6,309 matches
-
strategiei: este binevenită când timpul nu (ne) presează. Dezavantajul ei: problema se acutizează și poate deveni incontrolabilă. Bernard Mayer (2000, apud Stoica-Constantin, 2004) surprinde următoarele modalități de evitare a conflictului: • evitarea agresivă ("Nu te lega de mine pentru că ai să regreți"); deși pare un generator de conflicte și, uneori, chiar este, în realitate reprezintă un efort de a-l intimida pe celălalt și de a-l împiedica să se angajeze în conflict; • evitarea pasivă ("Refuz să intru în joc"); modalitățile uzuale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a făcut (Enright, 2008, pp. 45-46). De asemenea, nu înseamnă că ne vom recăpăta imediat încrederea în cineva care nu este (încă) o persoană de încredere; ea încrederea nu se reface imediat. Dacă cel care a comis o nedreptate nu regretă, nu se căiește pentru fapta lui, nu are conștiința că a fost iertat și nu își schimbă atitudinea, atunci reconcilierea devine foarte greu de realizat, dacă nu imposibilă. Oricum, cel care iartă poate oferi darul compasiunii, al bunăvoinței și al
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
își schimbă atitudinea, atunci reconcilierea devine foarte greu de realizat, dacă nu imposibilă. Oricum, cel care iartă poate oferi darul compasiunii, al bunăvoinței și al iubirii, sperând că cel care a rănit se va schimba, își va cere scuze, va regreta cu adevărat. În iertare, reconcilierea înseamnă că am lăsat problemele în urmă, că a început procesul de recâștigare a încrederii; presupune, totodată, că relația poate fi reluată și continua să se dezvolte și că ambele părți privesc viitorul împreună. Dintr-
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
permite autoconservarea, fără a fi obligați să se expună din punct de vedere emoțional. 43 Fr. Lelord și Ch. André (2003) consideră că există două modalități defectuoase de a controla mânia: Explozia: este cazul acceselor de furie pe care le regretăm, care provoacă certuri inutile, lăsând în urmă o ranchiune persistentă; resentimente, răni sufletești; eventual, consecințe nefaste pe termen lung în ceea ce privește relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
negative, a pierderii interesului pentru activitățile cotidiene. În forma bipolară, cunoscută adesea sub denumirea de tulburare maniacal depresivă, pacienții experimentează de asemenea episoade maniacale care implică euforie, grandomanie, indiferență care poate conduce spre comportamente impulsive foarte variate, ce pot fi regretate ulterior. Tulburarea bipolară apare la doar 1-2% din populație, fiind de obicei tratată cu medicamente care stabilizează dispoziția, cum ar fi litiu, în timp ce tulburarea unipolară afectează într-un procent de aproximativ 20% femeile, și 10% bărbații. Tratamentul pentru depresia unipolară
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o înlăture înainte de a veni la botez. Iar în privința păcatelor personale, pruncii nu aveau nimic de răscumpărat, de ispășit, neapucând să săvârșească păcate personale, prin care să se despartă în mod voit de comuniunea cu Dumnezeu, și nu aveau ce regreta. „Despre Sfântul Ioan Botezătorul ne spune Evanghelia că «încă din pântecele maicii sale se va umplea de Duh Sfânt» (Lc. 1, 15); deci nu era vorba să aibă credință”<footnote Pr. Ioan Mircea, „Taina Botezului ...”, p. 467. footnote>. În cazul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
aceasta se vor îndepărta fără încetare; să-mi fie deci permis să precizez bine chestiunea. Avertizez mai întâi că folosesc cuvântul proprietate în sensul cel mai general, și nu în sensul restrâns de proprietate funciară. Regret, și probabil toți economiștii regretă odată cu mine, că acest cuvânt trezește involuntar în noi ideea de posesiune a solului. Înțeleg prin proprietate dreptul pe care îl are un muncitor asupra valorii pe care a creat-o prin munca sa. Acestea fiind spuse, mă întreb dacă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mica societate în sânul căreia trăia, se pregătea Bastiat pentru munca sa viitoare. Acumula astfel, fără altă intenție decât aceea de a-și lumina spiritul, un prețios capital de știință dobândită și de observații originale. L-am auzit cu toții adesea regretând că nu și-a putut utiliza mai devreme acest capital, pe care l-a adăugat la un fond în mod natural atât de bogat. Se plângea că nu a găsit decât într-o epocă înaintată a vieții un debușeu pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Bastiat, care iubea caracterul cavaleresc al spaniolilor, gustul lor pentru independența individuală și mai ales acest bun și mare simț al umorului pentru care Sancho Panza, acest economist fără să o știe, a rămas întruchiparea nemuritoare, Bastiat, deci, nu a regretat deloc cheltuielile de călătorie. După ce a făcut popasuri la Madrid, Sevilla, Cadiz și Lisabona, a decis să ia calea cea mai lungă pentru a se întoarce acasă. S-a îmbarcat pe pachebotul Southampton și a mers să viziteze Anglia. Aici
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzîndu-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevărat eul decât pierzîndu-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am avut nevoie. Orice împlinire, alta decât în cărți - profesoratul, un mariaj reușit, călătoria - m-ar fi pierdut poate. Cărțile sânt mărturia sănătății mele și orice altceva aș fi făcut, orice împlinire aș fi avut m-ar fi făcut să regret viața în forma pe care deja am trăit-o." Trecem la biografia ideii. "Nu am avut profesori, nu m-a confiscat nimeni, nu m-a preluat nimeni cu gândul lui, nici Nae Ionescu aici, care pendula între logică și teologie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
