5,213 matches
-
zonă geografică cu o istorie, limbă, cultură și religie comună ce cuprinde 22 de țări și se întinde de la Oceanul Atlantic în Vest, cuprinzând nordul continentului african, și Orientul Mijlociu pană în Peninsula Arabă în Est. Leagănul civilizației arabe se găsește în Peninsula Arabă, locuită de dinainte de apariția islamului de populația beduină. Această societate din perioada Jahiliyya prezenta o organizare de tip tribal. Clanul este baza societății beduine. Membrii unui clan se consideră a fi rude de sânge iar acestă relație de sânge
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
bărbat este îndreptățit să omoare pentru onoarea sa.„ Palestinienii aseamănă de multe ori onoarea unei femei cu sticla, porțelanul : odată spartă, e distrusă, ea nu poate fi reparată. Apariția islamului, a noii religii revelate profetului Muhammad și răspândirea ei în peninsula arabă a reprezentat un moment crucial în istoria popor arab|poporului arab. A reprezentat o schimbare majoră în plan religios, politic, social și cultural iar revelarea Cărții, a celei de-a treia Scripturii și ulterior redactarea ei, va influența viața
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii din Peloponez să declanșeze acțiunea lor revoluționară pe 17 martie 1821, când locuitorii din Peninsula Mani au declarat război Imperiului Otoman. Până la sfârșitul aceleiași luni, întregul Peloponezul era cuprins de revolta împotriva turcilor. În octombrie 1821, grecii conduși de Theodoros Kolokotronis au cucerit orașul Tripolitsa. Revolta din Peloponez a fost urmată în scurtă vreme de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de victorii. Până la sfârșitul anului 1825, cea mai mare parte a Peloponezului trecuse sub controlul Egiptului, iar orașul Missolonghi, asediat de turci încă din aprilie 1825, a fost cucerit în aprilie 1826. Deși Ibrahim a fost înfrânt în luptele din Peninsula Mani, el a reușit să înăbușe revoluția din aproape întregul Peloponez și să recucerească Atena. După câțiva ani de negociere, trei dintre cele mai mari puteri ale vremii, Imperiul Rus, Regatul Unit și Franța, au decis să intervină în conflict
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
rebeliunea sponsorizată de ruși din 1770, care a fost înăbușită cu relativă ușurință de turci, în ciuda succeselor limitate din faza inițială. După zdrobirea revoltei elene, albanezii musulmani au devastat mai multe regiuni din Grecia continentală. Cu toate acestea, grecii din Peninsula Mani au continuat să se opună turcilor, reușind chiar să înfrângă trupele otomane în câteva rânduri, cea mai importantă victorie fiind cea din 1770. În timpul războiului ruso-turc din 1787 - 1792, comunitatea greacă din Trieste a finanțat o mică flotă de sub
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
otomane, grecii au considerat că au condiții favorabile declanșării revoltei antiotomane. Theodoros Kolokotronis, un kleft care făcuse serviciul militar în armata britanică în insulele Ionice în timpul Războaielor napoleoniene, s-a reîntors pe 6 ianuarie 1821 și s-a îndreptat spre Peninsula Mani. Turcii au aflat despre sosirea lui Kolokotronis și au cerut beiului local, Petros Mavromichalis, să-l aresteze și să-l predea pe acesta. Mavromichalis a refuzat folosind ca pretext vârsta sa înaintată. Pe 26 ianuarie, o serie de șefi
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
în numeroase insule au izbucnit revolte antiotomane. data de 25 martie a fost stabilită ca aniversare oficială a revoluției și este sărbătorită ca Ziua națională a Greciei. Pe 17 martie a fost declarat războiul împotriva turcilor de către manioți, (locuitorii din Peninsula Mani). O armată de 2.000 de insurgenți sub comanda lui Petros Mavromichalis a înaintat spre orașul Kalamata, pe care l-au cucerit în ziua de 23 a aceleiași luni. În aceeași zi, Andreas Londos a inițiat insurecția din Vostitsa
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Asia Mică în sudul Greciei. În ciuda faptului că grecii au reușit să întârzie mișcarea de trupe, ei au fost în cele din urmă înfrânți în lupta de la pasul Rentina. Insurecția din Chalkidiki a fost după acest moment limitată la regiunea peninsulelor Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 octombrie a avut loc o contraofensivă turcă condusă de noul pașă de Salonic, Mehmet Emin Abulubud, încununată de un succes decisiv al otomanilor în lupta de la Kassandra. Grecii supraviețitori, printre care s-a aflat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
