5,506 matches
-
care plătisem o avere În virtutea presupusă a faptului că Îi aparținuse lui Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis capacul și am constatat că Julián azvîrlise Înăuntru toate exemplarele din romanele sale, care lipseau de pe rafturi. Abia se mai zăreau titlurile pe cotoarele de piele. Restul se preschimbase În cenușă. CÎteva ceasuri mai tîrziu, cînd m-am dus la editură, În cursul dimineții, Álvaro Cabestany m-a chemat la el În birou. Taică-său abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceasuri. CÎnd mi-au dat drumul, era deja noapte. Ploua cu găleata și străzile ardeau de aburi. CÎnd am ajuns acasă, m-am pomenit cu o grămadă de dărîmături. Oamenii lui Fumero fuseseră pe-acolo. Printre mobile căzute, sertare și rafturi răsturnate, mi-am găsit hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel distruse. Pe pat am găsit o gramadă de fecale, iar pe perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de San Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o simpaticul doctor Petre Topa. Acum ne adresăm unei somități berlineze, Dr. Bessau. Acesta ne primește extrem de cordial. Din cabinetul său, deschide o usă alăturată și intrăm într-o cameră mult mai spațioasă. Avem impresia că suntem la galeriile Lafayette. Rafturi pline de păpuși, de ursuleți joviali, curați, nu ca umblatul nostru ursuleț, păsărele și mai ales o tricicletă. Astfel copilașii se lasă mai usor dezbrăcați și examinați. Vrem să achităm onorariul, dar Bessau ne roagă sa trecem și a doua
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida, relicvarii cu prepuțul lui Hermes Trismegistul, și ciocanul de tapițer lung și subțiratic pentru a bate Începutul unei foarte scurte zile a judecății, un raft cu chintesențe de răspândit În rândurile Micului Popor al Elfilor din Avalon, și aparatul inobservabil de mic pentru analiza combustiei uleiurilor, globulele de sticlă dispuse În formă de petale de caprifoi, cu mai mulți caprifoi legați unul de altul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea, o reproducere Înrămată cu grijă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea, o reproducere Înrămată cu grijă, o alegorie pe care n-o remarcasem cu o lună Înainte, când urcasem acolo să beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungul coridorului până la un birou din fundul apartamentului. Belbo mă primi cordial: „Așadar, dumneata ești o persoană serioasă. Intră.” Mă invită să iau loc În fața biroului său, vechi ca tot ce mai era În jur, burdușit cu manuscrise, ca și rafturile de pe pereți. „Nu te-oi fi speriat de Gudrun”, Îmi zise el. „Gudrun? Acea... doamnă?” „Domnișoară. Nu se numește Gudrun. Îi zicem așa din cauza aspectului de nibelung și pentru că vorbește Într-un mod vag teutonic. Vrea să spună totul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțelegeam. Am hotărât că acum făceam parte din Lumea a Treia și m-am mulțumit să vizitez Bahia. Am plecat cu o istorie a culturii renascentiste sub braț și cu cartea despre rozacruceeni, care rămăsese cu filele netăiate, Într-un raft. 26 Toate tradițiile de pe pământ trebuie văzute ca tradiții ale unei tradiții-mamă, fundamentală, care, Încă de la origini, le-a fost Încredințată omului culpabil și primelor lui vlăstare. (Louis-Claude de Saint-Martin, De l’esprit des choses, Paris, Laran, 1800, II, „De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfârșit, oricum se vor sfârși ele. Era 16 iulie 1981. Milano se golea de lume, sala de lectură a bibliotecii era aproape goală. „Fii atent că tomul 109 voiam să-l iau eu”. „Și atunci de ce l-ai lăsat la raft?” „M-am dus până la masă să verific o notă”. „Nu-i o scuză”. Se dusese Înțepată către masă, cu tomul ei În mână. Mă așezasem În fața ei, Încercam să-i zăresc chipul. „Cum poți să citești, dacă nu e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o formă curioasă, nu drepte, ci răsucite, ondulate, deși groase și butucănoase. Scoaserăm câteva exclamații admirative, iar Diotallevi se apropie de rafturi. „Ei”, zicea Agliè, „o bibliotecă minimă, cum vedeți, nu mai mult de vreo două sute de volume, am ceva mai acătării În casa familiei mele. Dar, cu modestie trebuie s-o spun, toate au ceva preț și raritate, firește, nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ridice privirea. — I-am văzut ultima carte acum cîteva zile. Cum se numește... Ochii Întunecați ai...? — Ochii strălucitori ai primejdiei, o corectă Helen. — Așa. Ochii strălucitori ai primejdiei. Am văzut-o sîmbătă Într-un magazin și am mutat-o În fața raftului. O doamnă