4,482 matches
-
Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi împușcată-i -, că destul am fost călcați în picioare, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature! Și aurul! Și peștele! Și pădurile! Ce-au dobândit de haram, de haram să le fie! Și pădurile? râd boierii sperând că de aiastă dată Măriei sale i s-a înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-o păstrez întreagă, cu prețul pieirii capului meu. Pax ottomanica! declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu! Ne-am săturat să ne tot ploconim la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu! Ne-am săturat să ne tot ploconim la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș, a poruncit adunarea oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu nasul tăiat, adaugă Duma. Și, punându-i tot aurul în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine se dovedea însă, spre mirarea mea, cel mai „reacționar” (și mai admirat!) coleg de clasă al nostru, care detesta și ironiza, pe față, filmele sovietice. Nu mai făcea, în acele zile, altceva decât să revadă, mereu, fără să se sature, Boris Godunov. După aceea, mult timp după aceea mi-am dat seama că, atunci ca și mai târziu, ceva din operă nu se potrivea deloc cu epoca. Anume: extraordinara lamentație a nebunului. În anii ’50, dar și în anii ’60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai sigur pe sine și mai stăpân pe situație. Căci cel „slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar. Urmăresc scena cu o curiozitate oripilată, cu indignare: chiar nu va accepta lupta? Nu o acceptă. Se supune fără crâcnire condiției sale de „slab”. Lașitatea lui îmi face aproape rău. * Dintre prietenele bucureștene ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai știu însă numărul de telefon, e la secret, la cel mai strașnic, bine păzit secret: acela al nomenclaturii morților... * Mama, care numai leneșă nu era, plângându-se de îmbrăcatul și dezbrăcatul zilnic, dimineață de dimineață, seară de seară. Se săturase, se plictisise de acest ritual interminabil. Pentru „treaba” asta nu mai avea răbdare... La sfârșitul anului în care (azi, 12 martie 1991) scriu rândurile de față se vor împlini zece ani de când mama a scăpat de această corvoadă. Pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și răspândea un miros plăcut, ca de piersici coapte. Distanță între Cetate și Betleem este de 10 km. Doamne, ce frumos era să privești în împrejurimi! Tot ce vedeai cu ochii îți plăcea și parcă doreai să stai în loc să te saturi de admirat minunile pe care le vedeai. În câteva minute iată-ne ajunși la Betleem. Este un orășel curat, frumos, pe coasta unui munte. E locuit de musulmani și câțiva arabi. Betleemul este locul unde s-a nascut Pruncul Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sfântă Treime. Pentru că fiecare floare are trei foite unite fiecare că un clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satura și nici nu obosesc. E ceva care te învăluie într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrica, de fericire. Parcă ești la ușă Raiului. Totu-i sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la Dom68 nul. Personajele sunt de mărimi mari si atat de naturale încât crezi că-i realitate și nu pictură. Apoi vezi cerul albastru cu stele galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai saturi de privit. Mai sunt multe de privit și admirat dar timpul ne grăbește parcă. Noi nu ne mai saturam de privit și puțin timp ne îngăduie să ne rugăm în taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript peste pe jăratic Domnul și a dat ucenicilor să mănânce. Aici a înmulțit pâinile și peștii. Aici a săturat mulțime de lume, pește 4.000 de barbati afară de femei și copii. Aici a strâns douăsprezece coșuri de pâine și fărâmituri. Aici, pe marginea apei, am stat pe iarbă și am privit cu ochii sufletului trecutul de altădată. Acum
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe langă Marea Mediterana. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul însorit. Iar marea cu mici valuri parcă se leagănă răspândind stropi că perlele. Doamne, ce frumos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și munții din împrejurimi sunt frumoși și în culori diferite: bej, maro, verde închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a făcut și colorat. E superb! Nu te mai saturi de privit și admirat natură toată care ne înconjoară. Slavă și mărire Celui Ce a făcut toate. Marea Moartă Marea Moartă este aproape de Marea Roșie, ca la un kilometru distanță. Este o apă petronie-cenușie, e închisă la culoare. Nu crește nimic
