11,123 matches
-
politice la nivelul la care puteau discuta niște lideri de centre conectați la nivelul național. Cum ați comentat decizia de a se plăti datoria externă? D. T.: Era un deliciu pentru noi să discutăm, când ne întâlneam în cadre mai restrânse. Am constatat că devenise un hobby să trecem la discuții, dar invariabil pe teme de politică internațională, evenimentele care erau dominante. Și ajungeam, cum era normal, folosind un limbaj căutat, să-l aducem în discuție pe tovarășul: "Aici trebuie să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la "analizele inteligente ale unor ambasade române, între care ale unui curajos tânăr secretar II la Ambasada României de la Pekin", autorul acestor rânduri. Subsecretarul de stat american, în articolul menționat mai sus, a apreciat că "deși elaborate de o echipă restrânsă și foarte tânără, ambele teze (încetarea bombardamentelor împotriva R.D. Vietnam, începerea negocierilor directe vietnamezo-americane) și informația potrivit căreia, după eventuala reîntregire, Vietnamul nu se va lăsa călcat nici de China și nici de U.R.S.S.", au fost confirmate de evoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
economică româno-indiană au cunoscut, după stabilirea relațiilor diplomatice între cele două țări, o evoluție ascendentă și o continuă diversificare, ca rezultat al dezvoltării economiilor celor două state. Primul Acord comercial româno-indian, pentru perioada 1954-1958, cuprindea o listă de produse relativ restrânsă, al doilea Acord, pe perioada 1959-1962, prevedea o majorare de cinci ori a volumului schimburilor față de primul și marca o lărgire însemnată a listelor de mărfuri la import și export, fiind avute în vedere și produse industriale din cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
evidentă, minora este nesigură.71 Spre deosebire de inducție și deducție (cu sensurile multiple semnalate mai sus pornind doar de la textele lui Aristotel, dar având, în istoria logicii, și alte sensuri, întemeiate, însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații "logice", au un sens mult mai larg; ele sunt, de fapt, tipuri de analitică și de dialectică, nu de raționamente (demonstrație, argumentare, analogie etc.). Operarea lor nu este posibilă decât pornind de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre un exces, raportat la unitatea logic-ontologică pe care o instituie unele categorii pe temeiul individualului și universalului, cum vom vedea mai departe potrivit reducției judicative. Un exces "logic", pentru că mijlocirea categorială este totală: e drept, într-un plan restrâns, în cazul de față, al cunoașterii. Așadar, nelimitația se manifestă "logic" și, cumva, negativ (sau negator), fiindcă ontologicul își pierde sensul; și-l va căpăta, desigur, chiar în scenariul kantian, dar condiționat prin fel de fel de reguli de construcție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-lea au început cercetări mai importante. Ne surprinde faptul că Goethe manifestă un viu interes în ceea ce privește structura și funcționalitatea organelor la plante. El a început să realizeze unele observații într-o mică Grădină botanică înființată la Weimar. Nemulțumit de numărul restrâns de plante oferit de această grădină botanică și chiar de flora și vegetația Germaniei, J. W. Goethe planifică o expediție în Italia. Prin 1786 Goethe frecventa unele cursuri de botanică la Universitatea din Leipzig. Nemulțumit de faptul că toată atenția
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu onoruri protocolare superioare celor ce i se cuveneau, potrivit calificativului oficial al evenimentului de "vizită de lucru". Programul lui Peres prevedea, pe lângă un număr de întâlniri și convorbiri politice de nivel înalt, două momente culinare și anume: un dejun restrâns, de douăzeci de persoane, oferit de președintele Mitterrand, și o cină festivă cu o participare de o sută cincizeci de persoane oferită de primul-ministru, Laurent Fabius. Supravegherea executării programului pregătit de Serviciul Protocolului din Ministerul de Externe francez era una
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
