8,590 matches
-
-n soare se-ascund sau nu se-ascund tăceri urca purtat de aspre vânturi apoi plutea pe calde unde pândind ca primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de raze de lumină privește înc`odată
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374629_a_375958]
-
nespuse Se tânguie în trupuri furtunile trecute, Broboane reci și calde încununează fruntea. Prin gânduri zboară fluturi cu aripile franțe Și pește adânci suspine, se prăbușește puntea. Curg clipe peste ceasuri, se-aduna în poeme Și printre rânduri simple, se rătăcesc iluzii. Răsună peste zvonuri promisiuni solemne Iar certitudini blânde se-aprind peste confuzii. Iubirea-si cântă imnul, cu glasul nemuririi. Pe palmă timpului se scriu poveștile nespuse, Culori din curcubee nuanțe dau privirii, Sărutul tatuează cu jar, buze supuse. Referință
POVESTI NESPUSE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373301_a_374630]
-
sau fruntea obosită după o zi de muncă. Vei fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării când nu vom fi unul lângă celălalt. Eu voi fi gând hoinar rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi de culoarea cerului senin. Voi fi firul de iarba peste care calci grăbită să întâmpini bucuria zilei care te umple de speranță. Voi fi bobul de rouă căzut peste
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma. În închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică, Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul, Și eu, Rătăcind... Citește mai mult În clepsidra ființei meleTimpu-si strecoară secundele haihui,Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre,Spulberandu-l în aer, nepasatoare.In biserică mea e-o toacaCe-si zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață,Asurzindu-ma.Pe
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
-ma.Pe marmură fetei mele,Vântul scrijelește cu cioburi de sticlaHieroglife bizare,Desfigurandu-ma.In închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică,Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul,Si eu,Rătăcind...... VII. OAMENI ȘI POVEȘTI PE PORTATIVUL MEMORIEI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015. Privesc pe geam. E încă noapte. Am plecat cu trenul într-o călătorie la 551 km distanță de casă, aventură spirituală
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
aduca acasă,După drumuri lungi și întortocheate,Numarandu-mi pașii apăsați și greoi,Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita.Ma cheamă vântul ștrengar,Ce-mi fredonează cântarea vietiiSi-a locurilor ce-am lasat.Ma cheamă părinții,S-ajung ... XIX. RĂTĂCESC ÎN TINE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să iți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile și gândurile negre,Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase.Ador mângâierile tale-Atingeri tandre
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
tinerețe, cu multă zgură, pe care nu reușim s-o dăm jos de pe noi decât atunci când cei care trebuie să ne vadă nu mai au această șansă și nicio posibilitate de a recupera ceea ce au pierdut. Cu alte cuvinte, am rătăcit multe momente frumoase pe care le-aș fi avut, iarăși zic, poate, lângă cântecul și personalitatea Mariei Loga căreia îi adresez acum părerile mele de rău! Revenind la carte și la expresia, ”sângele apă nu se face”, am descoperit în
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/373419_a_374748]
-
nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului DE CE MI-E DOR Ileana Cornelia Neaga De ce mi-e dor, ai vrea să știi Deșert mi-e sufletul, pustiu. Să râd nu pot, nici să glumesc Triști îmi sunt ochii, rătăcesc. De ce mi-e dor, numai tu știi De tril neauzit de ciocârlii Ce-și cântă dorul de o seară. Mi-e dor de-o-nmiresmată primăvară. De ce mi-e dor aș vrea să știu Când vrăbii dorm seara târziu, Mi-
DE CE MI-E DOR de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373476_a_374805]
-
2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Orice ar fi, tu nu te-ndepărta, Căci nu ești nor să fugi cum bate vântul, Nici zid de netrecut în calea mea, Din urmă să nu pot s-ajung cuvântul. Nu rătăci dincolo de tăceri, Sub haină umbrei mele nu te-ascunde, Pe umeri mi-ai pus ziua cea de ieri Ce sfâșie cu asprele-i secunde. Ai coborât un foc sub pașii mei De nu-i mai simt pământului răcoarea- Departe, muta
POEZIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373491_a_374820]
-
11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastra, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și uită-mă-n tine. Mă smulge din beznă durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii
