5,422 matches
-
aprovizionarea cu alimente a armatei franceze care lupta împotriva rușilor în Prusia Răsăriteană. Ducatul Varșoviei a fost creat de Napoleon Bonaparte, în baza unora dintre prevederile tratatului de la Tilsit cu Prusia. Crearea ducatului s-a bucurat de sprijinul atât al republicanilor din Polonia împărțită, cât și al marii diaspore poloneze din Franța, care îl ajuta în mod deschis pe Bonaparte ca pe singurul om capabil să restabilească independența Poloniei după împărțirile Poloniei din secolul al XVIII-lea. Deși a fost creat
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
prestigiosul Gimnaziu Stoiunina, o prietenă apropiată a ei a fost sora mai mică a lui Vladimir Nabokov, Olga. Cele două fete împărtășeau un interes intens față de politică și aveau să dezbată la : în timp ce Nabokova apară monarhia constituțională, Rând sprijinea idealurile republicane. Ea avea doisprezece ani la momentul Revoluției din Februarie 1917, evenimente în care ținea cu Alexandr Kerenski împotriva tarului Nicolae al II-lea. Revoluția din Octombrie și dominația bolșevica a lui Vladimir Lenin i-au perturbat viața de familie de
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
publicarea unei versiuni revizuite în 1946, care s-a vândut în peste 3,5 milioane de exemplare. În timpul anilor 1940, Rând a devenit activă politic. Atât ea, cât și soțul ei au lucrat full-time ca voluntari în campania prezidențială a republicanului . Această activitate i-a adus lui Rând prima experiență de vorbit în public, inclusiv răspunsuri la întrebările uneori ostile din partea publicului din New York care ticmai vizualizaseră jurnale de știri pro-Willkie, o experiență care i-a plăcut foarte mult. Această activitate
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
arabe drept „lupta oamenilor civilizați contra sălbaticilor”, afirmația că aveau dreptul să dezvolte terenurile luate de la amerindieni, si caracterizarea homosexualității drept „imorală” și „dezgustătoare”, în timp ce milită însă pentru abrogarea tuturor legilor ce o priveau. Ea a sustinut mai mulți candidați republicani pentru funcția de Președinte al Statelor Unite, cel mai hotărât pe Barry Goldwater în 1964, a cărui candidatura a promovat-o în mai multe articole pentru "The Objectivist Newsletter". În 1964, Nathaniel Branden a început o aventură cu tânără actrița Patrecia
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
pe alți redactori de la "Național Review" să reevalueze felul cum pot fi integrate noțiunile tradiționale de virtute și creștinism cu susținerea capitalismului. Figurile politice care o citează Rând drept influență sunt, de obicei, conservatorii (de multe ori membri ai Partidului Republican american), desi Rând luase poziții atipice pentru conservatori, cum ar fi și a ateismului. Un articol din 1987 din "New York Times" spune despre ea că este „romanciera prin excelență” a . Congressmeni republicani și analiști politici conservatori i-au recunoscut influență
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
obicei, conservatorii (de multe ori membri ai Partidului Republican american), desi Rând luase poziții atipice pentru conservatori, cum ar fi și a ateismului. Un articol din 1987 din "New York Times" spune despre ea că este „romanciera prin excelență” a . Congressmeni republicani și analiști politici conservatori i-au recunoscut influență asupra vieții lor și au recomandat românele ei. În timpul vieții lui Rând, operă ei nu a beneficiat de multă atenție din partea mediului academic. Cand a apărut prima carte academică despre filosofia lui
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
deputat în Parlamentul Republicii Moldova. s-a născut la data de 24 septembrie 1965 în comuna Crihana Veche (raionul Cahul). În anul 1989 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova. A lucrat în calitate de colaborator științific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” (1989-1991), apoi de șef al Departamentului Culte din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor (1991-1994). Între 1994 și 2009 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar de la 1 ianuarie 1996 până la 5 mai 2009 a fost membru al
Vlad Cubreacov () [Corola-website/Science/302537_a_303866]
-
Tismăneanu a refuzat să colaboreze cu Siguranța Statului. După ispășirea condamnării, Leonte Tismăneanu a plecat în Spania, urmând-o pe Hermina Marcusohn, pentru a se înrola în Brigăzile Internaționale de voluntari care luptau în Războiul Civil Spaniol alături de trupele regimului republican de la Madrid. Evocând acea epocă, Vladimir Tismăneanu a făcut următoarea mărturisire: „Tatăl meu, care atunci se numea Leonid Tisminețki, și-a pierdut brațul drept la vârsta de 24 de ani, în 1937, în timpul uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
