4,479 matches
-
Celulele aerminale dau naștere celulelor sexuale. Acestea pot fi evidențiabile pentru prima dată în procesul de creștere în cea de a patra săptămână de dezvoltare embrionară. Din peretele sacului vitelin ele miarează activ spre peretele posterior al corpului embrionului și populează aonadele aflate în plin proces de dezvoltare. Celulele aerminale sunt celule diploide care prezintă un număr de 23 de perechi de cromozomi; aceste celule se vor diferenția în celule precursoare ale aameților denumite spermatoaonii (la bărbat) și ovoaonii (la femeie
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine nobilitas) lui Caragiale este în ultimă instanță recuperabil și emană chiar o adiere de discretă și veritabilă poezie a echivocului: "...cu sufletul încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu accent pe deosebirile evidente dar fără a neglija asemănările discrete, primele fiind mai ușor de sesizat și datorită particularităților psihologiei umane căreia entitățile cu semn contrar i se impun mult mai ușor; chiar dacă Mateiu "nu gustă literatura paternelului său populată cu mitocani" (B. Cioculescu), o tendință semnificativă a cercetării literare a fost cea a încadrării celor doi într-o familie de spirite, așa cum sugera Vladimir Streinu, proiect pe care Pompiliu Constantinescu îl considera în parte utopic, pornind și de la experimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă, sugestiv intitulată L'homme-fille, Maupassant mărturisește: "Car nous sommes tous, en France, des hommes-filles, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic. Opt microelegii tră Una Ver este, de pildă, atât cântec de iubire, cât și poem de dragoste pentru etnie, pentru Veria natală. C. scrie și proză în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
astfel tot mai puțin „comunitare” și, deci, tot mai „societale”; excepțiile acestui curent s-au pierdut pe drum, rămânând izolate în pliurile și petele albe ale geografiei discontinue a modernizării care definește America - imensul spațiu nord-american, cu mari teritorii slab populate până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Order: Amitai Etzioni’s Communitarian Critique of Liberalism Under Scrutiny”, în A Decade of Transformation, IWM Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
pentru Alte versuri (1972), obținând ulterior numeroase alte premii, între care și Premiul Opera omnia. Într-o vreme când poezia credea că se poate reînnoi experimentând asupra limbajului, I. experimenta asupra situațiilor poetice, inventându-și un spațiu personal, semireal, semnifictiv, populat cu personaje semiimaginare, pornind însă de la modele reale, dintre care cel mai important este chiar cel care se descrie pe sine ca și cum ar fi un altul. „Nu trebuie să povestești în poezie” și „Poezia nu trebuie să fie reprezentare, serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
manipulare. Propaganda înseamnă să impui niște idei prin forță și repetare directă, în vreme ce manipularea are ca scop îmbrățișarea ideii de către receptor cu convingerea că el a gândit-o. Prin urmare, Popovici renunță la personajele schematice, purtătoare de mesaj propagandistic care populează deceniul și, dată fiind comanda de propagandă a aparatului politic, face să curgă secvențe de viață verosimilizate artistic, care funcționează ca niște rachete purtătoare pentru mesajul de propagandă prezentat neostentativ. Dacă ne uităm prin palmaresul scenaristic al lui Titus Popovici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
El este supus de Titus Popovici unui adevărat proces de vivisecție. Nu va mai fi ofițer, va fi simplu soldat. Nu va mai fi evreu, căci simultan cu derusificarea are loc, odată cu venirea lui Ceaușescu, și dezevreizarea instituțiilor românești, intens populate în anii ’50 cu evrei comuniști în funcții de decizie. Nu va mai fi un „mașinist” dur, ci un anticar fragil din Viena, ochelarist, iubitor de Mozart și cântăreț la flaut în timpul liber (militarul socialist Serdici din Viața nu iartă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o studentă excepțională la litere. Asta pentru că propaganda era interesată de fuga tinerilor cu studii, nu de coafeze sau taximetriști. Prietena ei, Amalia, îi spusese Doinei că s-ar putea să fie amară cafeaua băută în piscină. Cartierul străinilor e populat „numai cu șomeri și vaga bonzi”. Româncele pe care Doina le întâlnește, o chelneriță și o cântăreață, și ele căsătorite „afară”, sunt niște ratate care „crapă de singurătate”. Profesoara de limba română Doina, o studentă eminentă, care putea „să rămână
