4,317 matches
-
Eminescu a fost numai poet, căci proza sa este puțină și e poezie în proză. Afară de aceasta, a mai fost și un cetățean care și-a spus părerile 1 Ibidem, p. 74. ăArticolul Despre curentele filologice românești din Bucovina. O polemică. Fusese publicat de Eminescu cu titlul O scriere critică, în Albina, Pesta, 1870, nr. 3-4.î 2 1906. sale - și atâta tot. Că uneori s-a amestecat, incidental, și în alte ramuri, precum în filologie - aceasta dovedește că el a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
formele străine, apusene, introduse în veacul al XIX-lea. Cum acele clase au coexistat în timp cu boierimea, Eminescu are simpatie și pentru această clasă veche. Din cauza urii sale împo 1 Culegere..., p. 121, 117, 225, 232, 107. ă Articolele Polemica cu "Ro-mînul", " Timpul", 27 august 1880, Efectele demagogiei, ibid., 24-25 august 1880. Veneticii, ibid., 5 august 1880. Paginile 225 și 232 sunt greșit citate de Ibrăileanu, deoarece volumul nu are decât 131 p.î 2 Fiindcă a venit vorba de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Noutatea" aceasta, relativă, a scriitorilor munteni trebuie pusă în legătură cu specializarea muntenilor în "noutăți", cu caracterul mai novator, mai revoluționar al Munteniei, cu ivirea mai de timpuriu acolo a ideilor ori mișcărilor libere (vezi articolele dlui I. C. Filitti din această revistă: polemica sa cu dl Barnoschi) - fapte care se explică prin pătrunderea mai puternică și mai timpurie în Muntenia a ideilor Revoluției Franceze. În adevăr (vezi detalii în Pompiliu Eliade), Bucureștiul a fost unul din centrele principale ale culturii grecești și ale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
discret spre Inchiziție și, de la un punct, preopinenții își unesc eforturile de a indica formele pe care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dialogul e prezent și în eseurile următoare - Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Polemici cordiale (1983), Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului (I, 1986) -, căci de oriunde ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici cordiale autorul mai amestecă o dată cultura cu existența și reia discuția despre relația dintre morală și creație, libertate și necesitate. Sunt căutate situațiile limită și sunt aduse în sprijin cuvinte celebre. Paul Valéry spune, în timpul războiului, că nu îl interesează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cum singur spune, „interzis ca scriitor, șomer ca salariat și suspect ca individ în societate”. Această condiție i-a radicalizat și mai mult spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
publică altele noi - Don Quijote în Est (1994), Vremea întrebărilor. Cronică morală a unui timp plictisit de morală (1995), Aventuri solitare (1996) ș.a. -, în care îi pot fi regăsite fantasmele. O antologie în limba franceză (Polemiques cordiales, 1991) selectează texte din Polemici cordiale și Viața ca o coridă (1987). Versiunea românească se cheamă Rugați-vă să nu vă crească aripi (1995), cu un capitol nou, Pagini răzlețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Grecia, București, 1972; Drumuri prin memorie. Italia, București, 1974; Mitologii subiective, București, 1975; Apărarea lui Galilei. Dialog despre prudență și iubire, București, 1978; Scrisori imaginare, București, 1979; Caminante. Jurnal (și contrajurnal) mexican, București, 1980; Viața pe un peron, București, 1981; Polemici cordiale, București, 1983; Un om norocos, București, 1984; Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului, vol. I: Spre centrul labirintului, București, 1986; Viața ca o coridă, București, 1987; Polémiques cordiales, tr. Alain Paruit, Paris, 1991; Don Quijote în Est, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Cărți, 119-122, 128-134; Sângeorzan, Conversații, 266-269; Culcer, Serii, 27-29; Tomuș, Mișcarea, 205-211; Zaciu, Cu cărțile, 63-68; Mircea Martin, Morala parabolei, RL, 1982, 49; Iorgulescu, Ceara, 205-214; Livescu, Scene, 157-159; Sever Avram, Retragerea Afroditei, „Dialog”, 1983, 4-5; Mircea Zaciu, Înțelesurile cordialității: „Polemici cordiale”, RL, 1983, 28; Gheorghe Grigurcu, „Polemici cordiale”, ST, 1983, 