pășesc pe de-a buna, pragul. Am promis că mă
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
dar eu am avut noroc cu Nyl și am pășit într-un centru ayurvedic adevărat, am stat de vorbă cu un specialist care mi-a prezentat cu amabilitate oferta lor și bine-nțeles a încearcat să mă convingă să le pășesc pe de-a buna, pragul. Am promis că mă voi gândi la propunere și m-am retras cu brațele pline de broșuri și pliante pe care le-am parcurs acasă, când agitația zilei s-a potolit, soarele ducându-se să
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
să iau loc pe un fotoliu și ca să mă mențină în epoca în care credeam că ajunsesem, m-au servit, în cești de porțelan pictat manual, cu un delicios ceai de Ceylon îmbunătățit cu tot felul de ierburi, că doar pășisem în casa unui medic ayurvedic. Savurându-mi ceaiul, am aflat de la gazda mea, doctorul Rohana Sisira KUMARA, NO340 GALLE ROAD, Aluthgama, că face parte din familia LIYANAMAHADURA din partea de vest a Sri Lankăi, din orașul Panadura, familie ce a dat
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
Răsfoind filele timpului prin foile de calendar, alăturate paginilor din jurnalele aglomerate de sensibilitatea cuvântului izvorât din suflet de artist, am constatat, cu bucuria firească a căutătorului de frumos, că poeta Elisabeta Gîlcescu s-a descoperit cu evlavie și a pășit pe ogorul bogat al literaturii în anul 2009, purtând în mâini rodul fascinant al gândului din „Ieri și azi”, pentru a-l oferi publicului. Imitând mișcarea precisă a pendulului unui metronom literar, aceeași autoare și-a impus să apară, în
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
problemele financiare prin care trece, în condițiile în care valoarea lui este recunoscută în lumea întreagă, mărturie stând mulțimea articolelor apărute în ziare de prestigiu, iar lucrările sale se găsesc în multe expoziții de gen. Dar, turiști și reporteri deopotrivă, pășesc pragul micii lui galerii, a manufacturii care de fapt este un șopron acoperit unde muncesc alături de el alte două sau trei femei, în picioarele goale, mulțumindu-se drept răsplată de cele mai multe ori doar cu bolul de orez, se minunează în fața
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A III A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347339_a_348668]
-
obrajii săi împurpurați, încât vorbeau de la sine disculpându-l. M-oi fi dat cumva de gol? Nuse poate. Altminteri nu m-ar mai fi întrebat. Într-un cămin de orfani, familia este o instituție sacră și în acest domeniu să pășește în vârful picioarelor. Sufletele copiilor se pot răni foarte ușor. - Nu știu ce sfat pot să-ți dau dar sunt alături de tine. Mi-ar place să știu că la timpul potrivit, voi fi prima persoană care va afla vestea cea mare, dacă
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
Profetismul lui Mircea Eliade a implicat, de la început, acest mesaj (n.n: se referă la “ciuma roșie comunistă”), și este secretul gloriei lui mondiale. Nu istoricul religiilor, nu savantul, nu exegetul miturilor omenirii a fascinat pe contemporani, ci profetul Eliade, pășit din “pustiul” țării natale pe scena mondială o dată cu cea mai teribilă catastrofă ce-i lovise neamul”) Acum, după ce v-am făcut “capul calendar” cu acest fragment lung cât Roata cerului din profetismul lui Mircea Eliade, vă veți întreba, poate: cum
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
dar nu de câine; de pasiune. Dezinvoltură de cultură, pe stradă-i fum și băutură. Eu Sunt energii uitate pe treceri de pietoni, Sunt omul ce nu crede-n gentilomi. Și mă găsesc mai mult, mai des. (mă teleportez, nu pășesc) Credeam că am scăpat de măști (în mine, că în restul sunt) ,dar ponderea-i mai ridicată, Îmi e mai greu ca altădată. (dacă ești sfânt, mă părăsești) Ah, ce degete sticloase îmi arunci în ochii neguroși. (ai multe brațe
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
în han, adăugă Liliana. -Pe zeii toți, e greu să vă țin în frâu! zise Talestri puțin speriată de ce auzise. Prințesa făcu repede câțiva pași în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
pe digul din portul Tomis. Peisajul iernii este divin. În vârfuri de catarg poposesc pescărușii căutând compania marinarilor cărora le aduc vești de la iubite. Marinarii sunt albatroși ce poartă dorul patriei pe oceanele lumii. Se pare că suntem la începuturi... Pășesc pe covorul neatins al iernii de la cumpăna dintre ani. Totul este virgin. Zăpada scânteietoare învie amintirile copilăriei de altădată... cu miros de cozonaci, derdeluș, zurgălăi și săniuțe. Este emoția copilărească a începuturilor. Mă las purtată pe aripa vântului ce valsează
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
drumul bătătorit de pe ulița și aleile caselor aveau urme fără pași. Gospodăriile simple și curate, lemnele stivuite într-o ordine desăvârșită, fântânile acoperite, cu căni atârnate pentru călători rătăciți îți întregeau încrederea că acolo e rostul lor. Îți venea să pășești pe vârfuri și să vorbești în șoaptă ca să nu trezești ființele din idilica poveste. Peste puțin timp, din spatele ferestrelor acoperite de perdele albe și a ușilor nemișcate au început să apară ființe tăcute care mergeau hotărâte în treburile lor. Deci
