KorAP: Find »[drukola/base=pantalon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...388 >

9,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o stare deplorabilă? Să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar își amintea cât de repede cucerise, cu ajutorul lor, inimile unor copile din Viena. Pe vremea aceea era destul de slăbuț. Nu prea mânca, obosea repede și avea palpitații de inimă. Medicul îl invitase acasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în pat, mănâncă zakuska și să vorbim ce și cum. Înțeleg că ai o problemă extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar și de un curier special. Dă o fugă până la croitor și spune-i să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să le ascundă și trecu prin fața soțului său fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cu blândețe spre el. Să știi că îmi plac la nebunie limbile noi. Julien se prefăcea că îi aranjează hainele mai bine. Eu te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în vine!... Hermelinul roși de ciudă, dar și de plăcere. Putea să jure că își legase bine nădragii. Cum de alunecaseră totuși? Valetul avea mâini de vrăjitor. Nu le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
făcuse uitată? Într-o clipă, Manuc prefiră toate chipurile Marioritzei. Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

nu de ce deschide ferestrele? Poate că da - În care caz, nu mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a mătale, doamnă, că rămâi făr’ de el, Îți Înghit țânțarii copchilu di jiu!, zice Ileana. Mama caută În legături - dar eu nu vreau așa. Eu vreau altfel, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
fotoliul de-acasă, dar mult mai bun, făcut din ea, pentru mine și cald și cald și cald mă strânge el din toate părțile, fotoliul. Duda zice că mai bine decât-așa o să ne fie nouă, dacă eu Îmi scot pantalonii; și și mai bine, dacă mă răsucesc cu fața către spătar - eu zic așa, nu ea; acum ea zice, cu-adevărat zice că nu așa: cu-peste, ci cu: pe-sub. Eu zic, doar așa, că mie mi-a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cu țânțari, cu fotoliu... Nici ea n-a priceput ce zic eu din amintirile mele din copilărie. - N-o fi, dar ziceam-că! Nu te lasă și nu te lasă fimeili-aistea! Îi zic că nu se poate: ea are chiloți, eu pantaloni și mie mi-e rușine să mă dezbrac În fața unei fete-mici - să mi-o vadă? - Închide ochii și-ai să vezi cum sunt cu-fără chiloți, zice. Îi Închid. Într-adevăr, i-o văd: frumoasă. Pe mine Însă nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
arate picioarele - vorbesc numai și numai de sport. Dacă le explicai o dată, de două ori, mergea. Era destul să se dezbrace una mai băiețoasă - ori bărbătoasă... - celelalte după ea... Băieții de școală, dacă au acceptat să-și dea jos nădragii, pantalonii, ițarii, ceoarecii și să-și pună chiloți de sport, cu pălăria, clopul lor... a fost o Întreagă poveste! «Bine, Vasile, dar la armată cum făceai sport: În maiou și-n chiloți, dar cu casca pe cap?», Întrebam pe câte-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dos - acum o aud vorbind cu mama, În bucătărie, nu aud ce-și spun. După un timp, iese de la noi prin față, pe lângă mine, trece dincolo, cu niște haine pe braț. Acum necunoscuții nu sunt cu totul necunoscuți: unul poartă pantaloni de-ai tatei, celălalt un veston - al tatei. - Asta-i tot ce am, Moș Iacob, zice mama de lângă mine, din calidor. Mai am câte ceva, dar trebuie să vină al meu - cu ce-l Îmbrac pe-al meu? Moș Iacob Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Asta-i tot ce am, Moș Iacob, zice mama de lângă mine, din calidor. Mai am câte ceva, dar trebuie să vină al meu - cu ce-l Îmbrac pe-al meu? Moș Iacob Îi dă celui cu vestonul tatei o pereche de pantaloni și celui cu pantalonii tatei o bluză de finet. Și, uite-i pe jandarmi! În frunte cu șeful, nesuferitul de Grabenko. - Hai să intrăm În casă!, face mama, dintr-o dată grăbită. - Dar vreau să văd!, zic eu. - N-ai ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
am, Moș Iacob, zice mama de lângă mine, din calidor. Mai am câte ceva, dar trebuie să vină al meu - cu ce-l Îmbrac pe-al meu? Moș Iacob Îi dă celui cu vestonul tatei o pereche de pantaloni și celui cu pantalonii tatei o bluză de finet. Și, uite-i pe jandarmi! În frunte cu șeful, nesuferitul de Grabenko. - Hai să intrăm În casă!, face mama, dintr-o dată grăbită. - Dar vreau să văd!, zic eu. - N-ai ce vedea! - mă ia În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Călăreai și tu? Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]