a Început s-o răsfoiască după aceea. Helen zîmbi. — Ar trebui să primești un comision. O să-i spun Juliei. — Să nu cumva să faci așa ceva! Ideea i se părea stînjenitoare. Dar ea-i bine, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să mă ocup de spălatul vaselor. Spune-mi, cum Îți merge? Își dădură cîteva vești mărunte. — Tati te Îmbrățișează, zise ea. — Chiar așa? Nu-l interesa subiectul. Stătu jos doar o clipă, apoi se ridică emoționat și luă ceva de pe raft să-i arate. — Uită-te la asta, zise el. Era o cană mică, arămie, cu o urmă de lovitură Într-o parte. Am luat-o duminică și am dat treizeci și șase de penny pe ea. Tipul mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Un băiat Încercă să-i prindă privirea. „Hei, frumoaso!“ spunea el Într-una, continuînd să treacă pe lîngă ea cîntînd. Pentru a se feri din calea lui, se duse la standul de cărți, și numai cînd Își aruncă privirea asupra raftului cu ziare, Își aminti ce-i spusese Helen În după-amiaza aceea despre Radio Times. Luă un exemplar, Îl deschise și găsi aproape imediat titlul articolului: PRIVIRI PRIMEJDIOASE URSULA WARING prezintă noul thriller al Juliei Standing, Ochii strălucitori ai primejdiei, discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
argou: „ți-am belit planurile“, „te țăcănești“. Viv nu-și putea Închipui ce vedea Helen la ea de-o plăcea atît de mult. Dar, la urma urmelor, era treaba lor. Viv Își tăie firul gîndurilor. Puse revista la loc În raft și se depărtă. Nici urmă de băiatul care se ținuse de ea, fredonîndu-i la ureche. Ceasul indica ora zece și douăzeci opt de minute. Traversă sala casei de bilete, dar nu spre peron, ci Înapoi, spre intrare. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care atîrnau lîngă rochiile ei; mai erau chiar două sau trei fuste Învechite ale mamei, pe care tatăl ei nu dorise să le arunce. Deasupra stinghiei, era un raft În care Își ținea puloverele. În spatele lor erau albume cu fotografii, jurnale vechi, lucruri dintr-astea. Își plecă din nou capul, ascultînd pașii din hol, apoi Întinse mîna pe după albume și scoase o cutioară de tutun. O trase firesc, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să Înceapă să-l smulgă. Dacă i-ar fi dat cineva un cuțit, și l-ar fi Înfipt În ea. Peste o clipă o auzi pe Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru băieți, cu cotoare late și colorate. Pe polița căminului, așezați gata de luptă, erau niște soldați de plumb urît pictați. Dar domnul Mundy instalase și niște rafturi ca Duncan să-și pună propriile obiecte pe care le cumparase din piețe sau din magazinele de antichități. De obicei, Duncan petrecea o vreme, Înainte de a se culca, uitîndu-se peste cănile, ulcelele și ornamentele, lingurițele și lacrimarele lui, ridicîndu-le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi spuse că nu-i deranja nici un pic. Intră În bar și glumi cu barmanul. — Toarnă-mi o picătură din chestia aia de-acolo, vrei? spuse el arătînd spre una din sticlele elegante pe care le țineau de paradă pe raftul din spatele tejghelei. În cele din urmă, Își luă un gin, ca toată lumea. Îl aduse la masa de lîngă ea și-l puse pe un suport de bere. Era Îmbrăcat În uniformă, care-i cădea prost, ca Întotdeauna - haina parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcute În primul rînd din spațiu. Spațiile erau importante, nu cărămizile. Partea din spate, totuși, era mai mult sau mai puțin neatinsă. Trecură printr-un pasaj scîrțîitor și ieșiră, În mod bizar, Într-o bucătărie cu cești și farfurii pe rafturi și poze pe pereți, cu lumina electrică aprinsă și draperiile de camuflaj trase. Dar o parte din tavan se rupsese, și valuri de praf se rostogoleau printre crăpăturile tencuielii; grinzile continuă să cadă, spunea gardianul, și locul se va prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mulțumirea unui copil. Își zise Pentru Dumnezeu! Semeni cu o fostă premiantă În fața șefului clasei! Trebuia să se miște Într-un fel pentru a-și ascunde sentimentele, să se uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-l deschid. E algerian, dar oricum! Se aplecă să deschidă dulapul și Începu să schimbe locul lucrurilor dinăuntru. Helen o urmări o clipă, apoi făcu un pas nervoasă și se uită din nou În jur. Se duse spre un raft cu cărți și Își aruncă privirea peste titluri. Erau Îndeosebi romane polițiste cu cotoare de proastă calitate. Printre ele se aflau și cele două romane ale Juliei: Moarte lentă și Douăzeci de crime. De la cărți, Își mută privirea spre tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]