KorAP: Find »[drukola/base=răsuna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...214 >

5,326 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

Răgălie, pe... dar nu mai avu timp să distingă și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
E. Termină în vreo douăzeci de minute, apoi se lăsă în fotoliu, într-o așteptare tensionată. Mașina spuse " Gata cu întrebările, pentru moment." Asta lăsa să se înțeleagă că îi va vorbi din nou. Se scurseră 25 minute când vocea răsună din nou. ― Nu vă lăsați amăgit de aparenta simplitate a testului de astăzi. Amintiți-vă că jocurile nu urmăresc să-pice la teste pe majoritatea concurenților. Sarcina lor este de a-l învăța pe fiecare individ să-și utilizeze cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea. ― Prostule, vai de capul tău ― zise Patricia Hardie cu un ton compătimitor. Tocmai acum când ei își fac curaj pentru marele salt și când au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
salt și când au spioni în toate hotelurile. Tot ce a spus detectorul de minciuni despre tine, le-a fost raportat imediat. Și ei nu vor să-și ia nici un risc. Ea ezită și reluă. ― Singura ta speranță ― vocea ei răsuna neutru ― este ca Thorson să nu se intereseze de tine. Tatăl meu încearcă să-l convingă să te examineze, dar, până atunci te consideră fără importanță. Se opri din nou și adăugă: ― Îmi pare rău. Apoi se îndepărtă fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și fără ca să tragi de timp, te anunț că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația i se părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un ușor accent străin. Surâse din nou.! Îl plesni cu brutalitate peste față cu dosul mâinii și repetă cu aceeași voce monotonă: ― Plecai sau nu? Din nou ridică mâna. Din stânga lui Gosseyn, răsună vocea lui Crang: ― Destul, Blayney. Ascultător, omul își lăsă, mâna în jos. Dar gândurile se citeau pe față, iar emoția îi tulbura glasul în timp ce zicea: ― Domnule Crang, dar dacă apuca să plece, sau, dacă n-ar fi cerut centrala? Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-ți ce ți-am zis. Fă concesii, pentru moment. Rămâi în viață. Împreună cu soldatul din gardă ieși pe aceeași ușă prin care trecuse și Patricia cu un sfert de oră mai înainte. Nu trecură decât câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
jocurilor. Peste 90% dintre candidați trebuie că fuseseră deja eliminați, și absența lor se făcea simțită. Într-o cabină din tipul utilizat pentru selecția inițială, Gosseyn apucă contactele metalice necesare stabilirii legăturii și așteptă. După 30 de secunde, o voce răsună din difuzorul amplasat în peretele din fața lui. ― Deci asta-i situația, nu-i așa? Ce planuri ai? Întrebarea îl surprinse pe Gosseyn. El ora cel care venise să ceară sfaturi și chiar ― deși îi era rușine să recunoască ― instrucțiuni. Propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi locul celui de-al treilea Gosseyn, și cel cu adevărat mare. Cu timpul ― continuă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
voia să-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la palat sugrumat de emoție, retrăia reușita și deziluzia care i-a urmat. Fără îndoială, dar absolut fără nici o îndoială, oamenii puteau să se amăgească singuri. Vocea fetei răsună mai tăioasă: ― Ăsta-i singurul motiv pentru care ai venit să cauți distorsorul. Știai că trebuie să mori, ca să faci posibilă apariția lui Gosseyn al III-lea. Și sperai ca acțiunea asta a ta să-ți aducă moartea. Pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
TORPILE ATOMICE EXPEDIATE DE PE VENUS. GOSSEYN NU TE SINUCIDE! CEL DE-AL TREILEA CORP AL TĂU A FOST DISTRUS. TREBUIE SĂ ÎNVEȚI SĂ-ȚI FOLOSEȘTI AL DOILEA CREIER. EU NU POT SĂ-ȚI DAU NICI UN SFAT ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ, DEOARECE... Răsună o trosnitură și un scrâșnet metalic. Urmă o perioadă de tăcere, apoi o voce rosti cu un ton ferm: ― Doamnelor și domnilor, acum câteva momente Mașina jocurilor a fost distrusă printr-o lovitură în plin. Atacul său perfid și sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi și-și scoase armele. În pragul ușii ce se deschisese, văzu un robot-mitralior care îi urmărea orice mișcare. Din spatele acestuia, răsună vocea lui Jim Thorson: ― All

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi și-și scoase armele. În pragul ușii ce se deschisese, văzu un robot-mitralior care îi urmărea orice mișcare. Din spatele acestuia, răsună vocea lui Jim Thorson: ― All right, Gosseyn, aruncă-ți armele și lasă-te percheziționat. Nu era nimic de făcut. Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
datorită acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a acestui exemplar unic, care ești tu, într-un univers obișnuit din toate punctele de vedere? Așteaptă! nu spune nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
În mod sigur, nu. ― Ce te face să crezi? ― I-am văzut niște fotografii din copilărie. ― Bine, dar fotografiile pot fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât de clar în minte, de parcă el însuși le pronunțase. "Gosseyn, plăcile de metal ale fiecărui coridor și ale fiecărei camere includ un reflector de energie prevăzut să reziste la mii de volți". Nu mai încăpea nici o îndoială. În ciuda celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]