21,807 matches
-
limite. Când coama lupului alfa se profila la gura peșterii, primul grup de neandertalieni se simțea deja sudat de emoția solidarității în fața primejdiei. Mărturiile unor rituri funebre rămase de la acest robust văr vitreg al nostru sunt prima expresie a emoției poetice, care se transmitea din presimțita neliniște că se apropie momentul trecerii în teritoriul necunoscut al morții. Sclavi cardiaci ai stelelor, cum spunea Pessoa, de atunci încoace nu facem decât să ne deschidem ca să-l primim în noi pe acest mesager
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
fratern acolo unde niciun răspuns nu vine lângă întrebările omului : de ce moartea? de ce finitudinea, din moment ce o depășim prin puterea de a o concepe? de ce absența iubirii sau penuria materiei prime din care se extrage fericirea? Iar toate acestea sunt material poetic în ciclotronul emoției. Pînă și cea mai săracă viață a simțurilor învață repede să-și materializeze autosatisfacția. Emoția însă, care este și o indirectă conștiință a precarității universale, are nevoie de un mediu de candoare și de onestitate absolută, ca să
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
momentul maximei lor străluciri! În vreme ce praxisul productiv-comercial dictează peste tot și tinde să ne facă viața de zi cu zi imposibilă, iar între timp aruncă la vechituri și această genială înzestrare pe care și-a cultivat-o spiritul uman - imaginația poetică. Dacă vrem subiecte de indignare, primul ar putea să se ridice tocmai împotriva tratamenului ancilar rezervat astăzi științelor, sub dictatura economiștilor! Cât despre poezie, despre arte și alte forme de rezistență spirituală la materialismul compact care ne-a prins între
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
să se ridice tocmai împotriva tratamenului ancilar rezervat astăzi științelor, sub dictatura economiștilor! Cât despre poezie, despre arte și alte forme de rezistență spirituală la materialismul compact care ne-a prins între zidurile cetății sale, ce să mai vorbim... Emoția poetică e senzorul cel mai sensibil, un sensor biospiritual, ai zice, care simte și vântul timpului, și fiorul lui peste porii noștri umeziți de supriza de a percepe trecerea timpului. Cum ființa umană trăiește corporal în propria ei imaginație și imaginativ
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
ÎN și DIN care se intră sau se iese simultan. Iar astfel emoția este interiorul maximei noastre exteriorități, universală, căci strict autobiografică. Distorsiunile de spațiu cu care ne-au obișnuit reprezentările fractale existau deja natural în dinamica stroboscopică a emoției poetice, unde incompatibilitățile se îmblânzesc, atunci când spiritul asociativ și caracterul integrator al frumosului sesizat șterg limitele, dărâmă gardurile, deschid larg orizonturile. Intrați în interiorul emoției și veți avea acces direct spre marele Univers necunoscut, cel care nu este terifiant, ci doar absorbant
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
lui Ioan Es. Pop tradusă în limba engleză (de Nathaniel Smith, K. Shaver și Ion Crețu). Primele două nume mărturisesc că nu-mi spun mare lucru, însă traducerile sunt bune și ne permit, pe de-o parte, să comparăm traseul poetic al lui Ioan Es. Pop cu poezia anglo-saxonă contemporană, iar pe de alta, să ne convingem odată în plus că este o prejudecată imposibilitatea (sau dificultatea extremă) a traducerii unor poeți români. Discursul acestui nouăzecist are toate datele care l-
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
poeți români. Discursul acestui nouăzecist are toate datele care l-ar fi recomandat drept greu traductibil, și totuși versiunile engleze ale poeziilor sale nu pierd deloc din substanță. O dovadă (indirectă) și a adevărului afirmației conform căreia „miezul” discursului său poetic nu e de aflat atât la nivelul formulei (totuși, inconfundabile), cât dedesubt, în tensiunea lirică a textului. Nu poate decât să ne bucure interesul pentru edițiile complete, de bun nivel filologic, ale operelor autorilor contemporani. Am moș- tenit, din păcate
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
și dl. Steinbeck, care v-ați ocupat atâția ani cu cuvintele, puteți să nu înțelegeți valoarea semantică a afirmațiilor directe și brutale ale lui Pound despre „jidanii” care-i mână pe „goi” spre măcel. Este acesta - din Cânturi pisane - conținut poetic? Este un îndemn la asasinat. Dacă ar fi exprimat de un țăran sau de un cizmar am spune că-i nebun. Întreaga lume conspiră să ignore ce s-a întâmplat, războaiele gigantice, asasinatele de neînchipuit, chiar distrugerea imaginii omului. Iar
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
cu mult înaintea romanului, ca să nu spun că se produc suprapuneri ciudate, care fac dintr-un roman naturalist ca Ion al lui Rebreanu contemporanul aproape an pe an al romanului avangardist Pâlnia și Stamate al lui Urmuz sau din suprarealismul poetic, geamănul tradiționalismului unui Ion Pillat, absent din carte, în care își găsește totuși un loc de cinste Ion Vinea. Nu înseamnă câtuși de puțin că „Mărturia unei generații” nu are importanța ei în cunoașterea epocii literare. Dacă Aderca și-ar
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
pietoni (1978) și De bună voie, autobiografia mea (1986). Dintre numeroasele poeme bune cuprinse aici, destule sunt memorabile. Începând cu Respirație artificială însă, aproape totul devine memorabil. Discursul, dar mai ales simplitatea acestuia, se radicalizează dintr-o dată. O succintă Artă poetică exprimă cel mai bine noua traiectorie în termeni balistici: „Cuvântul mutului/ când e să fie/ se repede-n lume ca un glonț.” (p. 227) Așa se repede și poezia lui Dorin Tudoran: Biet fenomen individual, Puzzle, Singură, clipa, Străinul, Abatorul
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
se dăduse Clovny peste cap la început.) Aici, cultura nu-i mai aduce prejudicii autoarei. Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând stărilor alchimice, dovedesc nu doar un rafinament de suprafață, ci și un instinct poetic real. Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei Militaru: „E calea mântuirii sodomia/ Când trupul se-mpreună cu Sofia.” (p.
