6,135 matches
-
instalațiile cele mai abracadabrante, pentru a face pe spectatori să creadă că se găsesc În cele mai variate poziții ale lumii. Cât despre figuranți, miile de studenți ai universității locale sunt gata să devină când soldați ai legiunilor romane, când sclavi conduși de Spartacus, când soldați ai lui Napoleon. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 134 Artista ce mai iubită În acel timp era micuța și fermecătoarea Shirley Temple. Atât de mult m-a rugat Sănduța s-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un mare triumf, finalizat prin călătoria în India! În loc de concluzie: adevărata noastră viață - cea care este pe placul lui Dumnezeu - se derulează, practic, doar în lipsa egoului. În schimb, atunci când intervine ego-ul, realizările nu mai sunt de substanță, iar noi devenim sclavii stomacului, ai plăcerilor și victimele propriei fudulii! BIRTHDAY PUJA Brașov, 2004 Am venit la Brașov pentru Birthday Puja cu inima pregătită pentru orice experiență, deschisă iubirii și saturată de amrutul primăverii, aceasta însemnând un amestec omogen de soare adolescentin cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la amintirile Hertei Müller din lagăr sau ale altor sași... Eu am cunoscut sași care au fost în Siberia sau în Asia Centrală... V.A. : Sau în Donbass. A.M.P. : Era groaznic ! V.A. : Ei erau socotiți străini, aveau statut de sclavi, de robi de război. Fapt fărĂ precedent în istoria modernă. A.M.P. : Da, era ceva îngrozitor ! Și verii Ăștia ai mei care acum sunt în Kazahstan. Și toată Basarabia care a fost reprimată din tot felul de motive. Eu am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ca de obicei, vorbim despre o mie de lucruri. Stig este foarte impresionat de Sud. Nu poate fi ușor convins de propaganda liberală. Susține că la sfârșitul Războiului Civil, aproape toți negrii au fost eliberați (spune că doar 5% erau sclavi). Iar acum, recent, în Sud, bombardamentele și alte acte care au terorizat orașele din Nord, din 1965, nu s-au petrecut” - ibidem, 25 decembrie 1967. Vezi și scrisoarea lui Wikander către Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. 2
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite. De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ? Și m-ai ispitit, Mona Lisa ? Surâsul tău vrăjește stelele și luna, Și pentru el m-aș duce sclav pe totdeauna. Singurul lucru pe care Cristi îl mai făcea pentru Pribeagu era să meargă la piesele lui, jucate de trupa lui Constantin Tănase, la Cărăbuș. De multe ori nici nu era trecut pe undeva cu numele, însă în breaslă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi, dar vor să-i slăvesc pe analfa- beții ăștia fără scrupule ? În loc să lase arta să respire, o îngenunchează, ca pe un sclav. Ce artă e aceea fără libertate ? Și mai mult, ne coboară pe toți la statutul unui om de rând, de parcă oricine ar putea face ceea ce am făcut noi. S-a aruncat cu noroi peste orice fel de reușită, arătând numai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
coboară pe toți la statutul unui om de rând, de parcă oricine ar putea face ceea ce am făcut noi. S-a aruncat cu noroi peste orice fel de reușită, arătând numai distracțiile noastre ca pe niște destrăbăleli odioase, în timp ce preaslăvit este sclavul care muncește pe șantier și în uzine fără să știe de ce, care nu-și pierde timpul cu gânditul și mai ales cu trăitul. Prostia, pare- se, va fi la loc de cinste, iar imaginația și creativitatea, cu botnițele la gură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aceea de a-l invita să-i recomande, să-i prefațeze un excelent roman, De două mii de ani, În care prefață, „magistrul” Își dă În petec. Și nimeni, atunci, nu Înțelege! Și alții, și alții, spirite dramatice, suferinde, contosionate precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ba, dacă privim „adânc” În istorie, din cei vreo trei mii de ani de istorie cunoscută europeană, vreo două treimi, diversele state, imperii și populații ale continentului nostru au trăit În forme sociale care acceptau starea de șerb sau de sclav ca pe o Împărțire firească a societății. Întreg imperiul roman - una din formele de organizare cele mai eficiente și mai spectaculoase ale Europei - a durat vreo mie de ani și forța lui a fost și aceea de a se baza