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Am băut câteva pahare. Scumpii mei, este ca un medicament. Atât de bună și atât de bine te simți ca parcă nu mai ești tu, ești atât de ușor, de liber, ca o pasăre scapătă din colivie. Nu te mai saturi, oricât ai bea. Ne-am spălat pe față, ne-am stropit pe corp, pe haine, am băut iar și apoi am luat în sticle. Bineînțeles, cei care au avut sticle la ei. Eu nu am avut și mi-a părut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
atingem locul și sărutam. Și iată-ne ajunși la Biserică Sfanțului Mormânt al Domnului. Ne oprim puțin în curtea ei. Privim biserică, curtea și zidurile. Toate spun câte ceva tainic. E atat de sfințitor, înălțător și transformator, că nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpata venind Sfântă Lumină întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea în biserică, în exterior, e coloana care e crăpata. De fapt sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
umanistă”). Un astfel de critic, capabil de fecunde hiperbole și de formulări izbitoare, e necesarmente un autor concis. Concis în expresie și succint în argumentare. Frapant, nu pisălog. De aceea textele lui Andrei Pleșu au darul fermecător de a nu sătura niciodată. De aceea el nu scrie și nici nu cred că va scrie vreodată indigeste tomuri „exhaustive”. Exhaustive sunt la el privirea, înțelegerea și fulgurantele lui formulări. Stilul lui are ceva de esență aforistică, nu departe de al unui Nietzsche
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un conferențiar de zile mari, luările lui de cuvânt nu sunt numai o rară desfătare intelectuală, ci și totdeauna un spectacol ieșit din comun. E în intimitate un povestitor fabulos, dublat de un formidabil mim. Amicii săi nu se pot sătura de relatarea inenarabilă a unei călătorii în Indonezia și o reclamă din nou de câte ori împrejurările o permit. Așa cum în articolul despre G. Călinescu, Pleșu îl vede pe marele critic ca pe o a doua ipostază, în alt plan, a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă, că fenomenul ține de legea destinului critic. Se poate întâmpla însă ca la un moment dat criticul să-și devină lui însuși antipatic. (...) vei ajunge să nu-ți mai tolerezi complezențele. Te vei sătura de severitățile tale. Te vei sătura în egală măsură și de regia de camuflaj a propriilor nelămuriri, micile abilități de ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență curentă te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dimpotrivă, că fenomenul ține de legea destinului critic. Se poate întâmpla însă ca la un moment dat criticul să-și devină lui însuși antipatic. (...) vei ajunge să nu-ți mai tolerezi complezențele. Te vei sătura de severitățile tale. Te vei sătura în egală măsură și de regia de camuflaj a propriilor nelămuriri, micile abilități de ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență curentă te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător», să te întrebe mătușile ce crezi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai tolerezi complezențele. Te vei sătura de severitățile tale. Te vei sătura în egală măsură și de regia de camuflaj a propriilor nelămuriri, micile abilități de ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență curentă te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător», să te întrebe mătușile ce crezi despre natura moartă din sufragerie, iar vecinii cu cât s ar putea vinde un dulap de epocă (...) Știi bine că nimeni nu deține criterii infailibile de judecată, că valorile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până s-a săturat, a uitat de uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trec printr-un pârleaz în altă grădină. S-a mai liniștit când a văzut că nu sunt rănit, că nu curge sânge. Tata n-avea vie. Când se coceau strugurii, mergeam la via lui nașu și mâncam struguri până mă săturam. La via lui nașu era singura fântână din sat cu apă bună de băut. Pe cealaltă uliță a satului trăia un bătrîn care avea stupină. Nu știu să fi fost rudă cu noi, dar mergeam adesea la el și moșul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]