(nume alternative: Statul Papal, Statele Bisericii sau Statele Pontificale) () () a fost unul din statele istorice majore din Italia din secolul al VI-lea până când peninsula italică a fost unificată în 1861 de către Regatul Sardiniei (după care , într-o formă mai puțin extinsă teritorială, a continuat să existe până în 1870). Biserica a petrecut primele trei secole ca o organizație scoasă în afara legii și a fost în
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
însuși. Alte donații au urmat în curând, mai ales în partea continentală a Italiei, dar și în provincii, dar Biserica a avut loc toate aceste terenuri ca un proprietate privată, nu ca o entitate suverană. Atunci când în secolul al cincilea,peninsula italică a trecut sub controlul lui Odoacru mai întâi și apoi ostrogoților, episcopul de la Roma se vede ca șef al Bisericii, înaintat autorității lui suverane în timp ce începe să-și afirme supremația spirituală. Semințele statelor papale ca o entitate politică suverană
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
(în arabă, خلافة قرطبة "Khilăfat Qurțuba") a fost un stat din peninsula Iberică ("Al-Andalus") și Africa de Nord cu capitala în orașul Córdoba, stat existent între 929 și 1031. Această perioadă s-a caracterizat printr-o remarcabilă înflorire a comerțului și a culturii; multe dintre capodoperele artistice ale Iberiei musulmane s-au construit în
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
de Emir de Córdoba (în arabă, أمير قرطبة "<nowiki>'</nowiki>Amīr Qurțuba"). Abd-ar-Rahman al III-lea făcea parte din dinastia Umayyad; aceeași dinastie deținea titlul de Emir de Córdoba încă din 756. Perioada califatului a fost apogeul prezenței musulmane în peninsula Iberică. Califatul s-a dezintegrat din cauza războiului civil ("fitna") între descendenții ultimului calif Hisham al II-lea și succesorii primului său ministru ("hayib") Al-Mansur. O rămășiță a califatului a continuat să existe până în 1031 când, după ani de lupte intestine
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
prin forță și diplomație, și regatele creștine din nord. Abd-ar-Rahman a oprit înaintarea Fatimidă în pământurile califatului din Maroc și din al-Andalus. Această perioadă de prosperitate este marcată prin înflorirea relațiilor diplomatice cu triburile nord-africane, cu regii creștini din nordul peninsulei, cu Franța și Germania și cu Imperiul Bizantin. Moartea lui Abd-ar-Rahman al III-lea a dus la venirea pe tron a fiului său de 46 de ani Al-Hakam al II-lea în 961. Al-Hakam al II-lea a urmat în
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
din această perioadă, au fost: Frederik de Wit, Hendrick Doncker, Johannes Janssonius, Justus Danckerts și Nicolas Vischer. În Franța, Nicolas Sanson (1600-1667) aduce contribuții esențiale în dezvoltarea cartografiei. Unele din producțiile lui introduc erori (ca de exemplu mărimea Mediteranei sau Peninsula californiană reprezentată ca o insulă) însă cu toate acestea opera lui are un caracter remarcabil (de exemplu „Cartes Generales”, 1658). O parte din lucrările lui Sanson au fost continuate de ginerele acestuia, P. du Val. În anul 1668, ministrul Colbert
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
din urmă, Jacques Dominique Cassini (1784-1845). Elaborării atlaselor s-a dedicat Guillaume De l′Isle (1675-1726) care în “Atlas Nouveau” aduce corecții hărților olandeze elaborate de Sanson (se rectifică definitiv longitudinea Mediteranei de la 62˚ la 42˚, California este reprezentată ca peninsulă, etc.). Phillipe Buache (1700-1773) realizează primul mapamond în care Terra este divizată în emisfere continentale și oceanice (1734) și pentru prima dată Canalul Mânecii este redat prin izobate. Preciziei geografice a lui De l′Isle i se poate alătura exactitatea topografică
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
înființat în 1228, după înfrângerea dinastiei Almohad de către creștini în bătălia de la Las Navas de Tolosa. Prințul Almohad Idris a părăsit Iberia pentru a prelua conducerea Almohazilor, după care ambițiosul Ibn al-Ahmar a fondat cea mai îndelungată dinastie musulmană din peninsula Iberică — Nasrizii. Cum Reconquista era în plină desfășurare după cucerirea Cordobei în 1236, Nasrizii s-au aliat cu Ferdinand al III-lea al Castiliei, începând să-i plătească acestuia tribut în 1238. Statul și-a luat oficial numele de Regatul
Emiratul Granadei () [Corola-website/Science/320453_a_321782]
-
(în , "Ryojun Kōisen"), 1 august 1904 - 2 ianuarie 1905, portul de apă adâncă, bază navală a Rusiei la extremitatea Peninsulei Liaodong din Manciuria, a fost cea mai îndelungată și mai violentă bătălie terestră a Războiului Ruso-Japonez. Port Arthur era considerat unul dintre cele mai bine fortificate posturi din lume la acea vreme. În timpul Primului Război Chino-Japonez, însă, generalul Nogi Maresuke