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aflate În „criză” recad pur și simplu, aproape cu „naturalețe”, În această veche polarizare a cetățenilor chiar și dacă forma - forma pură, superficială - e alta!, diversele tiranii politice sau militare au demonstrat-o! Aș Îndrăzni să spun că nu rareori sclavii din imperiul roman, sclavii aflați În metropolă și Îndeplinind diverse funcții În casele și fermele patricienilor sau bogaților, erau mai liberi, mai demni chiar decît cetățenii români În ultimul deceniu al dictaturii comuniste, ca și cei din primul deceniu! Nemaivorbind
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pur și simplu, aproape cu „naturalețe”, În această veche polarizare a cetățenilor chiar și dacă forma - forma pură, superficială - e alta!, diversele tiranii politice sau militare au demonstrat-o! Aș Îndrăzni să spun că nu rareori sclavii din imperiul roman, sclavii aflați În metropolă și Îndeplinind diverse funcții În casele și fermele patricienilor sau bogaților, erau mai liberi, mai demni chiar decît cetățenii români În ultimul deceniu al dictaturii comuniste, ca și cei din primul deceniu! Nemaivorbind de Ruși sub călcâiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decît cetățenii români În ultimul deceniu al dictaturii comuniste, ca și cei din primul deceniu! Nemaivorbind de Ruși sub călcâiul stalinist, care a durat decenii la rând, sau Nemții sub Hitler, când situația lor nici nu mai era comparabilă cu sclavii romani, ci de-a dreptul cu Întemnițații acelei perioade sau cu zecile de mii ce lucrau prin mine, pe galere etc. În finalul din Faust II, ideea ultimă și concluzia unui secol Întreg de luptă pentru libertate este că „ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sațietate, o idee expusă mai sus: unirea tuturor Românilor Într-un stat unitar și puternic - „rupând” din poalele mantiilor celor trei mari imperii, total antagonice, nu numai fâșii importante de teren, dar și „populații” care au „servit”, secole, sau drept sclavi aproape, ai unor bei sau grofi, sau hatmani sau, pur și simplu, ca producători „pasivi” de bunuri și forțe de muncă sau de luptă - este un fapt atât de „nou”, de „recent”, În fața istoriei și În comparație cu unele națiuni europene, Încât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un caz. Și el Își face intrarea pe scenă tot În Istoriile lui Herodot.<endnote id="3"/> Părintele istoriei spune — fără să creadă nici el prea mult — că această zeitate getă ar fi fost om ca toți oamenii, și anume sclav al filozofului Pitagora; odată eliberat și Întors printre ai săi, el a propovăduit geților ideea nemuririi (preluată, evident, de la magistrul său). Din acest text s-a Înfiripat legenda, Încă din Antichitate. Toate sursele fiind grecești (apoi și romane), este imposibil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de opinie care se manifestă și astăzi prin tot felul de interpretări pseudoistorice. Este un fel de religie naționalistă pentru care Dacia reprezintă centrul lumii. Apar și romane pe această temă. Și nu lipsește, desigur, invocarea rituală a lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În orașe, elevii, Împreună cu profesorii lor, În loc să Înceapă școala În septembrie, o Începeau În cel mai bun caz În octombrie, de multe ori În noiembrie; până atunci, munceau pe câmp. Se ducea lipsă de țărani! Armata devenise o armată de sclavi: soldați și ofițeri munceau la marile construcții și În agricultură. În timpul rămas liber se Înmulțiseră ședințele și adunările de tot felul de Îndoctrinare ideologică. Până și cele mai mici libertăți se Îngrădeau. Chiar și banalele mașini de scris deveniseră suspecte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar și condiția socială i-a deosebit de români. Au fost timp de secole robi, pe moșiile domnești, boierești și ale mânăstirilor. „Dezrobirea“ țiganilor s-a petrecut, În țara Românească și Moldova, spre mijlocul secolului al XIX-lea (cu puțin Înaintea eliberării sclavilor negri din America). Odată liberi, mulți țigani au rămas În sate, dar În cartiere locuite doar de ei, neamestecându-se cu românii. Alții au venit la oraș, și aici concentrați În genere În anume zone. țiganii nomazi care Își mutau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evacuați. Dar nu numai casele au dispărut, ci și dealul. Ceaușescu l-a ras până la temelie. Pe un teren gol și plat, și-a putut Înălța astfel palatul viselor sale. A fost un șantier faraonic, unde au lucrat, tratați ca sclavi, zeci și zeci de mii de oameni, meseriași, muncitori, soldați, aduși din Întreaga țară. Vor trebui Într-o zi numărați și morții, care n-au fost puțini. Ceaușescu nu se mulțumea să urmărească operațiile pe un plan sau o machetă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un anumit pospai al „occidentalizării”, mai vizibil în capitala rusă decât în alte orașe din CSI, întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Municipală Nekrasov m-a făcut să înțeleg cât de înrădăcinate sunt obiceiurile fostului regim și, în general, mentalitatea de sclav, în pofida schimbării vremurilor, în Rusia. O întâlnire dirijată cu strictețe de directoarea... stabilimentului (termen cât se poate de potrivit pentru o asemenea instituție de cultură la ruși), d-na Svetlana Prosenkova, a cărei voce protectoare căpăta subit inflexiuni metalice, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fixe”, alungarea și decimarea vechii elite nu înseamnă cu adevărat o „ocupație istorică”, o „revoluție”; ei aveau nevoie de „omul nou”, cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna și supus absolut imperiului rus și roșu care avea deja, în zorii postbelici - când Stalin se lăsa fotografiat cu placidul Churchill și cu admiratorul său, Roosevelt, președintele SUA, grav bolnav atunci -, planuri de supremație mondială. O arată cu prisosință
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să reactualizăm criteriile estetice de dinainte de război!”. Da, dar... nu a fost acest lucru formidabil, în luptă cu un sistem brutal și opresiv care se opunea tocmai, în esență, acestor „criterii”, acestor „valori”, visând „omul nou sovietic și comunist”, un sclav ideologic, de fapt, al unei Împărății panslavise, fără trecut sau cu unul inventat din zdrențele istoriei!? Da, am luptat și poate că ne-am și rănit și mutilat în acest război ce numai în aparență era unul ideologic, dar care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se potrivește izbitor cu frenezia și eșecurile costisitoare ale tehnicității contemporane, „omul tehnic” aflat într-o criză deja descrisă în secolul trecut de ultimul idealist, neamul Heidegger. Cel care devine, din stăpân pe instrumentele și legislația revelată a forțelor naturale, sclavul lor înspăimântat, aproape dușman al naturii și al omului, al planetei. Închinător și jertfitor la noua religie a „progresului”, Progresul văzut ca ultima zeitate de aur a umanității, cea în fața căreia, și a imaginii ei arogante, „Vițelul de aur” al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poliției de orice fel -, ci munca devenită pasiune sau, invers, pasiunea devenită muncă „eliberează individul”: de sine-însuși, de zgura informă și apăsătoare pe care o poartă cu sine, aidoma atâtora, de falsele și repetatele sale „personalități”. Devine liber chiar dacă e sclav, chiar dacă trăiește într-o tiranie socială, chiar dacă e prizonier undeva într-o temniță; nu avem, și nu numai în literatură, cazul atâtora care „au devenit liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel Ceaușescu”, singur și bine intenționat, înconjurat de o liotă de profitori și nepricepuți, s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând de aici: duoul e posibil, trioul improbabil. Dar ce importanță are asta, cântăreții pot cânta oricând împreună chiar dacă n-au nimic să-și spună în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]