6,157 matches
-
judecat" pentru "matrița mentală" pe care a creat-o și în care am intrat ca maimuțele cărora le arunci jucăria în cușcă pentru a le momi să le iei ostatice... Cum îl celebrez? "Mare pițuliano": șterpelind din Biblioteca Lectoratului de Română al Universității "March Bloch", că tot sunt în ultimul meu an de contract, un exemplar din foarte rara versiune hexagonală ce o datorăm penelor împletite ale Monicăi Lovinescu și Eugenului Ionesc. L-am și plasat în birou-mi de la Focșani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și școală. Am început să mă descurc destul de bine cu germana când, câțiva ani mai târziu, bunica din partea mamei pierzându-și locuința s-a mutat la noi și așa a început o nouă "eră lingvistică". Bunica neștiind germana (și nici româna...) am început să vorbesc cu ea într-o limbă care nu semăna cu nimic din ceea ce învățasem până atunci: maghiara. Până și "masa" care, până atunci, avea un singur nume și nu altul a început să-mi devină străină. Câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Tudor Arghezi care, alături de Vasile Copilu-Cheatră, mi-au devenit mentori. Gravele mele probleme au început să se amelioreze; distingeam foarte bine o limbă de alta, acasă însă nu s-a schimbat nimic. Tata vorbea cu mama maghiara, fratele cu mine româna, noi cu mama maghiara și cu tata germana... Așa vorbeam noi și nimănui nu i se părea că ceva nu este în ordine. Mult mai târziu am dat de problemele legate de această temă. Acolo însă, acolo în Concordia mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu era nefiresc! Decisiv am fost marcat în aceeași măsură de germană și română. Biografia mea pare o întreagă fantezie spre deosebire de opera mea care pare (sau poate părea) realitate De care dintre aceste culturi te simți mai apropiat, de cea română sau de cea germană? Mi se pare o întrebare foarte paușală. Depinde de context! În ambele culturi mă simt acasă, de ambele culturi sunt la fel de atașat. Evident că după 40 de ani trăiți în spațiul și mediul german se simt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au învățat mai multe limbi ulterior traduc din limba lor maternă; nativii nu pot vorbi de o limbă maternă. Desigur că la mine s-ar putea spune că limba mea maternă e maghiara, cea paternă germana iar cea de adopție româna. Da s-ar putea spune, însă câte nu se pot spune...! Cât te-a influențat limba maghiară, în evoluția ta? Mai mult decât ași fi bănuit vreodată. În copilărie am învățat înainte de culcare să spun, seară de seară, Tatăl Nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așa cum s-a putut scrie sub capacul tomberonului propagandei. După 1989, am publicat mii de pagini, cum știi, nu doar în "Flacăra", ci după 1992 în săptămânalul de mare tiraj "Expres Magazin", în cotidianul "Evenimentul zilei" și zece ani în "Româna liberă", până în 1 ianuarie 2007, ziua intrării României în Uniunea Europeană, când m-am retras cu totul în literatură. Aceste publicații la care am lucrat succesiv erau de mare tiraj, au fost anii de început ai schimbărilor de după 1989, când fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nu prea înțelegeam eu în primii ani unde e diferența între literele rusești și românești, deși o percepeam. M-am adaptat foarte bine, am fost bilingvă din naștere, poate cu anumite perioade mai mult a fost importantă rusa decât româna, până la urmă, la fel de importante au rămas amândouă. M-am adaptat bine. Am avut o familie fericită, o copilărie fericită, asta nu înseamnă că neapărat foarte ușoară, așa, poate în perspectiva altor epoci, oricum, din perspectiva copilului care eram am fost
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acesta, da, pentru... Cu siguranță mai erau niște mașini, dar gredere mi-amintesc sau autogredere și betoniere, mi le-amintesc pentru că am tradus materialul respectiv [râde], caiete de sarcini, caiete, documentație, cum se cheamă, specificații, carte tehnică, am tradus din română în rusă pe acest domeniu, da... N. D.: - Ce se producea pentru export și pentru care țări ? M. V.: - Atât știu și nu prea mă interesa, sinceră să fiu și de ce nu mă interesa - e un capitol aparte, prea tare, deși