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
fortificațiilor de la Port Arthur se numărau o așezare multi-perimetru cu linii de foc suprapuse care profita la maximum de topografie. Multe dintre redute și fortificații erau neterminate, resursele necesare fiind fie restrânse, fie deviate spre fortificațiile de la Dalian, aflat în peninsula Liaodong mai spre nord. Perimetrul defensiv exterior de la Port Arthur consta dintr-o linie de dealuri, cum ar fi Hsiaokushan și Takushan lângă râul Ta-ho îspre est, și Namakoyama, Akasakayama, Dealul de 174 Metri, Dealul de 203 Metri și Dealul
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
i reprezintă un important trib tracic, alcătuit din 3 ramuri: edonii propriu-ziși, sithonii și mygdonii. i locuiau între râul Axios (astăzi râul Vardar) și Marea Egee, apoi s-au mutat lângă lacul Bolbeis (Holvi, Grecia) și în centrul peninsulei Chalcidice. Între anii 500-480 î.Hr. edonii au emis octodrahme de argint de 28grame pe care scria în limba greacă: "Getas-regele edonilor". Pe avers: un personaj cu barbă, în picioare și cu doi boi, pe revers: un pătrat adâncit împărțit in
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
romanii nu încheiaseră de unificat Italia sub stăpânirea acestora. Coloniile grecești erau încă libere, iar populațiile de pe coasta Adriaticii, samniții, au rezistat, chiar dacă au fost învinse, însă nu și cucerite. Dar după război, Roma și-a consolidat controlul în întreaga peninsulă și și-a procurat provincia Sicilia, o regiune bogată, productivă, culturală. Senatul nu dezbătea modalitatea de extindere , ci unde, pentru a obține resursele pentru bugetul republicii. În cele din urmă, senatorii au decis să se extindă în toate direcțiile. Romanii
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
000 de infanteriști, 2000 de călăreți și 60 de corăbii. Planul lor era să lovească Cartagina, considerând că nu sunt destul de pregătiți că să-l atace pe Hannibal în Spania în ciuda solicitării sprijinului localnicilor. Ambasadorii romani au fost trimiși în peninsula iberică să caute un trib celtiberian cu care să încheie o alianță anti-cartagineză. Unele triburi au acceptat, altele și-au amintit de lipsa de reacție a romanilor în timpul asediului orașului Saguntum și au refuzat. Roma s-a bazat pe propriile
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au amintit de lipsa de reacție a romanilor în timpul asediului orașului Saguntum și au refuzat. Roma s-a bazat pe propriile resurse din Italia și pe relațiile cu triburile din Gallia Cisalpină. În luna mai 218 i.Hr. Hannibal a părăsit Peninsula Iberică, cu peste 90.000 -100.000 soldați înarmați și 2000 de călăreți și 37 de elefanți. S-a deplasat rapid pentru a evita o înfruntare directă cu romanii, pentru a preveni un atac asupra Cartaginei și pentru a pune
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Iberia. Cu un mic detașament încă poziționat în Galia, Scipio a făcut o încercare de a-l intercepta pe Hannibal. Prin decizie promptă și mișcare rapidă, el a reușit să transporte armata din Italia pe mare, în timp ce Hannibal pătrundea în peninsulă. Forțele lui Hannibal au trecut prin Campia Padului și s-au angajat într-o încăierare pe scară largă la Ticinus. Aici, Hannibal, cu cavaleria sa superioară, i-a respins pe romani din câmpia Lombardiei. După prima victorie, i-a determinat
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
mobilizeze nouă legiuni: una a fost trimisă în Sardinia, două în Sicilia, două au fost staționate la Roma pentru apărare, două au fost trimise în Spania. Întăririle au sosit cu legiuni rămase în Galia pentru a servi ca garnizoane în peninsulă. În Spania, Gnaeus Cornelius Scipio, fratele lui Publius Cornelius, a recăpătat Emporion, colonia grecească a orașului Marseilles. Cu 24.000 de soldați pe Ebro a obținut o serie de victorii împotriva triburilor locale și împotriva lui Hanno care a rămas
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
în mai multe conflicte în bazinul estic al Mării Mediterane: Războaiele cu Macedonia și războiul cu Antioh al III-lea conducătorul Imperiului Seleucid. În răsărit romanii au trebuit să facă față la mai multe revolte ce au avut loc în Peninsula Iberică, zonă care de altfel a fost esențială pentru câștigare de către romani al celui de al doilea război punic. Cartagina își revenea foarte greu după ce a rămas fără provinciile Sicilia, Sardinia și Hispania . De asemenea trebuia să plătească Romei 200
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]