este ales președintele formațiunii cu majoritate de voturi. Alături de Iurie Colesnic, a format grupul parlamentar al Mișcării Acțiunea Europeană. În martie 2011, Congresul extraordinar al MAE decide autodizolvarea partidului și fuzionarea cu Partidul Liberal. Ulterior, la 13 martie 2011, Consiliul Republican al PL a decis ca Veascelav Untilă să fie unul dintre vicepreședinții PL. La 26 septembrie 2012 Untilă a fost numit în funcția de director al Inspecției Ecologice de Stat a Moldovei, fiind demis la 5 iunie 2013. Din decembrie
Veaceslav Untilă () [Corola-website/Science/302606_a_303935]
-
lui Tacit ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităților interioare ale personalităților și în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abila combinație între conciziune și exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane și critic înverșunat al decăderii politice și morale din perioada imperiala. Deși deviza să pentru istorie era "sine îra et studio" ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor că "martor al bunurilor prezente" ("testimonium praesentium bonorum
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
s-a putut sustrage tentației de a fi în același timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera să istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimista, întrucat purtătorii virtuților republicane române devin victime ale tiranilor, iar restul cetățenilor sunt căzuți într-o stare de letargie.
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
a contribuit la inflamarea opiniei publice franceze, care vedea în acest gest o refacere a imperiului lui Carol Quintul, manevrarea Franței de către germani. Presa controlată de opoziție a găsit prilejul potrivit pentru a acuza diplomația franceză de pasivitate, iar cercurile republicane au început să critice regimul instituit de împăratul Napoleon al III-lea, care se vedea în postura de a fi nevoit să încerce o refacere a prestigiului regimului imperial. De asemenea, împărăteasa Eugenia, convinsă că soluția pentru salvarea Imperiului și
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
De asemenea, împărăteasa Eugenia, convinsă că soluția pentru salvarea Imperiului și a dinastiei Bonaparților era un război cu Germania, descrie prin cuvintele sale starea de spirit dominantă la curtea Franței: “Avem nevoie de un razboi[...]”. Un antigerman convins este și republicanul Antoine Agenor Alfred, duce de Gramont, care rostește un discurs în Camera Deputaților la 6 iulie 1870, susținând că dacă prințul Leopold va câștiga tronul Spaniei atunci: “vom ști și ne vom face datoria fără slăbiciune și ezitare”. În acest
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
pentru prima oară cu marxismul. Într-un timp în care majoritatea covârșitoare a intelectualității franceze avea o fermă orientare de stânga, pro-sovietică și antiamericană, în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în 1970 el însuși socialist în cluburile republicane conduse de François Mitterand - denunță cu fermitate începând cu eseul politic de mare succes "Ni Marx ni Jésus" (1970) totalitarismul sovietic și analizează critic dogmatismul marxist-leninist, atrăgându-și invectivele presei de stânga. Revel a fost consilier literar al editurilor "René
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial. Telegrama de la Ems a constituit pretextul declanșării războiului franco-prusac din anii 1870-1871. Din cauza nereușitei politicii lui Napoleon al II-lea din ultimii ani, o parte din clasa conducătoare franceză era nemulțumită de politica împăratului. Curentul republican se întărește și în fruntea lui stă strălucitul orator Léon Gambetta. În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influența lui Proudhon și Blanqui. În ianuarie 1870, prințul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
se întărește și în fruntea lui stă strălucitul orator Léon Gambetta. În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influența lui Proudhon și Blanqui. În ianuarie 1870, prințul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a creșterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca „Trăiască Republica”. Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive, dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul republican
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