7; Steinhardt, Critică, 149-153, 242-244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL, 1984, 3; Condurache, Portret, 84-87; Cristea, Modestie, 146-151; Manea, Contur, 153-160; Moraru, Textul, 145-149; Raicu, Fragmente, 407-410; Simion, Scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Serii, 27-29; Tomuș, Mișcarea, 205-211; Zaciu, Cu cărțile, 63-68; Mircea Martin, Morala parabolei, RL, 1982, 49; Iorgulescu, Ceara, 205-214; Livescu, Scene, 157-159; Sever Avram, Retragerea Afroditei, „Dialog”, 1983, 4-5; Mircea Zaciu, Înțelesurile cordialității: „Polemici cordiale”, RL, 1983, 28; Gheorghe Grigurcu, „Polemici cordiale”, ST, 1983, 7; Steinhardt, Critică, 149-153, 242-244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL, 1984, 3; Condurache, Portret, 84-87; Cristea, Modestie, 146-151; Manea, Contur, 153-160; Moraru, Textul, 145-149; Raicu, Fragmente, 407-410; Simion, Scriitori, III, 514-528; Al. Călinescu, Pe faleza de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
sprijin, „Dialog”, 1988, 124-125; Gheorghe Grigurcu, Între vis și istorie, RITL, 1989-1990, 3-4 (1-2); Viorel Cacoveanu, „Niciodată nu m-am simțit atât de puternic ca atunci când mi-am recunoscut slăbiciunile” (interviu cu Octavian Paler), ST, 1990, 1; Ion Bogdan Lefter, Polemici cordiale prefranțuzești, CNP, 1991, 22; Steinhardt, Monologul, 216-219; Ștefan Borbély, Sfârșit de partidă, RL, 1992, 8; C. Stănescu, „Omul care strigă să-și învingă frica”, ALA, 1992, 102; Cristea, A scrie, 85-92; Simona Sora, Cum se naște o dictatură, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
toate războaiele, mereu cu câte o provocare proaspătă în raniță. Una fiind și colaborarea, după 6 septembrie 1940, în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
intimitate și de vocație”; în consecință, revista „va revendica întâietatea și libertatea oricărei activități creatoare”. Sensul și marginile acestei libertăți par a fi sugerate prin republicarea conferinței lui Ion Pillat Tradiția și evoluția literaturii. Alte lămuriri cuprinde articolul Program și polemică al lui Constantin Fântâneru, unde, respingându-se obiecțiile cu care fusese întâmpinat U.l., anume „lipsa de preocupare ofensivă”, evitarea „caracterului militant al unei echipe” și, la urma urmei, a polemicii, se subliniază că redacția a „pornit la drum știind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
și evoluția literaturii. Alte lămuriri cuprinde articolul Program și polemică al lui Constantin Fântâneru, unde, respingându-se obiecțiile cu care fusese întâmpinat U.l., anume „lipsa de preocupare ofensivă”, evitarea „caracterului militant al unei echipe” și, la urma urmei, a polemicii, se subliniază că redacția a „pornit la drum știind ce însemnează la o revistă și atitudinea programatică, și cea polemică”, dar că „programul este o problemă de creație”; ar trebui adus „exemplul literaturii de matură chibzuință”, știut fiind că „zbaterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
fusese întâmpinat U.l., anume „lipsa de preocupare ofensivă”, evitarea „caracterului militant al unei echipe” și, la urma urmei, a polemicii, se subliniază că redacția a „pornit la drum știind ce însemnează la o revistă și atitudinea programatică, și cea polemică”, dar că „programul este o problemă de creație”; ar trebui adus „exemplul literaturii de matură chibzuință”, știut fiind că „zbaterea îndelungă a problemelor duce la sterilitate”. Intenția este, neîndoielnic, de a reliefa deschiderea față de operele „diferențiate”, nu de a justifica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
au primit și au crezut Sfinții Apostoli și ucenicii lor. Metoda folosită de Sfântul Niceta în discuțiile cu ereticii are un pronunțat caracter de actualitate, gândindu-ne la situația de azi din Consiliul Ecumenic al Bisericilor unde toți creștinii evită polemica și încearcă să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți. Pentru Sfântul Niceta de Remesiana „Dumnezeu este nevăzut, pe care nu poate să-L vadă nici o privire trupească, Dumnezeu de necuprins cu mintea, care însă cuprinde toate, Dumnezeu neschimbat, care nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adevărat urmaș al Sfinților Apostoli. Owen Chadwick înregistrează două personalități care l-au dominat: Fericitul Augustin și Sfântul Ioan Cassian. Stăpânit de duhul invincibil al smereniei evanghelice, deci fără voia și intenția lui, Sfântul Cassian va fi implicat într-o polemică dogmatică, la care nu va replica absolut nimic, deși ea va continua ani la rând. Se vor amesteca alte personalități, ucenicii săi și ai Fericitului Augustin - pro și contra - uneori chiar de-ai săi contra sa, dar el nu. A
