KorAP: Find »[drukola/base=papă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...552 >

13,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o încredere deosebită din partea Papei care ne conduce acum. Și atunci? Ar fi bine dacă ați trimite prin mijlocirea ordinului nostru o scrisoare din partea Stăpânului în care să recunoașteți că doar pe domeniul Stăpânului creștinii vor fi bine primiți multă vreme de acum înainte, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a trimis iar la Manila și Macao scrisori care te ponegresc. După spusele lor, cu toate că știi foarte bine că în Japonia creștinii sunt prigoniți, tu te străduiești să-l îndupleci pe Papa de la Roma să sprijine negoțul dintre Japonia și Nueva España. Iezuiții spun că această faptele tale nesăbuite pun în primejdie activitatea misionară din Japonia, iar dacă vei merge prea departe și vei stârni mai mulți preoți tineri din Manila și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel ca și data trecută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tuși de două-trei ori și zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar două lucruri de spus. În primul rând, vă rog să adăugați niște cuvinte pe care noi obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa. Se scrie așa: „Cu smerenie vă sărutăm picioarele.” — Să scriem că Stăpânul îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
două lucruri de spus. În primul rând, vă rog să adăugați niște cuvinte pe care noi obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa. Se scrie așa: „Cu smerenie vă sărutăm picioarele.” — Să scriem că Stăpânul îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este de mare însemnătate! — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-l scriem, încuviință seniorul Shiraishi. Și pentru el, la fel ca și pentru toți ceilalți japonezi, și iezuiții, și franciscanii, erau cu toții padren creștini, așa că puțin îi păsa de diferențele dintre ei. — Ești sigur că această scrisoare va ajunge la Papă? întrebă seniorul Shiraishi ca să-i intre în grații misionarului. Firește că dacă n-ar fi fost misionarul, oamenii săi de seamă n-ar fi putut face nimic pentru a îndeplini această sarcină. După ce galionul ajungea în Nueva España, solii aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să fie legați și de mâini și de picioare, căci nu știau nici limba, nici obiceiurile. Doar misionarul îi putea ajuta. Va ajunge. Dacă va fi nevoie, eu însumi mă voi duce la Roma și i-o voi înmâna Sfinției Sale Papa. — Poți să te duci singur? — Voi lua cu mine pe unul dintre solii Stăpânului. — Din Nueva España? — Da. Fără îndoială că așa veți fi mai liniștiți. Misionarul se gândise dinainte că, în loc să trimită scrisoarea la Vatican din partea ordinului său, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru discuții, bănuiesc că o jumătate de an tot o să treacă, răspunse guvernatorul ridicând din umeri. Dumneata, padre, desigur știi că negoțul dintre Nueva España și Orient este strâns legat de propovăduire și de aceea trebuie să socotim și părerea Papei de la Roma în această chestiune. Firește că îmi dădeam seama de acest lucru. De asemenea, știam prea bine că guvernatorul Nuevei España nu avea dreptul să îngăduie negoțul cu Japonia. Venisem în Nueva España împreună cu solii tocmai pentru că știam prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întâlnirea cu regele unei țări uriașe era un fapt nemaipomenit. Este însă un om în fața căruia îngenunchează cu smerenie chiar și regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa să răspundă. — Este regele creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa. Numai că Papa are o putere mult mai mare chiar și decât Măria Sa împăratul. Dar până și Papa... nu e decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
smerenie chiar și regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa să răspundă. — Este regele creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa. Numai că Papa are o putere mult mai mare chiar și decât Măria Sa împăratul. Dar până și Papa... nu e decât un servitor în fața unui alt Om. Zâmbind, Velasco cercetă chipurile solilor. — Cred că înțelegeți și fără să vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa să răspundă. — Este regele creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa. Numai că Papa are o putere mult mai mare chiar și decât Măria Sa împăratul. Dar până și Papa... nu e decât un servitor în fața unui alt Om. Zâmbind, Velasco cercetă chipurile solilor. — Cred că înțelegeți și fără să vă spun... cine este acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa. Numai că Papa are o putere mult mai mare chiar și decât Măria Sa împăratul. Dar până și Papa... nu e decât un servitor în fața unui alt Om. Zâmbind, Velasco cercetă chipurile solilor. — Cred că înțelegeți și fără să vă spun... cine este acel Om. ...Ați văzut chipul Său pretutindeni în Nueva España. Și nu numai în Nueva España

