4,200 matches
-
și se Întoarce spre mine cu un zîmbet abia schițat. — E a noastră. — Da! țip Încîntată. Ți-am spus eu! — Se mută Înapoi la New York și vor să plece cît de repede se poate. I-am zis că fac tot posibilul să finalizăm totul pînă În decembrie. — Și copilul nostru o să se nască În casa noastră de vis, chiar Înainte de Crăciun. Mă strîng În mine, fericită. — O să fie absolut perfect! — E o veste foarte bună. Luke radiază de fericire. — Și totul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stînjenită, atunci cred c-ar trebui să iei În calcul posibilitatea de a-ți alege un alt medic. Îți promit că n-o să mă supăr! Îmi zîmbește prietenos. — Dacă te hotărăști să rămîi În grija mea, am să fac tot posibilul să ai parte de cea mai ușoară naștere posibilă. Și, În cazul În care Îți faci realmente probleme... Îmi face cu ochiul. Am un prieten! — Ei, nici chiar așa! Nu sînt chiar atît de nesigură pe mine! zic, rîzÎnd la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
jos. O să fim părinți. — Mmm-hmm. Luke Încuviințează scurt și dă pagina. Nu pare chiar așa de Încîntat. O, Doamne, dacă În adîncul sufletului e bîntuit de spaima scutecelor și-și caută scăparea În brațele altei femei? Trebuie să fac tot posibilul să-i inculc o imagine pozitivă a statutului de părinți, cum a zis Suze. Ceva cu care să merg la sigur... ceva la care să-i placă să se gîndească... — Hei, Luke, zic lovită de inspirație subită. Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Deci... Jess și Tom au o relație? zic, ca să fiu sigură. — SÎnt foarte apropiați, Janice aprobă din cap, viguros. Foarte, foarte apropiați. Și trebuie să spun că Jess e o fată pe cinste. Ne Înțelegem de minune! — Serios? Fac tot posibilul să nu par surprinsă - dar, oricît aș Încerca, nu prea văd ce ar avea În comun Janice și Jess. — O, da! Parcă ar fi fata mea, așa de apropiate sîntem. De fapt, Martin și cu mine ne-am amînat croaziera
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nevoie de tot ce aveți despre Iain Wheeler. Vă mai amintiți, individul despre care ați crezut că e soțul meu? Orice fotografie sau probă legată de acele cazuri mușamalizate... cu mizerie și tot restul. — Doamnă Brandon, am să fac tot posibilul. Am să efectuez o căutare temeinică, să văd ce avem. Și mi le puteți trimite prin curier cît se poate de repede? — Așa voi face. Închid telefonul, și inima Îmi bate nebunește. O să pun eu mîna pe probele alea. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Oamenii se simt mai bine când vorbesc despre sentimentele si problemele lor, daca știu ca mediatorii nu vor spune nimănui despre conflictul lor. Arată că îți pasa. Mediatorii țin cont de procesul de mediere si de oameni. Ei fac tot posibilul sa-i ajute pe ceilalți să se înțeleagă și să-si rezolve conflictele. Daca mediatorii respecta procesul de mediere, ceilalți vor avea încredere in proces pentru a-si rezolva problema. Formular rezolutiv pentru mediere (Daniel Shapiro) Formularul acesta se completează
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste cazuri, finalul deschis, prin felurite șiretlicuri, asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul imaginat de autor este dezvăluit treptat. Lectorul e educat în spiritul unei răbdări mereu mai mari. Autorul îl supune la o lectură ascetică. Joyce, Woolf, T.S. Eliot erau eliptici, refuzau explicația, se constituiau programatic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Coehlio, Artus Japin, Bénédicte Diéval, Belle de Jour, Belle de Nuit. Cine sunt curtezanele și care era menirea lor? Semantic, apelativul curtezan, curtezană se atribuie persoanelor care se află în apropierea acelora ce pot oferi avantaje dorite și fac tot posibilul să le obțină prin comportamente seducătoare: maniere, limbaj, vestimentație, fapte așteptate, servicii sexuale. Termenul derivă din cuvâtul curte ce are sensurile de: mediu fizic și uman în care se trăiește și care aparține rangurilor înalte nobiliare, suveranilor. Curtenii sunt cei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
această relație, familia prințului a fost prevăzătoare și a distrus corespondența prințului cu regina. Datoria de soție și-a respectat-o Maria Antoaneta, dând naștere a patru copii, doi au supraviețuit o fetiță, viitoarea ducesă D'Angoulême, și un băiat, posibilul Ludovic al XVII-lea. Din cauza cheltuielilor exorbitante, a petrecerilor și a bănuielilor de a trafica, pe sume mari, slujbe, regina a devenit foarte impopulară. Circulau tot felul de cuplete care o incriminau din cauza cheltuielilor exorbitante, a cercului frivol de favoriți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca în Oedip a lui Sofocle". (cap. 15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19, care este o categorie a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tind să excludă verosimilul extraordinar. La Mesnardière, care dă preferință "verosimilului ordinar" căci el este "în mod manifest posibil", consideră că "verosimilul rar", adică "ceea ce se întâmplă puțin și contrar aparențelor", trebuie înlăturat din scenă. Autorul dramatic trebuie să îndepărteze "posibilul", dacă este puțin credibil, căci atunci când probabilitatea unei acțiuni se învecinează cu zero, ea nu va putea atrage adeziunea spectatorului. Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, este formal și el asupra acestui punct. Posibilul, adică "ceea ce se face