orator Léon Gambetta. În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influența lui Proudhon și Blanqui. În ianuarie 1870, prințul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a creșterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca „Trăiască Republica”. Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive, dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul republican, a găsit soluția nefericită de a se angaja
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
republican Victor Noir. Ca expresie a creșterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca „Trăiască Republica”. Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive, dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul republican, a găsit soluția nefericită de a se angaja într-un război împotriva Prusiei, cu convingerea că, împiedicând unirea Germaniei sub conducerea Prusiei, pătura conducătoare din Franța se va strânge în jurul lui. În prima fază Prusia s-a asigurat de neutralitatea
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
să piară pe câmpul de onoare, împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată. Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a răsculat sub lozinca: „Vrem Republică și apărarea patriei”. Sub presiunea populară, Gambetta și alți câțiva deputați republicani proclamă republica. Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de "Guvern de Apărare Națională". În acest guvern au intrat republicani, printre care și Gambetta, dar și mulți monarhiști reacționari, printre care generalul Trochu, care a preluat ministerul de
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
s-a răsculat sub lozinca: „Vrem Republică și apărarea patriei”. Sub presiunea populară, Gambetta și alți câțiva deputați republicani proclamă republica. Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de "Guvern de Apărare Națională". În acest guvern au intrat republicani, printre care și Gambetta, dar și mulți monarhiști reacționari, printre care generalul Trochu, care a preluat ministerul de război. Acest minister nu era atașat maselor populare. Pentru muncitorime și pentru întregul popor francez amenințarea lui Bismarck devenise o primejdie națională
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
din Massachusetts, reprezentat de Mike Capuano, ales în 1998. și Stephen Lynch, ales în 2001; amândoi sunt democrați. Membrul senior al statului din [[Senatul Statelor Unite ale Americii]] este democratul [[John Kerry]], ales în 1984. Membrul junior al statului din Senatul Statelor Unite ale Americii este republicanul Scott Brown, ales în 2010 pentru a umple locul liber cauzat de moartea Senatorului Democratic [[Ted Kennedy|Edward Kennedy]]. Reputația statului Boston ca centru intelectual, "[[Atena]] Americii", derivă în mare parte din activitățile de învățare și cercetare din mai mult
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
1941, ca urmare a declarație de independență a Islandei, a numit un guvern neparlamentar. Regentul avea, pentru evidente motive practice și pragmatice, puterile unui președinte. De altfel, Sveinn Björnsson a și devenit primul președinte al Islandei în 1944. Guvernele Islandei republicane au fost întotdeauna coaliții a două sau mai multe partide, din moment ce nici unul din partidele politice islandeze nu a avut vreodată după 1944 majoritatea în parlament. Actualul guvern este bazat, evident, pe o alianță. Ca urmare a alegerilor pentru consiliile locale
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
de Miniștri, a propus oprirea inflației prin asanare bugetară, creșterea impozitelor și împrumuturilor externe, însă neavând succes, a demisionat. În 1924, alegerile sunt câștigate de coaliția de radicali și socialiști, iar Millerand, nemulțumit, a demisionat și el, fiind succedat de republicanul moderat Doumergue. Liderul Partidului Radical, Eduard Herriot, a devenit premier, conducând un guvern radical omogen, susținut de socialiști care nu puteau să fie la guvernare pentru a nu înstrăina mediile de afaceri franceze. Se urmarea recunoașterea drepturilor sindicale pentru funcționari
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali, susținut de PCF. În mai 1936, în urmă succesului Frontului Popular, au loc mișcări de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
o dictatură personală tolerată de regele Alfonso al XIII-lea. În ciuda sfârșitului favorabil al războiului din Războiul din Maroc, în 1930 regele a fost obligat să abdice datorită problemelor economice și sociale. Prin Pactul de la San Sebastian din 1930, partidele republicane și intelectualii, ca Jose Ortega y Gasset, au înlăturat monarhia. În 1931, aceștia au ieșit victorioși, iar regele a fost obligat să părăsească țară. S-a înființat A Doua Republică Spaniolă, dar a devenit țintă forțelor politice radicale de stânga
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]