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nr. 2983. Ministerul a adresat mulțumirile sale pentru ofrandă. La 16 septembrie 1877, episcopul Melchisedec, titularul Episcopiei Dunării de Jos, publica o Carte pastorală către creștinii din eparhia sa, redactată în cele trei limbi ale popoarelor care luptau în război: română, rusă, bulgară. El arăta că numărul răniților sporea, de aceea era necesară îngrijirea lor cu toată dragostea creștină. „România creștină - scria Melchisedec - toarnă balsamul dragostei pe rănile lor, îi poartă în brațele sale și prin rugăciunile și ajutoarele sale, le
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Moscova și Petersburg și în ultimele decenii copiii lor au părăsit limba strămoșească, astfel că azi cei mai mulți tineri nu o știu. Ba, lucru ciudat, părinții redeveniți români de 18 ani încoace, căsătoriți dinainte cu rusoaice, nu vorbesc în familie [româna] și n-au învățat-o copiilor lor născuți după război. Mulți nu s-au hotărât să-i trimită la liceul român, și această biată generație este într-adevăr sacrificată; nu mai au avere, nu au instrucțiune, un nume mare nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noi toți. Și cum să fi fost altfel, când eram încă atât de tineri? Nicolae Velea În toamna lui 1954, când eram student în anul II al Facultății de Filologie din București, a venit în grupa noastră, a celor de la română, prin transfer de la rusă, un nou coleg, Velea Nicolae. După cum am aflat mai târziu, era la a doua transferare, prima având o istorie mai mult decât complicată. Părinții lui, învățători din Argeș, comuna Cepari, îl hărăziseră unei cariere de silvicultor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care făcea caz, desigur pe alte aliniamente ale exegezei filologice, și Șerban Cioculescu în foiletoanele sale. Aceste însemnări se adresează, în primul rând profesorilor de română, face recomandarea, cu țintă, stilisticianul, profesori "care ar trebui să reflecteze mereu la posibilitățile de îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau în munții îndepărtați. În zonele muntoase ale Greciei și Albaniei, o populație cunoscută sub mai multe nume vlahi, aromâni, cuțovlahi sau țînțari -, a rămas aici pînă în zilele noastre. Aceștia vorbesc o limbă înrudită cu latina și apropiată de româna contemporană. Pe teritoriile Greciei, Albaniei și României din zilele noastre, populația autohtonă i-a absorbit pe coloniștii slavi, care au ajuns să vorbească limba localnicilor. Slavofonii aveau însă să se stabilească permanent pe o largă fîșie de pămînt care se
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Obiectivul românilor era acum afirmat sub forma unei reorganizări complete a administrației provinciei, populației românești urmînd să i se confere o poziție corespunzătoare numărului ei, inclusiv o reprezentare proporțională în dietă și în posturile publice. Limba oficială urma să fie româna. Schimbările urmau să fie puse în aplicare de o adunare constituțională, iar pînă la convocarea ei, chestiunea unirii cu Ungaria trebuia amînată. Petiția includea de asemenea lista standard a reformelor liberale întîlnite și în alte părți, cum ar fi garantarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
reprezentanților unguri și secui. Dominat de români și de sași, acest organism a hotărît aprobarea cererii românilor de a fi acceptați ca a patra națiune recunoscută; bisericile unită și ortodoxă erau puse pe același plan cu religiile mai vechi, iar româna era declarată limbă oficială. Revendicările fundamentale ale secolului al optsprezecelea fuseseră deci realizate. Întreaga situație internă și internațională a Imperiului Habsburgic se schimbase însă între timp, astfel că poziția ungurilor era pe punctul de a triumfa. Decizia lui Franz Joseph
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să ne înțelegem. Când am crescut, a fost cu mult mai ușor, deprinsesem arta comunicării cu Maia din mers, din relația bunicii cu adulții. Cu limba și comunicarea era o cu totul altă problemă și aceasta pentru că Maia vorbea o română arhaică, aș spune eu, ușor stricată și, de cele mai multe ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales să-ți porți portul și să-ți vorbești vorba.” Cam așa glăsuia bunica într-o română în care tiparele etnice se amestecară profund și cuvântul parcă era alintat. Doamne, cât au suferit ai noștri atunci când a plecat la cei drepți; cred că și apele Călmățuiului s-au învolburat pentru că Maia era doar una, era singura care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Doamne, învățam în medie, aproape în fiecare zi, în jur de trei ore numai la română. Ai mei erau ușor nemulțumiți deoarece nu se mai știa masa de seară, orele treceau, iar eu tot cu româna pe masă. Domnul profesor obișnuia să coroboreze ceea ce preda cu foarte multă critică și atunci erai nevoit să te documentezi, ceea ce solicita timp de studiu. Mi-aduc aminte că uneori, atunci când avea o dispoziție deosebită, devenea aproape „abrupt” în dialog