AŞ VREA... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373505_a_374834]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > NU-MI AMINTESC... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului cu palmele goale îmbrățișez copilul din mine nu-mi amintesc unde s-au rătăcit mâinile tale, mama, poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zângăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealalta năduful poate văruind pereții pentru ziua
NU-MI AMINTESC... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373507_a_374836]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > AȘTEPT SĂ-MI SCRII... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aștept să-mi scrii, de parcă luna, Din drumul ei, s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pan’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima ușor, Un
AȘTEPT SĂ-MI SCRII... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373506_a_374835]
-
Acasă > Poezie > Amprente > AȘTEPT UN FULGER Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului de-atâtea furtuni copacii cocoșați par clopote șuiera vocile cerului la ușă podului casei fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilata cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roaga așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]
-
polițistul Bunea” și devenind în ochii clasei, “vinovatul de serviciu”. Și cu acest „statut” a rămas, până când, după absolvire, drumurile ni s-au despărțit. Ori de câte ori se întâmpla ceva în clasă, „polițistul Bunea era vinovatul”. Dacă vreun muc de țigară se rătăcea pe coridor, dacă tabla nu era ștearsă sau dacă vreun coleg conturba ora de curs, „polițistul Bunea era vinovat!” Ba ajunsesem până acolo încât, la orele de fizică, atunci când tema era peste măsură de plictisitoare, Vasilică să fie pretextul pentru
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
cuprinde . Izvoarele mugesc din greu Într-un ecou de moarte Și-al amintirii apogeu Plutește peste toate . Apare-un stol rătăcitor De păsări călătoare Și-ntr-un oftat de căprior Se depărtă spre soare . Plecat-ai fost de lângă noi Să rătăcești oriunde, Te-ai transformat în vânt și ploi Și-n ger ce ne pătrunde . Ne-ai părăsit când eu credeam Că totul va începe ; Tu fulgerai, iar eu ceream Ca focul să mă-nnece ! S-a rupt atunci ca într-un
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
de apă, însă unul întors în registru parodic, uneori grotesc, din care se și naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
DEPĂRTĂRILE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Când depărtările Te dor , Și ploaia cade Printre gene, Sunt norii grei, De-atata plâns, Iar vântul șuiera Și geme . Cărările s-au rătăcit Printre albastre Rauri-repezi . Nicio nădejde Să ajungi Pe culme, sus, Să atingi stele . Cand iarnă Ți-a ajuns în prag, Si viforul te jefuiește De stropul viu Si-aprins, de jar, De rază sfântă, Ce-ți zâmbește . Te lași cuprins
CAND DEPARTARILE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373595_a_374924]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DIALOG PĂGÂN Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIALOG PĂGÂN Aș vrea să strig acum, dar nimeni nu m-aude Prin noaptea cea de pâclă adesea rătăcesc. Ideile sunt multe iar visele zălude Cu vorbele frumoase nu pot să te-amăgesc. Închin pocale pline de doruri și speranțe Ca într-o bună zi iubirea s-o găsesc. Am constatat timid că am destule șanse Ca visul așteptat
DIALOG PĂGÂN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373610_a_374939]
-
gând Dar tu te-ai înfruptat din visurile mele. Și te-am văzut adesea prin doruri colindând Așa cum o cometă răzbate printre stele. Nu este amăgire când tu gândești la mine Idilele aprinse se nasc din lucruri simple. Cândva am rătăcit o cale către tine Și-acuma sunt atent să nu se mai întâmple. Vorbesc mereu cu tine ! ... Constat că ție-ți pasă ! Acuma nemurii un templu i-am zidit. Și îți pătrund în gânduri cum aș intra în casă Cu
DIALOG PĂGÂN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373610_a_374939]
-
-n gând Dar tu te-ai înfruptat din visurile mele. Și te-am văzut adesea prin doruri colindând Așa cum o cometă răzbate printre stele. Aș vrea să strig acum, dar nimeni nu m-aude Prin noaptea cea de pâclă adesea rătăcesc. Ideile sunt multe iar visele zălude Cu vorbele frumoase nu pot să te-amăgesc. De ce ai ochii roșii ? De ce sunt iarăși plânși ?! Când tu știi foarte bine că sunt aici ! ... Rămân ! Să îți veghez iubirea, ca toți să fie duși
DIALOG PĂGÂN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373610_a_374939]
-
sâmburele vieții. (Ridică talpa de pe fructul strivit. Îl privește cu atenție, pe urmă se apleacă spre el și ia câteva bucăți.) S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se află o bucățică de măr. Când firul se clatină începe muzica morții. Scena III Personajele: Malu și Sera Sera se reîntoarce în cameră. Aduce cu ea
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]