4,584 matches
-
o are pentru existența umană, apare ca un paradox faptul că gînditori din toate timpurile și locurile au preferat să cerceteze valorile ideal-pozitive ale existenței umane binele, adevărul, frumosul etc. decît pe cele negative. O dată în plus, fariseismul pare a predomina în opțiunile umane: avem sentimentul că teoretizînd mai mult asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la o "tendință patologică, mai mult sau mai puțin voluntară și conștientă, de a minți și de a construi povești cu ajutorul imaginației". Aducînd drept argument cazuri studiate, Eck (1970:81) subliniază faptul că "în mitomanie dorința de a atrage atenția predomină, comparativ cu dorința de a induce în eroare". Astfel asistăm la paradoxul că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială a mințitului, persoanele care spun mai multe minciuni, acelea supranumite mincinoși patologici, nu sînt impulsionate de dorința de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1988), nu există nici un indiciu care să arate că mitomania sau alte forme ale minciunii patologice se leagă de anumite caracteristici sociale, poate doar cu excepția sexului. Davidoff (1942) consideră că o minciună patologică "nu este determinată de factori situaționali, ci predomină motive subconștiente, iar minciuna pare a fi de natură fantastică și impusă și este dăunătoare creatorului ei" (Ford et al. 1988:555). Astfel asistăm la un alt paradox în care, deși mincinoșii patologici sînt uneori numiți în limbajul uzual "actori
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
evaluare morală a acestor afirmații și mai mult spre modurile în care afirmațiile sînt considerate minciuni de către ceilalți, incluzînd persoanele cărora le sînt adresate. În majoritatea țărilor industrializate, poate chiar în toate, sistemele juridice sînt domenii sociale în care nu predomină prezumția de bună intenție întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de minciuni, definit lingvistic. Semnalele verbale înlocuiesc indicatorii spațiali, cum ar fi cei patru pereți ai parlamentului sau tribunalelor, sau indicatorii temporali, cum ar fi zilele în care se desfășoară campania electorală sau 1 aprilie. Într-o societate în care predomină nesinceritatea, a spune adevărul este o minciună. De exemplu, un bărbat A îl întreabă pe alt bărbat, B, unde urmează să se ducă în ziua care vine. B dorește într-adevăr să-l inducă în eroare pe A; însă el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semnul unei descărcări mai rapide și al hiperfuncției medulare. În bolile parazitare(cu protozoare și viermi intestinali), în boli de piele, afecțiuni alergice, leucocitoza este însoțită de acidofilie. Leucocitoza poate fi și rezultatul unor malignități hematologice (leucemii), caz în care predomină elementele tinere ale seriei afectate de transformarea malignă. Scăderea numărului de leucocite (leucopenie) caracterizează infecția gripală, febra tifoidă, infecțiile grave, în care forțele de apărare ale organismului au fost paralizate. În cazurile extreme de leucopenie (agranulocitoză), numărul PMNN scade până la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Giurcăneanu, 1988). Altitudinea variază între 435 m și 2142 m (Vârful Sterpu), dacă luăm în considerare și munții ce fac parte din hotarul satului și nu doar vatra acestuia. Figura 1.2 Uliță din Tălmăcel Relieful satului este extrem de variat, predominând muntele și dealul. În 1996, aparțineau satului Tălmăcel, șapte munți: Muntele Boilor, Dealul Cerbului sau Conțul, Iaru, Pologașul, Sterpu, Zimbru și Clăbucetul (Stroilă, 1996). Toponimicul tălmăcel reprezintă diminutivarea numelui localității Tălmaciu, al cărei sens derivă probabil din rolul pe care
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
se înregistrează și în secolul trecut și mai ales în anii comunismului. Astfel, întreaga zonă devine preponderent agricolă, iar după colectivizare, numărul celor ce lucrează în industrie crește foarte mult. În Tălmăcel, în 1975, în structura ocupațională a populației satului predominau muncitorii agricoli (479) și cei industriali (301). În același an în sat erau 13 funcționari și 4 meseriași (Herseni, 1985b: 181). Agricultura. Este ocupația de bază a tălmăcenilor. Tălmăcelul a fost unul din satele Mărginimii care a fost nevoit să
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
preferat în analiza globalizării diferă oarecum de cel referitor la identitate, deși cele două sunt fațete ale aceluiași fenomen. Astfel, interpretările și analizele fenomenului globalizării favorizează perspectiva globală și termenii ce transmit sensul de general, cosmopolit, în timp ce în registrul identitar, predomină mai degrabă sensul de local, specific, unic. Pe un alt palier, relația globalizare-identitate este înțeleasă în sensul că globalizarea obligă întotdeauna la o reconstrucție identitară (Vasiliu, 2005: 33). În spațiul rural, conceptele de comunitate și globalizare îmbracă caracteristici specifice. Ca
