4,933 matches
-
au pierdut aproximativ 34.000 - 100.000 de oameni în luptă, iar după terminarea războiului încă 20.000 - 50.000 de oameni (morți în închisori sau în luptă). Armata Teritorială era compusă din numeroase unități. Mai multe unități clandestine de partizani au recunoscut autoritatea AK de-a lungul timpului.. Cel mai numeros grup care a refuzat să se alăture AK a fost cel procumunist Armia Ludowa (AL), care avea la apogeu, în 1944, aproximativ 30.000 de luptători.. AK a fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
subunități sau sodați indinviduali germani. Astfel de tranzacții au fost tot timpul foarte riscante, Gestapoul fiind informat despre existența acestei piețe negre a armelor, pe care încerca să o distrugă sau să se folosească de ea pentru depistarea și anihilarea partizanilor. Din anumite mărturii, se pare pentru polonezi era mai ușor să procure arme de la unitățile maghiare sau italiene. AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
calificați, așa numiții "cichociemni", cei mai mulți participând direct la luptele împotriva ocupantului. Datorită distanței foarte mari dintre Polonia și bazele din Anglia și Mediterana, parașutările de meteriale militare pentru AK au fost puține în comparație cu cele parașutate pentru rezistența franceză sau pentru partizanii iugoslavi. În 1942, Comandamentul operațional al Biroului de informații și propagandă a format o secțiune pentru afacerile evreiești, condusă de Henryk Woliński. Această secțiune a cules informații despre populația evreiască și a transmis rapoarte la Londra. A asigurat de asemenea
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
deși rămân încă numeroase probleme asupra cărora interpretările diferă fundamental. Relațiile Armia Krajowa cu sovietice au mers din rău în mai rău. Dacă Germania Nazistă a invadat împreună cu Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat fiind planurile Moscovei de preluare a controlului asupra Poloniei după terminarea războiului. Moscova a dat ordin partizanilor sovietici pe 22 iunie 1943 să se angajeze în lupte cu partizanii
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat fiind planurile Moscovei de preluare a controlului asupra Poloniei după terminarea războiului. Moscova a dat ordin partizanilor sovietici pe 22 iunie 1943 să se angajeze în lupte cu partizanii polonezi. S-a ajuns ca acțiunile de luptă ale partizanilor sovietici împotriva celor polonezi să fie mai numeroase și cu o amploare mai mare decât cele declanșate de
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat fiind planurile Moscovei de preluare a controlului asupra Poloniei după terminarea războiului. Moscova a dat ordin partizanilor sovietici pe 22 iunie 1943 să se angajeze în lupte cu partizanii polonezi. S-a ajuns ca acțiunile de luptă ale partizanilor sovietici împotriva celor polonezi să fie mai numeroase și cu o amploare mai mare decât cele declanșate de germani împotriva insurgenților polonezi. De asemenea, principalele forțe ale Armatei Roșii și
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
aliați, dat fiind planurile Moscovei de preluare a controlului asupra Poloniei după terminarea războiului. Moscova a dat ordin partizanilor sovietici pe 22 iunie 1943 să se angajeze în lupte cu partizanii polonezi. S-a ajuns ca acțiunile de luptă ale partizanilor sovietici împotriva celor polonezi să fie mai numeroase și cu o amploare mai mare decât cele declanșate de germani împotriva insurgenților polonezi. De asemenea, principalele forțe ale Armatei Roșii și ale NKVD-ului au declanșat operațiuni împotriva partizanilor AK, în timpul
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
luptă ale partizanilor sovietici împotriva celor polonezi să fie mai numeroase și cu o amploare mai mare decât cele declanșate de germani împotriva insurgenților polonezi. De asemenea, principalele forțe ale Armatei Roșii și ale NKVD-ului au declanșat operațiuni împotriva partizanilor AK, în timpul sau imediat după terminarea Operațiunii Furtuna, (concepută ca o acțiune militară care să permită guvernului polonez postbelic să emită anumite pretenții teritoriale asupra zonelor ocupate de sovietici în conformitate cu prevederile secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic). I. V. Stalin
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
zonelor ocupate de sovietici în conformitate cu prevederile secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic). I. V. Stalin avea însă alte planuri pentu Polonia postbelică, ceea ce a făcut ca Operațiunea Furtuna să fie sortită eșecului încă din start. La sfârșitul anului 1943, acțiunile partizanilor sovietici, care primiseră ordine să elimine forțele AK a dus la o cooperare limitată dintre unele subunități ale Armatei Teritoriale și germani. Deși AK nu a încetat operațiunile de luptă împotriva germanilor, în momentul în care naziștii au oferit polonezilor
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
acceptării ofertei naziste a fost lipsa acută de armament și muniții resimțită de anumite unități insurgente poloneze. Nu sunt cunoscute acțiuni comune polono-germane, iar naziștii nu au reușit să-i convingă pe polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată a unităților locale AK a fost condamnată cu tărie de Înaltul comandament al Armatei Teritoriale. Odată cu mutarea în 1944 a liniei frontului de răsărit pe teritoriul Poloniei, AK a ajuns la un
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
la un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea unor orașe (de exemplu Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