deci la telefon pe șeful Serviciului de Protocol și l-am întrebat dacă s-au luat măsuri ca dejunul oferit de Mitterrand să fie cașer. Interlocutorul meu a răspuns jenat că nu, dat fiind că este vorba de o masă restrânsă. Cum însă i-am explicat că numărul de comeseni nu schimbă datele problemei, m-a întrebat ce-l sfătuiesc să facă. Pe atunci funcționa la Paris un singur restaurant cașer de nivel corespunzător și m-am gândit că, solicitând colaborarea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Bruxelles un eveniment de mare răsunet internațional primul congres mondial în favoarea drepturilor evreilor din Uniunea Sovietică. În acest timp eram prim-secretar însărcinat cu probleme de presă, cultură și informație la ambasada noastră din Belgia și Luxemburg. În echipa restrânsă care s-a ocupat de organizarea congresului la care au participat zeci de personalități eminente din lumea liberă, eu am reprezentat autoritatea israeliană care a programat evenimentul. David Ben Gurion urma să deschidă dezbaterile cu un discurs programatic rostit în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Cu această bursă puteam să finanțez cumpărarea unei porții zilnice de zece țigări ieftine și un bilet de intrare, o dată pe săptămână, la cinema sau la un spectacol de operă pe un scaun într-o zonă rezervată spectatorilor cu buget restrâns. Deși modestă, bursa în numerar era totuși mai mult decât binevenită. Adevărul este că, grație situației mele școlare, eram îndreptățit să primesc "bursa republicană" în valoare de 250 de lei lunar, însă aceasta a fost atribuită colegului meu, Mircea Goia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unui colectiv de tineri, numeros și variat precum era anul nostru, mai ales că intrarea mea în cursa pentru acest loc s-a produs cu întârziere. Și totuși, până la sfârșitul primului semestru, am reușit să mă fac admis în grupa restrânsă a studenților remarcabili din an și să stimulez în felul acesta "mândria tribală" a clujenilor. Viața de student la București se desfășura în perimetrul unui triunghi topografic format din liniile imaginare care legau între ele cele trei instituții vitale desfășurării
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sub șocul, nelumesc, al unor iubiri, euforii sau suferințe insuportabile. Recunoașterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate devine, abia atunci, un eveniment. Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva discipoli (și ei ezitanți la răstimpuri), nu-L recunoaște nimeni ca fiind ceea ce este. Iar El tocmai asta caută: nu să I se arate recunoștință din partea celor pe care îi instruiește sau vindecă, ci să fie recunoscut de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
reciproc sau, măcar, să-i cotonogească pe opozanți. Bătălia se dă, îndeobște, între inși de mâna a doua și a treia, fără exercițiul dialogului, al bunelor maniere, al bunei cuviințe. Româneasca lor e aproximativă, cultura lor (chiar și în varianta restrânsă a culturii politice) e minimală. În cel mai bun caz, „prestația“ lor ține publicul în fața televizoarelor, dar nu e de natură să-l ducă la urne. Nimeni nu e înclinat să se deranjeze pentru a alege între diferite specii de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stăpâni de pământ din Bucovina, pentru menținerea slugilor și scutelnicilor, ca și pentru obținerea scutirii de taxe a acestora. În sprijinul solicitării făcute, aducea argumentul că, într-o economie lipsită de o piață de desfacere și cu o circulație monetară restrânsă, menținerea slugilor era o necesitate. Mai mult, schimbarea situației acestei categorii sociale putea determina emigrarea acestora, dar și a unor boieri (inclusiv a mamei sale), în Moldova. În urma intervenției sale, Consiliul Aulic de Război hotăra ca în Bucovina să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
civile asupra preoților, accentuând faptul că toți protopopii și preoții trebuiau să o respecte "cu strășnicia cea mai vârtoasă spre deplină urmare"154. Un an mai târziu, deplina libertate a oricărui locuitor ajuns la maturitate de a se căsători era restrânsă, conform ordinului Administrației Bucovinei. În înștiințarea episcopului, ce făcea cunoscut clerului decizia autorității politice, se specifica, în mod expres, că locuitorii de condiție nenobilă nu mai aveau voie să se cunune "fără știre stăpânilor ce vor ave", iar preoților li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în exces și în calitate mai bună. Granițele ei sunt deopotrivă neregulate, nefirești și apăsătoare. Această Bucovină, săracă în bani, are singurul său mare comerț cu Moldova, fiind strâns legată de aceasta prin prisma granițelor, a asprimii cerului, a perimetrelor restrânse, a lipsei unei mulțimi de realizări, precum și prin cea a proprietăților, a limbii, a așezării, a naturii necesităților și a încă alte o mie de punți; ba am putea spune chiar că Bucovina e dependentă de Moldova, prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la iveală în modurile opuse de a folosi uneltele : asemenea mișcărilor pe care meșteșugarul le