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sunt subordonate cooperării și obligației comunitare. Culturile comunitare sunt culturi colectiviste, sau culturi "noi", caracterizate de cadre sociale rigide. Oamenii se bazează pe in-grupul lor (familie, neam, clan, rudenie) pentru ajutor, suport, acesta devenind principala sursă de identitate. Interesele colective predomină față de cele individuale, identitatea se bazează pe rețele sociale. Copiii învață să gândească în termeni de "noi", de grup. Individul e dependent emoțional de organizațiile și grupurile din care face parte. Globalizarea pune sub semnul întrebării acești parametri culturali și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
rezolvarea acestora și identitatea colectivă a oamenilor din sat? Consider că o identificare mai puternică cu colectivitatea aduce cu sine percepția că problemele satului nu țin de exterior, ci se pot remedia prin forțele proprii ale comunității. Precum și opinia că predomină problemele ce sunt rezolvabile, cu alte cuvinte, o identificare mai puternică determină o atitudine mai puțin fatalistă în această problemă. Problemele celor două sate au fost inventariate cu ajutorul întrebării " Care credeți că este cea mai importantă problemă a satului în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Întrebați concret despre măsurile care ar trebui luate pentru îmbunătățirea vieții în sat, în ambele localități sunt enumerate măsuri care sunt la îndemâna statului, administrației locale sau județene și mai puțin sau deloc, măsuri care pot fi concretizate chiar de locuitori. Predomină așadar un discurs de tip "(ei) să ne facă, să ne ofere..." și mai puțin "(noi) să facem". Singurele măsuri care necesită o implicare din partea locuitorilor sunt cea referitoare la intensificarea muncii acestora și cea referitoare la relațiile dintre săteni
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fi că oamenii din cele două sate utilizează strategii diferite de legitimare a caracterului special al satului în care locuiesc: dacă în Tălmăcel mărcile identitare sunt pozitive și apelează la factorul cultural (tradiții, obiceiuri specifice, religiozitatea ridicată, munca), în Ludoș predomină mărcile identitare negative (suntem "altfel" pentru că suntem săraci, bătrâni, izolați). Reprezentări, stereotipuri despre români Accesând în continuare o perspectivă mai largă, cea a percepției pe care o au subiecții din cele două sate despre români în general, este nevoie să
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a partenerului. În același scop, de a nu înstrăina pământului satului, fetele nu primeau ca zestre pământ, proprietatea gospodăriei transmițându-se numai prin băieți (Stahl, 2000: 150-151). În ce privește gospodăria, care, pe lângă obște, reglementează și ea proprietatea, în satul devălmaș românesc predomină reședința virilocală mireasa este cea care se mută în gospodăria mirelui -, datorită faptului că băieții moștenesc casa sau pământul, fetele moștenesc doar bunuri mobiliare. Descendența este patriliniară, pământul pe care este construită gospodăria tinerilor aparținând bărbatului (Ciobănel, 1995). O dată cu trecerea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
europene și pentru a realiza o societate capitalistă viabilă, una din schimbările esențiale de realizat este transformarea agriculturii dintr-una de subzistență într-o agricultură antreprenorială, eficientă și orientată spre profit. Iar aceasta este în esență o agricultură în care predomină exploatarea prin ferme și nu prin gospodării. Sociologia rurală face o distincție clară, ideal-tipică, între cele două tipuri de agricultură. Punctele comune și diferențele între acestea vor fi analizate în tabelul 6.3. Tabel 6.3 Diferențe între agricultura fermelor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
moralei ambiguității ca dialectică istorică a binelui și răului), se mai adaugă la exemplificarea convergenței dintre politica culturală a regimului și tendințele gândirii lui Noica încă o serie de cauze precise. Nu le ierarhizăm. Ele sunt toate intim solidare. Uneori predomină o motivare, alteori alta. Dar toate duc la o rezultantă, să-i spunem în lipsă de alt cuvânt mai bun, cultural-colaboraționistă. Constantin Noica rămânea mereu consecvent cu sine. El a fost puternic marcat de ideologia sa de tinerețe, de închisoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puteam fi. în nici un fel. Orientarea mea ideologică liberală, deloc naționalistă și filozofic-raționalistă, cu accente chiar iluministe, mă situa la ani lumină, în cel mai bun caz, de o ontologie la limita revelației mistice și a unei hermeneutici în care predomina nu metoda, ci, în cel mai bun caz, imaginația semantică. Dar, una peste alta, un alt centru de raliere culturală anticeaușistă, posibilă, nu exista, de unde și interesul și solidarizarea reală și deschisă. Cu câteva luni înainte de moarte, prin octombrie 1987
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