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
tinerețe și îi văd din strălucirea ochilor,atunci când povestește despre această perioadă,că a fost ceva ce a făcut cu plăcere și nu mă mir că s-a orientat spre turism. De altfel, de câte ori se apropiecu tava încărcată cu bunătăți pășește atât de mândru încâ tținuta lui poate fi invidiată și de cel mai renumit chelner, chiar dacă nu este îmbrăcat în frac, cămașă albă și papion. Cu sarongul lui, tava în mână și ochii sclipitori, Jara este un personaj pe care
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
credeam să învăț a muri vreodată, veșnic tînăr, înfășurat în manta-mi, fruntea mea înălțam visător la steaua singurătății (Mihai Eminescu). Norii telurici zădărnicesc de multe ori pasul literatului în lumea care nu îl înțelege însă el, sărăcit de iubire, pășește singur și sigur spre înțelegerea marii taine a sufletului. Cu cât cunoști mai mult, cu atât iubești mai mult, glăsuia în farmecul exponențial al eului său Da Vinci. Iubirea începe de la a te cunoaște pe tine însuți și numai apoi
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
lucru. Pe culoar îl întâmpină magistratul Fulvius Simbinacus cu un opaiț de argint în mână. -Ce s-a întâmplat mărite procurator? întrebă acesta. -Mai nimic, magistre Simbinacus! Dreptul acela... a fost furat, rosti cu mină obosită Ponțiu Pilat iar apoi păși înainte făcându-i semn magistratului să-l urmeze în încăperea sa de lucru. -N-am scăpat deci de ceea ce ne temeam! mai spuse el. Mai era destul de puțin până să se lumineze de ziuă iar la mormânt nu mai era nimeni
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > GRĂNICESCU ȘI CECILIA Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Am intrat pășind agale, nesigură pe propriile-mi picioare, cu teama în suflet că nu voi face nimic. Gândurile îmi zburau aiurea și deja mă gândeam cum va fi la toamnă, cum îmi voi petrece vacanța învățând ca papagalul și neînțelegând nimic din
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
învățământ, apoi se apucă frenetic de scris. Între timp, stimabilul nostru profesor se plimbă în fața sălii, de la stânga la dreapta și invers, oprindu-se din când în când ca să asculte ce-i spunea colegul de la cea de-a doua tablă. Pășește hotărât către el, se apropie cu urechea, își potrivește bine ochelarii pe nas și studiază cu atenție formulele de pe tablă, teoremele, demonstrațiile și problema rezolvată. Prilej propice pentru noi, cei din sală, de a mai trage cu urechea, cu ochiul
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu ultimele forțe, te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea unui chip estompat, imortalizat într-o fotografie îngălbenită, decolorată de vremuri, rătăcita la biroul cu obiecte pierdute
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
celor cu care ajungeam noi să ne integrăm. Adică un mod personalist de înțelegere și respect venind acum din partea celor pe principiile cărora ne-am integrat și recunoașterea de către fiecare a unor praguri tot mai dulci spre care trebuie să pășim, tocmai prin atenuarea unor (firesc-explicabile, dar nu admisibile) tendințe de monopol. Înțelegere și respect pe care trebuie să le exercite politicile internaționale ale fiecărui stat de drept; dar și în interiorul lor, prin legi interne față de anumite persoane juridice de naționalitatea
DEMOCRAŢIA CREŞTINĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348834_a_350163]
-
un adevărat sculptor în magma sufletele oamenilor, din clipa în care acesștia reușesc să îi zărească chipul, aducând la lumină modelele inconfundabile, înscrise în ele încă de la naștere. Iar acest miracol, s-a petrecut cu mulți dintre cei care au pășit hotarele acestui tărâm legănat de poveștile șoaptite de apele Dunării și pe care vuietul mării le îngână în surdină. Printre cei vrăjiți de acest tărâm, se află și pictorița Maria Pelmuș. Pentru ochiul citadinului neavizat, obișnuit cu cenușiul cotidianului și
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
părea să se joace de-a v-ați-ascunselea, întreruptă doar de năvălirea la intervale regulate a larmei bătăilor de pendul, pentru ca apoi să o auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o mâzgă
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
de-i soarele cu dinți, Dorul spre voi mă împinge, Dor de casa de sub munți. Nu-i departe ziua în care Voi zbura la înălțime, Ca să-mi dați o îmbrățișare Dorul să mi-l mai aline. Azi când fiica mea pășește, Peste pragul altui an, Un părinte ce-i dorește? Dragoste și La mulți ani! Mangalia 13.12.2012 Referință Bibliografică: Dor de tata / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013. Drepturi de Autor
DOR DE TATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348928_a_350257]