efectuează întotdeauna spre sine, societatea japoneză face din conștiința de sine un punct final. Ea rezultă din modul în care grupuri sociale și profesionale din ce în ce mai restrînse se încastrează unele într-altele. Prejudecății de autonomie a individului occidental îi răspunde în Japonia o nevoie constantă din partea individului de a se defini în funcție de grupul sau grupurile sale de apartenență, pe care le desemnează prin cuvîntul uchi ; acesta înseamnă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o istorie la fel de lungă. Însă noi ne credem autorizați să le numim astfel pe cele care încă dăinuiau nu demult pentru că aveau idealul declarat de a rămîne în starea în care le creaseră zeii sau strămoșii, cu un efectiv demografic restrîns, pe care știau de altfel să-l mențină, și un nivel de trai neschimbat pe care regulile lor sociale și credințele lor metafizice le aju tau să-l protejeze. Desigur, aceste societăți nu erau la adăpost de schimbare, dar ni
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, vînătorii magdalenieni prac ticau poate o creștere simbolică a animalelor atunci cînd reuneau repre zentări de animale foarte diverse în spațiul restrîns al peșterilor cărora le decorau pereții. În concluzie, toate dispozițiile mentale și majoritatea tehnicilor pe care le presupun agricultura și domesticirea animalelor erau prezente în germene înainte ca acestea să apară. Nu putem vedea în ele rezultatul unor descoperiri bruște
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
al Îndelungatei coexistențe cu porumbul: mălaiul cu bostan. „Radioalmanah“, 18 octombrie 1997, ora 18,19 19. Roșie, dar În pământ Poate prea insistent, ca un gramofon defect, repet că suntem prea mulți. De fapt am fost Întotdeauna, deși În spații restrânse care, În percepția omului de atunci alcătuiau Întreaga lume. Dincolo de dealurile din zare, locuiau doar demonii. Când și când, ceaunul omenesc se umfla și dădea În foc, moment În care câțiva curajoși plecau să Înfrunte demonii, căutând o nouă patrie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și a fugi mai repede când ne prindea bunicul sau vreun vecin. Primăvara Siretul ieșea din matcă, dar inundațiile erau potolite și restrânse, nu ca acum de se dau și la televizor. Acest lucru se întâmpla pentru că pădurile încă mai dominau zona și țineau pământul strâns legat în rădăcinile lor. Acum au dispărut... Nimic nu întrecea vacanța de vară. De pe malurile boroaielor începeau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
no înțeleg încă. Datorită cestei situații, la foarte multe locuri de muncă se lucrează încă după metode păstrate din moși- strămoși, am mai arătat acest lucru și în alte capitole ale lucrării. Numărul de mijloace de mecanizare este încă foarte restrâns iar cheltuielile pe care folosirea acestora le impune îl fac pe țăran să renunțe la ele în favoarea metodelor antedeluviene. Numărul persoanelor vărstnice e și el relativ ridicat, 12 la sută a celor de vârsta a treia și peste 10 la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se înscrie pe linia unei tradiții boierești, numai că boieria fusese și ea cumpărată, așa cum ne-o relevă documentele epocii. Trăindu-și copilăria în această vatră de sat și de casă, Eminescu a fost marcat existențial de ele; acest spațiu restrâns deschide în creația sa orizontul albiei-matcă. Privindu-l însă din alte sfere de cunoaștere, poetul, fulgerat de arderile atâtor înțelesuri, îl simte din ce în ce mai îndepărtat. De aceea, într-un târziu, nu-i va mai rămâne decât un strigăt amar: Astăzi chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
această aducere-aminte a lui Blaga, cel care va spune mai târziu pe bună dreptate: Copilăria mea a fost rușinos de lungă; apoi, ca o ghilotină de adevăr esențial: Cred că nu s-a isprăvit nici astăzi 77. Așadar, în infinitul restrâns al copilăriei, totul este ca-n rai, iar privilegiul suprem al acestui rai (deopotrivă închis și deschis tuturor) este că stelele coboară de-a dreptul de pe bolta cerească în căpițele de fân de un miros adormitor, sau, și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eminesciene, se va vorbi într-un alt context al demersului de față. Aici este locul unei singure remarci: înainte de a o percepe așa cum a creat-o în ideal, insula a existat în mod real și a făcut parte din universul restrâns și liber în sine al copilăriei sale adamice; părea a fi secretul lui, pe care-l ținea cu strășnicie, iar secretul acesta i-a prins cum nu se poate mai bine, căci în acest spațiu avea să întâlnească prima iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]