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
vârsta de trei ani, când a pictat un automobil pe circumferința soarelui! Lucrările sale impresionează, în primul rând, printr-o debordantă explozie de imaginație, constant fabulatorie, aproape suprarealiste. Stăpânește cu o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un anume hieratism care amintește întrucâtva de arta pictorilor naivi, dar și de imaginația bizantină a
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
ei în română și i-am zis Piele și carne. După aia mi-am dorit să traduc mai mult din micuța carte-obiect. Mă furișasem în mașina femeii care umbla de nebună prin Italia alături de o fetiță fantomatică, în atmosfera aceea poetică și extrem de fragilă. Personajul din cartea ta are dureri mari de spate, vorbește despre singurătate, arbori, păsări, desene, arte povere. Cară cu ea tot felul de vorbe spuse cîndva, de întîmplări stranii și suferințe necicatrizate. Nu se întîmplă nimic extraordinar
Micile fascinații by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5789_a_7114]
-
Andrei Pleșu, Adriana Bittel. Nu toate eseurile epistolare de aici conțin, propriu-zis, interpretări. Toate, însă, fac apel la interpretare. L-am pomenit deja pe cel despre poemul care deschide primul volum al lui Bacovia, considerat, cu argumente imbatabile, o artă poetică. I-aș adăuga imediat un altul, referitor la șaradismul (sau mai-mult-ca- șaradismul, fiindcă la capătul demonstrației se ivește un poet în toată puterea cuvântului) lui Ion Barbu. Avem, aici, nu numai o observație sclipitoare legată de faimosul interviu acordat de
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu poate fi identificată, cum crede Al. Călinescu într-un exces de entuziasm, „o «artă poetică» de o importanță capitală pentru înțelegerea concepției despre literatură a lui Caragiale”. Rămâne însă cu certitudine deosebit de incitantă și generoasă în semnificații o definire a eroului literar ca persoană „închipuit reală”, cu observația că sintagma este oximoronică doar în ordinea
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care preferă a fora în sine și a apela la o recuzită minimală, precum un pariu cu materia exploatată ostentativ economicos. Nimic teatral, gesticulant, clamoros în acest discurs ce
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
Adela Sterp-Crăciun, apoi pe Francisc Strnad (Contele) și pe Anca Strnad (Bathilde) cât și câteva balerine constănțene integrate actului doi. Împreună, sub bagheta lui Pavel Rotaru, dansatori ai trupei și invitați, au remodelat, pentru publicul sibian, lumea de intens farmec poetic a acestui balet.
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
și jumătate (Poltory komnaty ili sentimentalnoe puteshestvie na rodinu, 2009) Regia: Andrei Kraznovski. Genul: Dramă, Biografic. Durata: 130 minute. „Omul care a fost Josef Brodski”. Cu o astfel de frază se încheie nu numai mari cariere diplomatice, ci și una poetică. „Pseudopoetul în pantaloni de velur”, fraza cu care l-a încondeiat disprețuitoare oficina sovietică, i s-ar potrivi mai bine ca epitaf, sau poate răspunsul la întrebarea care i-a fost pusă după ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură ca
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
pe aceea de mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă într-un dozaj imposibil de anticipat, nu. Indiscutabil, am avut, după război, poeți foarte buni. Dar, cu neînsemnate excepții, conformismul acestora în raport cu propriile poetici este desăvârșit. De vină o fi, nu zic nu, o anume opacitate culturală a autorilor înșiși (autori care funcționează după principiul „ce-i în mână nu-i minciună” și nu renunță cu nici un preț la tipicul succesului sigur). La fel de responsabili
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
petrecere (în total, 35 de pagini). Putem bănui că ele prefigurează o viitoare monografie dedicată speciei, căci în primul dintre studii observăm cum cercetătorul decantează, din materia cărții tipărite în 1768 la Cluj, dovezile apariției cântecului de lume între modalitățile poetice legitime, în cel de-al doilea sunt fixate caracteristicile speciei în epoca de maximă înflorire, iar în cel de-al treilea sunt precizate relațiile ei cu folclorul. Concluzia lui Mircea Popa este una surprinzătoare, însă bine susținută de texte. Reputat
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
și să-mi imaginez ce rezultate ar fi putut da ea aplicată la poezia celor absenți. Răspunsul e implicit. Acesta e meritul critic al lui Mihail Vakulovski: e imun la influențe. Dacă greșește, greșește pe răspunderea lui. Nu decantează o poetică pentru fiecare poet, pentru ca pe urmă să se folosească de ea mecanic. (O și afirmă răspicat într-unul din capitole.) Nu umblă cu șperacle și pontoarce. Mai degrabă se lasă condus de o imagine proprie, coerentă însă, a optzecismului generic
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
radicală a poeziei, schițată, așa-zicând, prin excludere: „Ea va distinge atunci, alături de poeții autentici al căror efort îmbogățește tezaurul spiritual al omenirii, prezența profesorilor de canto sau de plâns ai umanității sau măcar îi va intui pe experții diversiunilor poetice, pe profesioniștii complexelor, pe arbitrii atitudinilor spectrale.” (p. 20) Să nu uităm anul. 1967. Revenirea lui Gellu Naum la poezie, așa cum o înțelegea el încă dinainte de război, încă nu se produsese. Volumul Athanor avea să apară abia în 1968. Celălalt
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]