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de a-i fi orientat parcursul istoric, sau de a fi cenzurat prin imixtiuni, minimalizări sau chiar deturnări, gesturi din partea unora care de-a lungul timpului, vremelnic sau nu, și-au găsit adăpost pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu și populate de un popor pașnic, primitor, dar veșnic aplecat cu fruntea în pământ din cauza vicisitudinilor istoriei sale zbuciumate. Este destinul culturilor mici, angoasă pe care Emil Cioran o resimțea dureros și o deplângea cu dezamăgirea disperării, ceea ce nu l-a împiedicat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Într-adevăr teoria darwinistă reușește să demonstreze că viața a apărut succesiv pe Terra, recunoaște finalitatea ca notă distinctivă a lumii viețuitoare în raport cu materia brută, dar nu ca una voită, ci fortuită (ca rezultat al întâmplării), iar varietatea speciilor ce populează astăzi pământul, de la unicelulare la ființe superioare, ar fi rezultatul transformării progresive în timp a unor specii în altele prin variabilitate, ereditate și selecție naturală. Cu toate limitele ei această teorie a fost îmbrățișată imediat de materialiști și de lumea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viețuitoare ce trăiesc în aceeași zonă, sugerând descendența. 2. În straturile geologice pot fi observate schimbări progresive ale caracteristicelor aceleași specii pe măsură ce straturile sunt mai recente. 3. Zonele cu aceeași climă cum ar fi Australia, Africa de Sud, California și Chile sunt populate de animale și plante neînrudite, indicând faptul că diferențele de mediu nu creează în mod direct diversitatea. 4. Plantele și animalele fiecărui continent sunt diferite deși nu ar exista nici-un motiv pentru care creatorul ar fi trebuit să inventeze această
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viața individului. Chiar apendicile cecal, invocat încă de neodarwiniști, este un organ limfoid cu rol în apărarea digestivă locală și cu potențial de refacere a structurii cecale în anumite circumstanțe. Iată așadar că ființele viețuitoare în general și speciile care populează pământul, depășesc cu mult cadrul prin care materialismul a încercat să le explice, cu toată încercarea darwinistă de a-i demonstra evoluția prin transformarea speciilor din una în alta. De-a lungul timpului istoric, de când omul a fost capabil să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și la nivelul preoților de jos și chiar mănăstirilor considerate îndeobște ca surse de venit. Și toate acestea ca urmare a faptului că seniorii locali erau investiți cu dreptul de a patrona lăcașurile de cult și pe ecleziaștii ce le populau. Dubla calitate în care se afla Papa a generat o serie nesfârșită de conflicte între papalitate și suveranii timpului, izvorâte în principal din dorința papilor de a scăpa de suzeranitatea împăraților, fără însă a renunța la teritoriile pe care le
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nous appelons intelligence". Sursă trebuie să fie Platon, Republica. 83 Barbu, Ion, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga" (1929), în Versuri și proza, p. 171. 84 Ibidem. 85 Lumea povestirii lui Poe este una în care obiectele care o populează sunt înzestrate cu o proprietate metafizica - "sentience" (sensibilitate, o formă primară de conștiință) - care solicită respectul și atenția lui Roderick Usher: "I well remember that suggestions arising from this ballad led uș into a train of thought wherein there became
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
nicidecum o "deșteptare" sub forma unei revelații naționale. Facerea lui homo nationalis, în principatele române cât și aiurea, a presupus un efort susținut și investiții serioase din partea statului-națiune, care pentru a-și legitima ideologia fundațională, a fost nevoit să își populeze societățile pe care le încadra instituțional cu indivizi naționalizați. Identitatea națională este, așadar, produsul unui lung proces evolutiv, întins pe o perioadă ce poate cuprinde mai multe secole. Acest fapt se datorează unei duble cauze: în primul rând, în contra tezei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prima dată în istoriografia românească este fără echivoc identificabil un "naționalism retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) explicit și manifest, constând în proiectarea în trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a tuturor etnicilor români din toate teritoriile populate de aceștia. Această reconfigurare a istoriei românilor în cadrul definit de ideile de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului - momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost caracterizată de un tratament evitaționist și de politici amnezice. Pentru mai bine de un deceniu și jumătate de la prăbușirea regimului totalitar, vocile care au cerut confruntarea oficială a trecutului comunist au rămas fără ecou în coridoarele puterii politice, populate în mare parte de foști membri ai Partidului Comunist convertiți la o formă sau alte de social-democrație și extremist naționalist. Cele mai sistematice eforturi de recuperare a memoriei traumatice a comunismului au fost depuse de victimele directe ale fostului regim
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Același sondaj a descoperit că 33 la sută dintre respondenții germani considerau că evreii nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți să se declare mulțumiți că teritoriul Germaniei nu mai este populat de evrei. Și mai surprinzător este că un sfert din populația fostului Reich încă se afla sub farmecele charismei Führer-ului, 25 la sută dintre germanii din RFG declarând în 1952 că au o "opinie bună" despre Hitler (Judt, 2005, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]