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic trebuie să îndepărteze "posibilul", dacă este puțin credibil, căci atunci când probabilitatea unei acțiuni se învecinează cu zero, ea nu va putea atrage adeziunea spectatorului. Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, este formal și el asupra acestui punct. Posibilul, adică "ceea ce se face uneori" și nu este cuprins în verosimil, "nu poate servi drept subiect poeziei narative, nici celei reprezentative". El dă exemplul omului de bine care comite în mod voluntar o crimă. O asemenea acțiune, chiar dacă este de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce se face uneori" și nu este cuprins în verosimil, "nu poate servi drept subiect poeziei narative, nici celei reprezentative". El dă exemplul omului de bine care comite în mod voluntar o crimă. O asemenea acțiune, chiar dacă este de ordinul posibilului, nu este credibilă pentru spectator. Pentru docți, autenticitatea unui fapt nu ar putea fi considerată drept un garant de verosimilitate. Adevărul nu este întotdeauna verosimil. După Chapelain, care reia, în Prefața la Adone, distincția lui Aristotel, este de datoria istoriografului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cred să existe, ale cărei circumstanțe să fie toate în măsură de a fi folosite în teatru, deși adevărate, și pe care să le putem introduce acolo, fără a altera ordinea întâmplărilor, timpul, locurile, persoanele, și multe alte particularități. Nici posibilul nu va fi subiectul lui, căci există multe lucruri ce se pot face, fie prin întâlnirea unor cauze naturale, fie prin întâmplările legate de morală, care totuși ar fi ridicole și greu de crezut dacă ar fi reprezentate. Este posibil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se deschide teatrul, până ce se închide. Or, acest timp este ceea ce eu numesc durata veritabilă a reprezentației." Scopul regulii unității de timp este de a-i face pe spectatori să creadă că cele două durate sunt identice. Trebuie făcut tot posibilul pentru ca spectatorul să aibă iluzia că evenimentul reprezentat sub ochii săi se produce în mod real. Trebuie "înlăturate din prezența celor ce privesc toate ocaziile de a se gândi la ceea ce văd și de a se îndoi de realitate", scrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
juca rolul lui Truffaldini să pronunțe exact aceleași cuvinte ca și mine, dacă sunt capabili să facă mai bine, ci pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu o reprezentație din Orfeo. 18 Sublinierea noastră. 19 În Poetica d'Aristotele vulgarizzata e sposta, publicată în 1570, Castelvetro distinge patru tipuri de asemănare, posibilul credibil, posibilul necredibil, imposibilul credibil și imposibilul necredibil. În acest tablou cu patru intrări, în care prima și cea de-a treia configurație (adică verosimilul obișnuit) sunt acceptate, cea de-a doua și a patra (adică verosimilul extraordinar) sunt înlăturate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu o reprezentație din Orfeo. 18 Sublinierea noastră. 19 În Poetica d'Aristotele vulgarizzata e sposta, publicată în 1570, Castelvetro distinge patru tipuri de asemănare, posibilul credibil, posibilul necredibil, imposibilul credibil și imposibilul necredibil. În acest tablou cu patru intrări, în care prima și cea de-a treia configurație (adică verosimilul obișnuit) sunt acceptate, cea de-a doua și a patra (adică verosimilul extraordinar) sunt înlăturate. 20 "Nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației, autorul cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră, în Hamlet sau Ispita posibilului, într-o fericită alianță. Tot astfel în Semnul ironiei (1972), unde sunt analizate, cu o priză mai strânsă la text, piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
unui spirit care, inițiat în secretele captivante ale teatrului, aruncă o penetrantă căutătură și asupra jocurilor, lipsite de sublim, ale politicii. SCRIERI: Filtru, București, 1968; Dramele puterii, București, 1968; Fratele meu cu solzi de aur, București, 1970; Hamlet sau Ispita posibilului, București, 1971; Hamlet ou La Tentation du possible, Paris, 1987; ed. tr. Maria Ivănescu, București, 1999; Iadul și pasărea, București, 1972; Semnul ironiei, București, 1972; La Métamorphose de la tragédie, Paris, 1978; Othello, chef d’oeuvre en sursis, pref. Jan Kott
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
LCF, 1968, 23; Haralambie Țugui, „Filtru”, IL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, „Dramele puterii”, CNT, 1969, 6; Al. Călinescu, „Dramele puterii”, RL, 1969, 12; Teodor Tihan, „Teatru”, ST, 1969, 4; Florin Faifer, „Teatru”, IL, 1969, 6; Liviu Leonte, „Hamlet sau Ispita posibilului”, CRC, 1972, 3; Laurențiu Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972, 7; Ion Băieșu, În fiecare din noi zace un Hamlet, LCF, 1972, 11; Viola Vancea, „Iadul și pasărea”, RL, 1972, 19; Ștefan Oprea, „Iadul și pasărea”, CRC, 1972, 21
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Nicolae Manolescu, „Dramele puterii”, CNT, 1969, 6; Al. Călinescu, „Dramele puterii”, RL, 1969, 12; Teodor Tihan, „Teatru”, ST, 1969, 4; Florin Faifer, „Teatru”, IL, 1969, 6; Liviu Leonte, „Hamlet sau Ispita posibilului”, CRC, 1972, 3; Laurențiu Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972, 7; Ion Băieșu, În fiecare din noi zace un Hamlet, LCF, 1972, 11; Viola Vancea, „Iadul și pasărea”, RL, 1972, 19; Ștefan Oprea, „Iadul și pasărea”, CRC, 1972, 21; Florin Faifer, Ion Omescu eseist și dramaturg, CRC, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]