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care vizitau țările Europei. Însă, omul zicea că niște japonezi, în frunte cu patru tineri și însoțiți de un misionar, trecuseră în urmă cu vreo treizeci de ani și prin Madrid, și prin Toledo, ba mai mult, fuseseră primiți de Papa de la Roma. Velasco începu din nou să stea de vorbă cu omul. Acesta râse mândru, arătându-se încântat că lumea dimprejur îl asculta. Tinerii japonezi au trecut pe la casa bătrânului ceasornicar Toriano din acest oraș și au fost tare bucuroși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
liniștită, ceilalți episcopi, fără să se clintească, se uitau țintă, cu ochi ca de mort la Velasco și la părintele Valente. — Dacă e să lămurim chestiunea, le explică episcopul confraților săi după ce isprăvi de citit, cu cincisprezece ani în urmă, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis prin care dreptul de propovăduire în Japonia, ce fusese încredințat până atunci doar Ordinului Sfântul Petru, a fost îngăduit și altor ordine. Ordinul Sfântul Pavel a trimis de îndată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plăsmuită. — Poate că n-a înțeles bine veștile. M-am gândit și eu la asta. Dar de aici din Madrid, de la așa mare depărtare de Japonia, n-avem cum să știm dacă e adevărat sau nu. Sau poate că la Papa de la Roma să fi ajuns alte vești... Atunci sunt gata să merg până la Roma sau până la capătul pământului, spuse Tanaka dintr-o suflare. Velasco își lăsă jos mâinile cu care-și acoperise fața: — O să mergeți la Roma... Nu știu ce au de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să le oferim japonezilor câștiguri din negoț și să le arătăm că avem gânduri pașnice. Pe de altă parte, ei ziceau că Sfântul Scaun păstrează tradiția de a nu se amesteca în treburile interne ale altor țări și că nici Papa însuși nu era îndreptățit să întoarcă hotărârea regelui Spaniei. La rândul meu, m-am împotrivit zicând că aceasta era o chestiune de propovăduire și că Sfinția Sa nu putea să-i lase de izbeliște pe credincioșii creștini din Japonia, rămași de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Borghese am fost nevoiți să așteptăm încă două-trei zile. În cea de-a cincea zi, am fost chemat la vila cardinalului din Palidoro. Era firesc să fiu încordat la gândul că aveam să răspund la întrebările acestui faimos cardinal, nepotul Papei Paul al V-lea și cel mai puternic om din Vatican, dar în adâncul inimii a început să-mi înflorească o speranță firavă că se putea ca acest om să-mi înțeleagă înflăcărarea față de Japonia și însemnătatea covârșitoare a muncii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor o sămânță nevăzută prin martiriul său în timpul prigoanei de la Roma. Nici Domnul nu s-a temut de moarte pe dealul Golgotei. Ai dreptate. Cardinalul repetă de câteva ori „Ai dreptate”. Dar dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și făcându-și datoria, le arătă Colosseumul și Forumul Roman, dar în ziua aceea japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț, apoi se răspândi în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul al V-lea se ivi brusc ca o provă de corabie plutind peste valuri. Așezat într-un palanchin purtat pe umeri de câțiva preoți, îmbrăcat în straie albe și cu mitra înaltă pe cap, Papa se arătă ținându-și cu greu mâna ridicată. Înainta agale prin marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și în stânga peste mulțimea cuprinsă de frenezie. — Oremus pro Pontifice nostro! Din marea de oameni, niște călugări, aflați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Oremus pro Pontifice nostro! Din marea de oameni, niște călugări, aflați mai într-o parte, își ridicară glasurile în cor. Noroiul de pe straiele lor simple dovedea că bătuseră cale lungă pentru a ajunge aici la sărbătoarea Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]