putem observa cu mai multă detașare evoluția psihologiei sociale actuale. Mitologia nostalgico-eroică a Aiudului este lăsată mult în urmă. Trist, dar adevărat. 2. Handicapul esențial este însă evoluția, mai bine spus: involuția spiritului public după decenii de comunism-ceaușist. Mentalitatea populist-egalitaristă predomină. Distrugerea burgheziei și proletarizarea-ruralizarea României (două noțiuni indisolubile în vechiul regim) o predispune spre valori etniciste, naționaliste, izolaționiste. Civismul democratic, deschis, pluralist, proeuropean este citadin, burghez și procapitalist prin definiție. Or, păturile mijlocii sunt încă într-o fază incipientă. Individualismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Lupta de clasă, teroarea totalitară, polițistă, eliminarea radicală a elitei politice și sociale nu explică totul. Se uită adesea că vechea societate românească avea și defectele sale. Democrația era slabă, puțin consolidată, necombativă. La Consiliul de Coroană din 1940 a predominat capitularea. Carol II fragmentase partidele politice, le slăbise considerabil atât cadrele cât și prestigiul. Regimul parlamentar nu mai exista, de fapt, din 1937. în plus, mentalitatea dominantă a clasei conducătoare, în 1944-1947 (la începutul ocupației sovietice și instaurării regimului comunist
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu este, în felul său, și ea, utilă. Dar un congres științific internațional serios, o expoziție de răsunet, un concert de mare audiență și altele sunt, în perspectivă, și mai eficiente. Din păcate, preocuparea pentru micul efect publicitar imediat încă predomină. A te prezenta la TV, la braț cu Michael Jackson... Rolul cultural subsidiar intern al statului este nu mai puțin important. Sectorul editorial și publicistic, festivalurile, congresele, colocviile internaționale și orice alte manifestări culturale lipsite de resurse particulare interne, constituie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ajunge astfel să se închidă în sine, păstrând un ideal de grandoare pe care nu îl va putea atinge niciodată, ducând la accentuarea depresiei și a devalorizării propriei persoane. 3) Crizele anxios depresive sunt rezultatul unei nevroze infantile, în care predomină tulburările de organizare a personalității, și se manifestă prin fobii (frica de a fi trist, de a fi deprimat, de a avea idei suicidare); simptomul cel mai important este apariția unei anxietăți care poate fi alimentată de teama de tristețe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
investigarea și clarificarea trecutului unei provincii cu o istorie dramatică. Astfel, pe lângă organizarea periodică de manifestări științifice de diseminare a cercetărilor întreprinse în zonă18, institutul editează publicații periodice - Țara Fagilor, Revista Bucovineană, Septentrion, Codrul Cosminului, Bucovina literară etc. - în care predomină studii de anvergură cu caracter interdisciplinar. Un proiect de amploare pe care Centrul ar fi trebuit să îl pună în practică a constat în conceperea unei Enciclopedii a Bucovinei axată pe câteva teme majore: istorie, pământul, oamenii, economie, cultură, administrația
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și a lemnului, nivelul de urbanizare depășind 35%. În schimb, între 1860 și 1948, deși au loc transformări, nivelul mediu al țării depășește constant urbanizarea din Moldova 6. În nordul Moldovei interbelice, urbanizarea începe să estompeze înfățișarea de târg ce predominase în ultimele secole. Rămânerea în urmă se reflectă însă în nivelul de trai, în unele funcții urbane cu impact redus (industrială, de transport, comercială, administrativ-politică) și poate fi pusă pe seama plasării geografice la periferia țării, fără acces la căile navigabile
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de "impulsiuni spre o nouă viață națională"4. În ceea ce privește învățământul secundar, a cărui reglementare fusese introdusă în România prin legea instrucțiunii publice din 1864, acesta se afla într-o perioadă statică de mai bine de două decenii. În Vechiul Regat predomina concepția conform căreia liceele și gimnaziile constituie adevărate "pepiniere de proletari intelectuali", astfel că înmulțirea acestor instituții apărea ca un adevărat pericol social. În Moldova de nord, spre exemplu, de la 1864 până la izbucnirea primului război mondial, nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
au desființat treptat, în timp ce noi licee românești s-au creat la Siret și Gura Humorului 6. Astfel de măsuri s-au adoptat și datorită diferențelor în organizarea învățământului secundar din provinciile alipite, diferențe generatoare de confuzii: în Transilvania și Bucovina predominau liceele clasice și reale după modelul german; în Basarabia funcționau licee de toate tipurile, niciunul bine definit; Vechiul Regat păstra forma de licee bi- sau trifurcate. Românizarea școlilor de toate gradele din provinciile alipite a constituit o componentă problematică a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]