4,632 matches
-
S-a înțeles? 314 II Ăilalți -lau privit cu frică. Flăcările u luminau fața slabă, si privirea lui rea se plimba pe ei, să-i scormone în suflete. Au simțit hoții altă putere. Didina tot mai plângea alături, strîngîndu-și rochia ruptă și murdară. - Iar tu, s-a răstit Paraschiv la ea, dacă mă mai vinzi vreodată, știi ce te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lauzun funcția de guvernator, fapt care a făcut-o pe Domnișoară să spună: „Nu voi fi mulțumită niciodată de ceea ce face regele, până când nu mă va da dumneavoastră. Până atunci, mă lasă rece toate Înălțările voastre În rang”. Căsătoria o dată ruptă, Lauzun s-a prefăcut că-și neglijează toaleta 1, ceea ce a sporit tristețea Domnișoarei; dar el Îi ceru să-și Îngrijească ținuta, În ciuda necazului care o făcuse să slăbească. Ea Îl iubea cu aceeași idolatrie fizică, fără de care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că ar fi bine să vin să văd ce mai faci având în vedere augusta-mi calitatea de șef al acestui loc. — Sunt bine, mulțumesc. Dacă zici tu, spuse Ben, intrând. Ai fi în stare să joci și cu glezna ruptă. Salut, Sam! Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise nici în ruptul capului să mă asculte când i-am spus că puteam să cumpărăm aceeași culoare, la o treime din preț, de la magazinul Boots. Paparazzo-ul de la Evening Standard 1 s-a prins că ne asortasem și, deși m-am opus, insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în momentul acesta Ben e urmărit în mare viteză către nord-vestul Londrei, deci să sperăm că nu le iese nici un pieton în cale, zisei eu. Hugo nu s-a ales cu nici o contuzie și dacă ar fi avut vreun os rupt, cu siguranță ar fi urlat până acum. Sunt un actor profesionist, zise Hugo, cu pompă. Am învățat cum să cad. M-am speriat așa de rău! zise Violet, care începu din nou să plângă. Hugo era legat de scaun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit, nemaifiind conștientă de vârsta ei, așa cum i se întâmplase în clubul de noapte din Tel Aviv, ci simțind o împunsătură reală de invidie. Acești copii mai aveau încă tot viitorul înainte. Era bucuroasă că se schimbase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu atenție! Sunt unul dintre puținii oameni care vă vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS este obligat să calce și să se rostogolească; MACABEUS va fi târât prin toată încăperea și va fi umilit în toate felurile.) Asta e! Așa! Gata! Scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
instanțele vizibile - state, guverne, organizații mondiale... -, cât și cele invizibile. Amețitor. Dar, Dumnezeule, la ce servea această enormă butaforie, ce dorea Centrul să ascundă, să mascheze prin ea? - În sfârșit, o Întrebare bună. Ceea ce nu trebuie să știe Ceilalți În ruptul capului este faptul că noi am aflat cine suntem, cum am apărut În acest colț de Univers și la ce folosim. Respectiv, am aflat și că suntem aruncați În lume cu un rost bine definit, și că aceia care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept vorbind; cel mai puțin Însă la aia. - Eveline, am Început teatral, ca să nu mi se observe nervozitatea, sunt gata să merg cu tine până la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
memoriei mele ca o carte rotofeie legată În pânză roșie, ca un frontispiciu gri-apos, al cărei luciu fusese ocrotit, când cartea era nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32. Era o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fugi sus să mă uit la ele e aproape insuportabilă, dar până acum rezist. Numai că asta înseamnă, desigur, că acum nu mai am nimic care să mă distragă de la problemele reale. Și doare. Mă face să mă simt ruptă. M-am folosit de Ben și de Sally ca de niște scuze pentru a evita să mă confrunt cu extraordinarul și șocantul comportament al lui Charlie - știu că așa am făcut. Să-mi fi spus cineva ce-o să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș fi citit undeva chestia asta, n-aș fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu ciori și pitpalaci de aur... Unde-i logica? Sânt nebun? Ce se întîmplă?" Râse multă vreme, îndesat până simți că i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță. Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de lumea toată. Naintează și o vede lângă apa arămie, Culegând flori amorțite de pe maluri cenușie Și punîndu-le în poala grea de florile de piatră. (295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, Colții munților ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. (300) - Bună vreme, fată mândră de-mpărat, Călin îi zice. - Mulțămim, răspunse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
argint, Vezi isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am văzut că nu vii Pus-am dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvălii. Puțintel am așteptat Frumos vis, bade, -am visat, 161 {EminescuOpVI 162} Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă-n două. - Minți, mândruță, minți tu bine, Nu-i ruptă năframa mea Ci-i ruptă inima ta, Că te temi că te-oi lăsa; De ce te temi nu-i scăpa. 81 Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]