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și anglicani ca profesorul Owen Chadwick și alții, fără să țină seama de faptul că predestinaționismul Fericitului Augustin n-a fost acceptat oficial decât de Biserica reformată, au susținut acest predestinaționism mai departe de-a lungul istoriei Sfântului Cassian. Această polemică n-a putut să umbrească autoritatea sa duhovnicească, care a rămas neștirbită. Iar în vremea noastră, problema importanței operei Sfântului Cassian pentru spiritualitatea creștină i-a dat un nou avânt, discuțiile asupra originii sale arătând o activitate absolută a spiritualității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Liberă, printr-o atitudine critică vehementă, regimului politic din România. Publicația susține în mod fățiș și subversiv, într-un limbaj frecvent suburban, campanii violente împotriva persoanelor, organizațiilor sau publicațiilor care împărtășesc alte orientări ideologice. În climatul din epocă sunt semnificative polemicile cu Eugen Simion, Nicolae Manolescu și cu „România literară”, care promovau o literatură și o critică literară neaservite ideologiei dominante a vremii, după cum e relevantă lipsa de aderență la textele (puse, indirect, în valoare) ce ilustrau un model cultural opus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova, 1934-1935) și director la „Făclia” (Timișoara, 1936-1946). Semnează articole pe teme literare și istorice, note și comentarii asupra actualității cultural-artistice, versuri, proză și poartă polemici politice în „Ramuri”, „Crainicul” (Târgu Jiu), „Făclia” (Craiova), „România de Vest”, „Luceafărul” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara), „România” (București), ziar la care îndeplinea funcția de redactor pentru Banat, ș.a. Pentru scurt timp a fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii. Dar lovitura de grație este dată în primul rând limbajului, afectând în general sfera comunicării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Karl Kautsky, care argumentau în sensul păstrării și "umanizării" capitalismului. După cum am văzut, Marx se pronunța clar pentru schimbarea modului de producție capitalist, în absența căruia opresiunea nu putea decât să continue, chiar dacă ar fi îmbrăcat forme edulcorate. În ciuda acestei polemici, și a obiectivului poate prea ambițios și totodată simplificator al lui Marx capitalismul și depășirea lui social-democrația este astăzi una dintre doctrinele politice dominante în Europa Occidentală. Nu ar fi ajuns aici, nu ar fi ajuns să existe în definitiv
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tehnică, de propagandă, de poliție, de influențare morală și culturală. Funcția politică e indirectă, căci, dacă nu există alte partide legale, există totdeauna alte partide în fapt și există tendințe ce nu cedează constrângerilor legii și împotriva cărora se duc polemici și lupte ca la un joc de-a baba-oarba. În orice caz e sigur că în semenea partide predomină funcțiile culturale (în sensul mai degrabă de ideologice, n.m.), dând naștere la un limbaj politic de genul jargoanelor, cu alte cuvinte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2007, 29-32). Flerul politic de care dispunea Tito l-a ajutat să anticipeze susbsidiarul propunerii lui Stalin. I s-a opus, făcând astfel încă un pas înspre glacializarea relațiilor dintre Iugoslavia și Uniunea Sovietică. De fapt Stalin anticipase, după 1945, polemicile serioase pe care le va avea cu impetuosul lider al PCI. Nu întâmplător sediul ințial al Cominformului fusese fixat la Belgrad; abia după conflict va fi mutat la București. Se spera astfel într-o mai bună încadrare informativă a posibilului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]