din Aquino, Immanuel Kant și, discutabil, John Stuart Mill - accentul lui Mill pe importanța libertății și autonomiei indică faptul că acesta respinge alegerile care ar împiedica o persoană să ia decizii viitoare autonome. Alții consideră suicidul o alegere legitimă, personală. Partizanii acestei idei susțin că nimeni nu trebuie forțat să sufere împotriva propriei voințe, îndeosebi în cazuri de boli incurabile, afecțiuni psihice sau bătrânețe, pentru care nu există vreo posibilitate de ameliorare. Aceștia resping ideea potrivit căreia suicidul este întotdeauna irațional
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
o soluție de ultimă instanță pentru persoanele care suferă dureri extreme sau traume. O abordare mai puternică susține ideea conform căreia oamenii trebuie să aibă dreptul de a alege să moară, în mod autonom, indiferent dacă suferă sau nu. Printre partizanii de seamă ai acestei școli de gândire se numără filosoful scoțian David Hume, adept al empirismului, și americanul Jacob Appel, un adept al bioeticii. Suicidul este un act susținut în numeroase culturi și subculturi. În timpul celui de-al doilea război
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
provincie de peste mare”. Prin unirea mai multor grupări mai mici implicate în lupta pentru alungarea portughezilor din țară, în anul 1962 ia naștere “Frontul pentru Eliberarea Mozambicului” FRELIMO. Acesta își asigură sprijinul statelor comuniste și pornește în anul 1964 războiul partizan de eliberare. La 7 septembrie 1974 este instalat un guvern de tranziție cu prerogative autonome, pentru ca în anul următor, la 25 iunie 1975 să își obțină independența. La scurt timp după acestea ia naștere o mișcare de opoziție numită Rezistența
Istoria Mozambicului () [Corola-website/Science/311460_a_312789]
-
naționale antinaziste slovace, acesta l-a numit pe Jozef Turanec comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii. În data de 10 august 1944, în regiunea munților Tatra Mică a fost organizată o operațiune împotriva partizanilor, sub comanda generalului Jozef Turanec. Operația a eșuat, deoarece partizanii au fost avertizați din vreme să se retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii. În data de 10 august 1944, în regiunea munților Tatra Mică a fost organizată o operațiune împotriva partizanilor, sub comanda generalului Jozef Turanec. Operația a eșuat, deoarece partizanii au fost avertizați din vreme să se retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
Turanec. Operația a eșuat, deoarece partizanii au fost avertizați din vreme să se retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul Śtefan Hríb, la ordinul locotenent-colonelului Ján Golian. Partizanii l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul Śtefan Hríb, la ordinul locotenent-colonelului Ján Golian. Partizanii l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors în Cehoslovacia, reunificată între timp, pentru a depune
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
20, 21 și 22) au fost folosite în misiuni de recunoaștere, observație și legătură și una (18) în misiuni de bombardament ușor. Au fost folosite și pentru a ataca trupele inamice, pozițiile de artilerie, convoaiele, mitralierele antiaeriene și formațiunile de partizani. Repartizarea escadrilelor a fost următoarea: escadrilele 11, 12, 13, 14 erau repartizate Comandamentului Aeronautic, ca escadrile de legătură cu Armatele a 3-a și a 4-a. Escadrila 15 era atașată Diviziei 1 Blindate. Escadrila 16 se afla la dispoziția
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
Reuven Tzvi Feuerstein ( Ivritפוירשטיין ) (n. 21 august 1921, la Botoșani - d. 29 aprilie 2014,la Ierusalim) a fost un psiholog și pedagog israelian originar din România. Partizan al teoriei că inteligența poate fi învățată, este autorul teoriei modificabilității cognitive structurale și al teoriei experienței mediate de învățare. A fost profesor la Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan și la Universitatea Vanderbilt. Reuven Tzvi Feuerstein s-a născut
Reuven Feuerstein () [Corola-website/Science/312859_a_314188]
-
a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odesa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
a creea o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel încât populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor găsi mai indicate și adaptabile împrejurărilor”. În seara zilei de 22 octombrie 1941, la orele 17.35, sovieticii - partizani sau militari din armata regulată - au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odesa, omorând 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din detașamentele militare germane care au însoțit trupele române. Militarii români nu au reușit să localizeze ascunzișurile partizanilor și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Masacrul a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reacție spontană de răzbunare la aruncarea în aer a comandamentului trupelor române din Odesa. Au fost uciși, la întâmplare, 5
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
suferite, ci aplicarea deliberată a deciziei de purificare etnică planificată de Consiliul de Miniștri înainte de intrarea României în război, după cum reiese din directivele viceprim-ministrului Mihai Antonescu din ședința din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian. Cristian Bândea susține că atentatul partizanilor putea fi prevenit: "„O rusoaică l-a prevenit din timp pe primarul de atunci al orașului Odessa, Gherman Pântea, că clădirea comandamentului trupelor române fusese minată. Pântea a informat conducerea armatei române, dar generalul Ion Glogojanu, comandantul militar al orașului
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
și Muntenegrului, îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare cunoscute ca
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]