5,132 matches
-
tău!“, s-a transformat în citat. Iar atunci când ne făcea pe noi, studenții la Artă de la începutul anilor ‘50, să înțelegem că „problema centrală a artelor plastice este și rămâne omul și drama umană, veșnică“, apelul lui, oricât de patetic răsună el, se face auzit până în zilele bătrâneții mele. De aceea probabil îmi amintesc cu destulă precizie ce urmări a avut pentru mine această dispută care i-a scindat în partide diferite pe profesorii și pe discipolii facultății până după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hipnotizeze și nu-și lua ochii de la el. I-am lăsat pe maestru și pe Muñagorri În toiul acestei distracții polemice; conduși de doamna Mariana, gazdă fără pereche, Montenegro și cu mine am putut aprecia În amănunt motorul luminii. A răsunat gongul, ne-am așezat la masă și am dat gata mușchiul de vacă Înainte de a se Întoarce polemiștii. Nu Încăpea Îndoială că maestrul triumfase; Înfrânt și morocănos, Muñagorri nici n-a deschis gura În timpul mesei. A doua zi, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o astfel de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom menționa, În Încheiere, o hiperbolă sugerată de numele plural Behemot, pe care Scripturile (Iov, XL, 10) Îl dau hipopotamului și care e valabil pentru animale: Morarul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decripta, am folosit peste două duzini de dicționare de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cincizeci de ani cu cea de astăzi, una dintre cele mai mari schimbări este marea varietate de materiale plastice și ceramice pe care acum le avem și care atunci nici nu se puteau imagina... Ted continuă să vorbească, glasul său răsunând În Întunecimea ca de peșteră. Dar Norman Îi simți emoția În voce. „Ted vorbește ca să-și alunge frica“, Își spuse el. Pătrunseră mai adânc În interiorul navei. Norman se simțea amețit știindu-se În Întuneric, la o Înălțime așa de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME VITALE. O căută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici” Norman, ce se Întâmplă cu tine? Întrebă Barnes. Norman mormăi ceva și simți, vag, cum Beth Îl apucă cu putere de braț, conducându-l Înapoi spre habitat. Apa se umpluse Între timp de nori de ouă albe. Alarma Îi răsună puternic În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Un rechin? Întrebă Beth. Barnes clătină din cap: — Mișcările nu seamănă cu ale unui rechin. Și, În plus, e prea mare. Tina interveni: — Semnale termice pozitive În perimetrul intern. Continuă să se apropie. — Treci pe activ! ordonă Barnes. Pong-ul sonorului răsună iarăși În Încăpere. Tina anunță: — Reperat ținta. O sută de metri! — Vizualizează! — Conectat SAF, domnule. Urmă o succesiune rapidă de zgomote ale sonorului: Pong! pong! pong! pong! Apoi o pauză și din nou pong! pong! pong! pong! Norman era zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe Ted ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se conform dorinței lui Norman, membrii echipajului se iviră din nou În tuburi. „Să fie toți bărbați“. Femeile se transformară În bărbați. „Să fie numai femei“. Deveniră cu toții femei. Se convinsese: avea puterea. 02.00 ORE — Norman. Vocea lui Beth răsună În difuzoare, stârnind ecouri În astronava pustie. — Unde ești, Norman? Știu că ești pe acolo, pe undeva. Te simt, Norman. Norman traversă bucătăria, trecând pe lângă masa cu cutiile goale de Coca pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin ace
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
delira încă liniștit. Cum să visezi nemurirea cînd spaima morții îți acoperă gîndurile ca, peste mări, o pată de țiței? Necunoscuta. Zăpăciții din jur se prefac a o ignora dar e atît de prezentă... E însuși omul în care ea răsună ca un buletin de stiri: crime și terorism, vulcani erupînd, cruzimea ipocrită a guvernanților iar timpul probabil că anunță ger. Fiecare clipă a noastră înregistrează o moarte pe care o ignorăm. Sint cuprins chiar de spaima că oamenii se vor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat laolaltă. De aceea zîna gîndită nu e nici o femeie întîlnită în drum. E pur și simplu, muzica. O muzică șoptită care, dacă ar răsuna, ar striga stelele. Iar el disecă femeile cu profesionalism. Don Juan, dacă vrei să îndepărtezi de tine ceva, fă teoria acelui lucru. Ai să constați că stăpînirea sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat îndată ce, abandonîndu-i rugăciunea și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe suprafața vitraliului. V. tînăr presimt strategia Doctorului. E o metodă subtilă de a-și aduce pacienții la fructul imediat al vieții pe care-l pot ușor atinge. La plăcere. Dar cuvîntul sună frumos doar cînd aceasta e stăvilită. Cînd răsună între pereții suferinței. Inflația plăcerii devine iute degradantă: perversitate și desfrîu. Idoli putrezi iată că se nasc dintr-o sămînță minunată. Sfîrșești prin a-ți bate în diamante “eul” priapic și a te închina lui salivînd. „-Nu sînt eu ăla
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul cu un ecou prelungit. „-A gemut! A gemut!”-strigă o soră și toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oamenilor și-am încercat pe ei descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mele au fost bîte. Am vrut să fiu stăpîn și iată că voința deșartă mă îngenunchiază. Durerea crește și vocea Judecătorului pare că nu mai spune cuvinte ci îmi înfige direct în inimă semnificațiile pe care le strig. Din cameră răsună urlete și zgomotele mobilelor pe care le sparg. Vecinii îmi bat la ușă pe cînd o mulțime de curioși se adună în fața ferestrei mele. „-Ce-i acolo? O bătaie?” „-E scriitorul V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aș fi dezamăgit singură și mai tare. Singurul lucru care mă ajuta să-mi țin în frâu mânia era conștientizarea faptului că undeva, cumva, deși complet neintenționat, greșisem. Cuvintele rostite de James în seara aia, în restaurantul italienesc, îmi tot răsunau în minte: „Dacă eram așa de fericit, atunci de ce te-aș mai fi părăsit?“. Deci nu aveam de ales. Trebuia să accept că era vina mea. James nu m-ar fi părăsit, n-ar fi făcut pasul îngrozitor de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lordul de la Big Hall și, în timp ce fuge de acesta, își prinde piciorul într-o capcană pentru iepuri, astfel că piciorul trebuie să-i fie amputat, iar rana trebuie să fie cauterizată cu un vătrai încins în foc, în timp ce urletele ei răsunau printre mormanele de zgură. Sau așa sunt toate romanele astea? În orice caz, tipul era mult mai interesat de Catherine Cookson decât de mine, iar chestia asta m-a cam scos din sărite. Îmi doream cu disperare să-mi exersez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era o fostă colegă de facultate, mi-am amintit ca prin ceață, m-am aplecat cu naturalețea somnambulului să-i sărut mîna cu degete lungi, ea mi-a spus din nou o frază inaudibilă printre acordurile de pian ce-mi răsunau În cap, iar În fața ochilor mi-a apărut Încă o mînă, am dat s-o sărut și pe asta, am simțit că opune rezistență, că Încearcă să se smulgă și, ridicînd privirea, am constatat că aparținea soțului colegei, un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]