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dans, apoi o școală de velocipedie din bulevard. Era copilul mahalalei Gorganului și a Brezoianului, unde se născuse. A urmat școala de la Sfântul Sava cu profesori de care-și adu cea aminte cu venerație: Dumitrescu la franceză; Christu Negoescu la română; Sabba ștefănescu, director; Mișu Caloia nu la latină; Pandele Ionescu la elină; Ion Costescu la mu zică etc. Costică D. Beldie era atras de partea literară a lecțiilor și citea cu nesaț tomuri Întregi. A urmat apoi gimnaziul Gheorghe șincai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
latină; Pandele Ionescu la elină; Ion Costescu la mu zică etc. Costică D. Beldie era atras de partea literară a lecțiilor și citea cu nesaț tomuri Întregi. A urmat apoi gimnaziul Gheorghe șincai, unde l a avut ca profesor de română pe celebrul G. Adamescu. Tânăr fiind, necazurile Încep a-i da târcoale. Îi moare mama de timpuriu și este nevoit să se angajeze fără să fi terminat liceul. În anul școlar 1904-1905 a fost Învățător În satul șotrile din județul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acoperit cu o pătură, să nu cumva să se audă din stradă sau de jos, de la ai lui. Surprinzător, deși radioul era dat la un volum minim, a răsunat limpede vocea unui bărbat, o voce caldă care vorbea într-o română impecabilă. Era o emisiune muzicală: comentatorul prezenta Rapsodia Română. Curând s-au revărsat în încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică potrivită pentru starea lor din acele momente - în sinea lor erau mândri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
germană s-a desființat treptat, până prin 1922. Atunci are loc adoptarea numelui de Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, sub conducerea corpului profesoral, de catre directorul Emanoil Isopescul, care a sprijinit si transformarea Liceului de Fete din Rădăuți în instituție cu limba de predare româna. O vreme, până în aprilie 1923, a existat Secția de Fete a Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, transformată în Liceul de Fete, numit mai târziu „Elisabeta Doamna”. Tradiția existenței unui schimb de profesori, sau profesori cu ore de predare în cele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
de granița fostu lui imperiu țarist. Petre Sirin își petrece copilăria la București, în grija unor părinți iubitori pe care, uneori, îi lasă singuri pentru a se bucura de răsfățul bunicilor rămași în Chișinău. În casă vorbește rusa, în afara ei româna. Când absolvă Institutul Francez, stăpânește perfect atât franceza, cât și germana. Evenimentele prin care au trecut părinții l-au marcat, așa încât ale gerea facultății nu e o problemă. La terminarea cursurilor universitare, este numit profesor de istorie într-o școală
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru mine și atât de pasionantă pentru Mihai, izbucni bomba... Augusta, din București, lui Pierre la Câmpulung 27 august 1953 Telegramă Admis. Lucrare scrisă la 31 august. Trebuia să mă întorc cât mai urgent la București pentru cele lalte examene (româna, istoria, limba rusă și constituția)... Lua sfârșit pentru mine cea de-a doua călătorie: cea a Turnului care privea înspre cele patru zări ale lumii și a Magului ce oficia într-însul... Singur m-am întors la București, putând să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cele patru zări ale lumii și a Magului ce oficia într-însul... Singur m-am întors la București, putând să-mi însușesc fără falsă modestie locuțiunea lui Caesar: Veni, vidi, vici! La istorie - fusesem atâția ani profesor de istorie... La română - o compoziție care să vădească calitățile literare ale candi daților și în care, ca de atâtea ori, m-am afundat în descrierea trăirilor și a simțirilor proprii... Limba rusă - prima limbă din viața mea... Constituție - dar despre ce constituție putea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]