4,338 matches
-
(cunoscută și sub denumirea de tectonica globală) este o teorie modernă a științelor geologice privind procesele tectonice din litosferă (scoarța Pământului), constituind parte a teoriei dinamicii endogene terestre. Teoria dinamicii endogene a Pământului studiază și explică dinamica scoarței terestre: cauza cutremurelelor, geneza vulcanilor, formarea continentelor și a bazinelor oceanice, și deriva continentelor determinate de forțele interne terestre. Există 6 plăci
Tectonica plăcilor () [Corola-website/Science/305092_a_306421]
-
(cunoscută și sub denumirea de tectonica globală) este o teorie modernă a științelor geologice privind procesele tectonice din litosferă (scoarța Pământului), constituind parte a teoriei dinamicii endogene terestre. Teoria dinamicii endogene a Pământului studiază și explică dinamica scoarței terestre: cauza cutremurelelor, geneza vulcanilor, formarea continentelor și a bazinelor oceanice, și deriva continentelor determinate de forțele interne terestre. Există 6 plăci tectonice majore.
Tectonica plăcilor () [Corola-website/Science/305092_a_306421]
-
Bălți. Relieful comunei reprezintă o câmpie deluroasă. Satul se află în sud-vestul podișului Ciuluc-Soloneț, cu înălțimi medii. