12,837 matches
-
mă caracterizează aceasta. - Nici nu mă îndoiesc. Se auzi un ciocănit ușor la ușă și Cristian o întredeschise spunând: - La masă, domnișoarelor. Mama a așezat masa și vă așteaptă. - Cris, bine că ai apărut. Vino să ți-o prezint pe prietena mea Andrada, invitata ta de onoare la petrecere. - Ce plăcere! Cristian Trăistaru - aniversatul, se prezentă el zâmbind făcând o mică reverență în fața fetei. - Andrada Axinte - invitata, răspunse fata pe același ton glumeț. - Ei acum că v-ați cunoscut, să mergem
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
pe care dorea să fie de mult apuse în amintirea lor. În sufragerie cei trei tineri sporovoiau despre toate evenimentele noi întâmplate în cele două facultăți. Andrada uitându-se la ceas, se ridică repede de pe fotoliu și apropiindu-se de prietena sa, o anunță că dorește să se retragă spre cămin. Cris se oferi imediat să o conducă, însă a fost refuzat politicos, dar ferm. Dorea să mai treacă pe la magazine, să-și mai cumpere câte ceva. Luându-și la revedere de la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
frumusețea Săndicăi și de aceea i-a propus să mai poarte o discuție în cabinetul său la terminarea orelor de program, pe teme "medicale" și despre starea de sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
el mă iubește. Nu-i nevoie să ne căsătorim dacă asta doriți, dar nu mă voi despărți de el. - Bine, dar cel puțin i-ai cunoscut familia? - Normal, este fiul unor profesori universitari, sora lui îmi este cea mai bună prietenă și colegă. Prin ea l-am cunoscut, iar bunicii sunt foste personalități ale orașului. Bunicul este un renumit specialist în neurochirurgie, iar bunica a fost rectorul Universității înainte de revoluție. - După cum îi prezinți tu, se pare că ai prins lozul cel
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
cu migală, lâsând cu literă de moarte fiicei ei, Virgina Gruber să le păstreze cu sfințenie și după un timp nedefinit ( alții spun după 100 de ani) să fie date publicității. Unele din scrisori circulau deja în copii fie pe la prietene, fie pe la diferiți amatori de suveniruri. Unele fuseseră copiate greșit sau traduse prost din franțuzește. De altfel atât Veronica cât și Mihai Eminescu cunoșteau o limbă franceză aproximativă, pe care o foloseau din când în când în epistole. Fiica Veronicăi
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
după ora 21.00, nu am găsit loc liber. Se joacă șah. Într-una din zile, în Parcul „Mihai Eminescu”, un băiețel drăgălaș, puțin îmbufnat, nemulțumit de un anume ceva, privea în jurul său și al măsuței de șah. Am lăsat prietena pe bancă și am intrat în vorbă cu el: - Ce faci, frumosule? De ce nu joci? - Nu am cu cine..., a răspuns el, evitând să mă privească în ochi. - Ei, asta-i! Observ destui copii... Nici unul nu știe să joace? - Ba
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului La cât se poate gândi nu există margini zăvoarele-s trase, porțile-s deschise pretutindeni mai departe curiozitatea face valuri. Cum necunoscutul se lasă greu pătruns, ploaia nici ea prietenă cu soarele din amiaza înaltă privește din umbră la muze desculțe cu ierburi înflorite sub pași. Numele lor era scris pe nisip. Pe umerii le alunecă buzele zilei seara îmbracă crepusculul în culori vii păsările se strâng și se miră
POEM CU MUZE DESCULŢE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353986_a_355315]
-
Denisis! -Stai jos Stephanus și povestește-mi cum a murit învățătorul vostru! Stăpânul meu mi-a dat liber până mâine așa că putem petrece cât timp vrei. Hai mai bine să mâncăm ceva mai întâi și să bem puțin vin! -Iartă-mă prietene dar nu mă pot gândi la altceva decât la învățătorul nostru, la patimile lui și la destinul său atât de crud! Denisis îl privi pe tânărul din fața lui. Frumusețea chipului său era într-adevăr umbrită de mâhnirea pe care acesta
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
cum se face o răstignire? -Nu, răspunse prietenul său. Tocmai de aceea te întreb. Dar am auzit că e cutremurător! Prin ce chinuri trec bieții condamnați...Mă întreb însă...cum oare se poate îndura așa ceva? -Asta nu-i încă nimic prietene. În urma loviturilor de bici primite înainte de execuție de orice condamnat, rănile căpătate care sângerează, atrag o mulțime de insecte și uneori păsări de pradă, care duc senzațiile de durere la paroxism pentru cel răstignit. În urma acestor chinuri setea își face
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
Nicodim știind acest lucru s-au grăbit să ceară de la procuratorul Ponțiu Pilat trupul învățătorului nostru ca să-l îngroape cu cinste! Denisis clătină din cap. -L-au pus deci într-un mormânt scump, așa am auzit! spuse el. -Ai auzit bine prietene! S-a împlinit astfel o profeție a unui prooroc pe nume Isaia care a profețit despre Mesia că a va fi pus alături de cei răi în moarte, dar că mormântul îi va fi așezat împreună cu cei bogați. -Ce trist este
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
Gogu, niște trântori incapabili să-și procure hrana? Sau poate crezi că vor avea mereu sprijinul tău și al mamei pentru a supraviețui? O fi bine? - Mdaa, iar gândești cu mintea ta îmbâcsită de dogme idioate. Lara este doar o prietenă, iar puii aceia nu sunt ai mei. Eu însă am grijă de ei pentru că, în mod sigur și de ai mei are grijă un alt confrate. Noi nu punem înainte de marele comandament al vieții, absurdități precum linia de sânge, dreptul
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
interlocutorului, de specificul relațiilor dintre emițător și receptor îl oferă schița „O conferență”. Un bărbat aflat la o vârstă, care bănuim că este a bătrâneții, se confesează asupra felului în care i s-au adresat persoanele de sex feminin, cele mai multe prietene, de-a lungul întregii sale vieți. În tinerețe, cu vreo patruzeci de ani în urmă, când era sufleor la teatru i se spunea fără nici un respect, „Iancule” sau „mă Iancule”, ba o prietenă chiar l-a și bătut fără nici un
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
au adresat persoanele de sex feminin, cele mai multe prietene, de-a lungul întregii sale vieți. În tinerețe, cu vreo patruzeci de ani în urmă, când era sufleor la teatru i se spunea fără nici un respect, „Iancule” sau „mă Iancule”, ba o prietenă chiar l-a și bătut fără nici un motiv. O dată cu trecerea anilor a crescut și respectul prietenelor față de el. După vreo douăzeci de ani a fost numit „domnule Iancule”. Când a ajuns director i s-a spus „stimate domnule director”, iar
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
cu vreo patruzeci de ani în urmă, când era sufleor la teatru i se spunea fără nici un respect, „Iancule” sau „mă Iancule”, ba o prietenă chiar l-a și bătut fără nici un motiv. O dată cu trecerea anilor a crescut și respectul prietenelor față de el. După vreo douăzeci de ani a fost numit „domnule Iancule”. Când a ajuns director i s-a spus „stimate domnule director”, iar după alți vreo douăzeci de ani „nene Iancule”. Recunoaștem în această schiță modalitățile de exprimare a
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
duș, în primul rând. Pa! - Și eu fac duș, dar nu mă simțeam obligat să-ți raportez, am continuat eu să fiu ursuz, dar am început să râd până să închid ușa. M-am întors primul și, până să revină prietena mea, îmi aranjasem toate lucrurile în dulap, pe umerașe. Ea a intrat surâzătoare. - A fost așa de bine! Nu-mi venea să ies de sub duș... Oho! Ți-ai aranjat deja lucrurile, a exclamat privind pe după ușa pe care nu o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ADRIANA, ROMAN IN LUCRU - CAP. VII Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În următoarele zile, după ce o duceau pe Maria - Antonela la grădiniță, cele două prietene își continuau vizitarea orașul cu mașina. Din peregrinările lor prin Torino, de la un obiectiv la altul, Adriana cu simțul său de observație foarte dezvoltat, a constatat că singura stradă care contrasta ca stil arhitectural al clădirilor cu restul orașului, era
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
pe cel Regal. În apropierea statuii ecvestre a ducelui, fetele au dat peste un pictor care își expusese pe bănci operele, în timp ce lucra pe șevalet la un nou tablou, în care avea schițat în mijlocul pânzei tocmai monumentul. Când cele două prietene au ajuns lângă pictor, pe pânză era doar tușată[2 Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. - Din fr. touche.] statuia în toată splendoarea sa. Începuse să-i fixeze culorile și
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
prind într-un cadru)? - Ci dispiace, ma non abiamo tempo, siamo di corsa a visitare questo mercato, (Ne pare rău, dar suntem grăbite, vrem să vizităm această piață), răspunse Doina în italiana. - Forse alla tua amica farebbe piacere... (Poate că prietenei tale iar face plăcere...), insistă el. - Non adesso. Altra volta, abiamo altri impegni... (Altă dată... acum avem alte planuri...). - Pecato! Mi sarebbe piaciuto ritirarre in un quadro queste bellezze! (Păcat... mi-ar fi plăcut să fac un tablou cu așa
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
cea a pictorului? O întrebă râzând Doina, văzând-o cum a rămas cu privirea țintuită spre italian, dând fără să vrea peste un trecător. - Scuze! Îi spuse Adriana înroșindu-se celui de care se lovise. Doina zâmbea îngăduitoare privindu-și prietena aflată într-o stare emoțională și totodată vizibil jenantă. - Aa, nu, m-am uitat să văd dacă ne mai urmărește cu privirea, sau a spus-o doar din curtoazie că ar vrea să ne picteze. - Este ceva caracteristic italienilor când
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
cu penelul în mâna, căutând să dea contur și să surprindă în culori cât mai vii, grandoarea monumentului statuar. Când Doina i-a propus să se întoarcă tot pe același traseu care inevitabil trecea pe lângă pictor, Adriana a prins brațul prietenei sale rugând-o să traverseze piața și să meargă pe cealaltă latură, să vadă ce ascund în ele acele magazine, poate găsește ceva interesant de cumpărat. Nu a fost atât de greu pentru Doina să-și dea seama că prietena
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
prietenei sale rugând-o să traverseze piața și să meargă pe cealaltă latură, să vadă ce ascund în ele acele magazine, poate găsește ceva interesant de cumpărat. Nu a fost atât de greu pentru Doina să-și dea seama că prietena ei nu mai vrea să dea ochii cu artistul. Era mirată și totodată contrariată de modul comportamental al musafirei sale. "Doar nu s-o fi îndrăgostit instantaneu de italian"? Își punea Doina întrebarea. "Doamne ferește! Peste câteva zile trebuie să se
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
alt Benone Sinulescu. Maestrul a fost, este și va rămâne ca nimeni, a fost, este și va fi ca Benone Sinulescu! „Mi-e drag Benone. Ca și Lena, soția sa. O ardeleancă de toată isprava. O gospodină excepțională.”, mărturisește buna prietenă dintotdeauna a maestrului, artista Lucreția Ciobanu. „Beni, tot astfel. Foarte echilibrat. Glas foarte curat. Foarte elegant. Știe să pună punctul și virgula în muzică. A știut întotdeauna... Se deosebește din o mie de soliști. Mare lucru. O carieră extraordinar de
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
-Nu vreau, mă, nu vreau! îi spunea fata râzând. -De ce nu vrei, fă, de ce nu vrei? insista blegul. -Uite-așa! continua să râdă fata. -Hai, fă, odată! insista tembelul. -Las-o, mă, Ionică, nu vezi că nu merge!? i-a zis prietena fetei. -Ba, merge...merge... că să râde! zâmbea în prostie tăntălăul, în hohotele de râs ale fetelor. Erau și momente de suferință, dezamăgiri, reproșuri, umiliri, rupturi...Așa a fost în dragoste din todeauna. Însă, chiar și astfel de momente, la
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
soarelui plecau și părinții tinerilor. Treburile gospodărești și orătăniile din curte nu le permiteau să stea mai mult. Rămâneau unii bărbați, care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să ne rupă tălpile! Lăutarii executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care se-ncumetau să rămână lângă ei, trebuia să fie
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]