maximă, dar care o dată ajuns aici se dezlănțuie în certitudinea propriului său ritm. " Trăiesc un miracol pe care vreau să vi-l împărtășesc. De altfel este miracolul cu care am început, miracolul lui "cum e cu putință ceva nou". Acum regret că în vremea când am scris cartea aceasta nu am știut să o atac metafizic. Dacă l-aș fi cunoscut pe Wittgenstein cu tautologia lui, pesemne că m-ar fi stârnit să-mi spun gândul în pur, și nu coborând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apogeu. Începeam să învăț în ultimele ore ale zilei care preceda teza, înfrînt, zdrobit, înspăimîntat (acum abia) că timpul nu-mi va ajunge, că, într-un fel, e prea târziu. Știam de fiecare dată că voi ajunge aici, că voi regreta că am lăsat totul pe ultima clipă; și totuși nu puteam face altfel. Din această cauză, mai târziu, nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic și n-am fost capabil niciodată să mă angajez să scriu un text
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Scarsdale-ul și câte și mai câte. Ești sigur că ― dincolo de farmecul retro ― vârsta aceea trebuie regretată? În ce mă privește sânt invidios numai pe timpul pe care îl aveam atunci dinainte și pe care acum nu-l mai am. Pe scurt, regret că nu mai am astăzi viitorul de atunci. În rest, desigur că noi, în ipostaza 1983, am murit. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormânt deschis. Nu știu nici eu de unde îmi vine forma asta de răceală. Poate din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmi spun, în ce mă privește e prea târziu, pentru că nu mai am 20 de ani. Am lăsat în urma mea aproape șase decenii, iar experimentul pe care l-am făcut aici, la Heidelberg, nu poate decât să mă facă să regret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate și, cu puțin noroc, să mă ajute pentru deceniul care a mai rămas. 13 noiembrie Să reiau. În această perioadă am trăit, dintr-un punct de vedere esențial, ediția abreviată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zeița unui credincios în Nimic..." Și în altă parte: "După ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de... lucruri precum dragostea (și așa mai departe), a trebuit până la urmă să fiu pedepsit și iată că sânt dar nu regret defel." Înainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris (în 14 aprilie 1981), în cea de a doua scrisoare pe care Friedgard i-o scrie lui Cioran (12 februarie 1981) se află și o fotografie alb-negru: chipul fetei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fie dictate de impersonala cerere a pieței, "marile destine culturale" de dinainte de '89 s-au prăbușit în majoritatea lor, lăsând să se ridice în urmă uriașul nor de praf al urii lor pentru orice reușită nouă. În secret, ei regretă epoca în care propășiseră într-un climat de foamete culturală și detestă "cultura pe baze private", făcînd-o responsabilă, prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea (în mintea lor până și excelența este o variabilă a puterii), pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți răspunde!... În chaos tot te duce! Și templul, viața, moartea nu-s decât mistere! Botoșani, 1873 iunie RESIGNAȚIA Noaptea în tăcere vărsăi lacremi înfocate Simțind cum focul fuge din junele meu pept! Privesc a mele zile cu totul înnorate! Regret că voi ajunge în lume să veget! O! lume înșelătoare! Sunt june și o noapte, O noapte de urgie... și păru - mi s-au albit! Talente și foc sacru ce-mi fură de sus date, De multe suferințe s-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
constatate în unele orașe în Paris mai ales de a crește numărul intervenienților (monitori municipali, ARVEJ* etc.). În orice caz, ea are drept consecință însușirea comportamentelor acceptabile fără să fie nevoie de cursuri de morală, pe care unii nostalgici le regretă din când în când: învățarea de către copii a constrângerilor legate de condiția de elev și, fără îndoială, de cea de copil nu are nevoie de programe și regulamente oficiale. Această învățare n-are de-a face cu iluzia unei morale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se ocupă de politica externă și teoriile relațiilor internaționale sînt probabil mai divizate ca niciodată. Deși unii poate se bucură de acest rezultat și deși există unele avantaje de pe urma unei poziții de observare mai detașate, sînt și multe lucruri de regretat din cauza pierderii sensului hermeneutic al istoriei și a scopului normativ al cunoașterii practice (vezi și Elshtain 1987: 87), precum și a diminuării dialogului dintre noile înțelesuri ale politicii internaționale și elitele politice. Pînă la urmă, combinînd și legînd aceste domenii, realismul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la o mai mare curiozitate și o privire mai atentă, dincolo de presupusele granițe teoretice. CONCLUZIE Furtuna epistemologică a devastat disciplina relațiilor internaționale în anii '80 și '90. Ea a ridicat nivelul dezbaterilor metateoretice începute o dată cu disputa paradigmelor. Unii ar putea regreta pierderea protecției pe care o oferea disputa paradigmelor, pentru abordările marginale ale disciplinei. Într-adevăr, pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au o idee foarte ciudată despre ceea ce trebuie considerat ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un amant, care nu îi era cu nimic superior bărbatului de care era legată oficial, ci mai curând pentru a se simți liberă, pentru a-și oferi posibilitatea de a dispune de propria ființă după bunul plac. Bărbatul își va regreta crima și o va plânge pe cea dispărută din cauza crudului său act ucigaș și vindicativ, ignorându-i trădarea, percepând-o ca pe o soție ideală, amintind de percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]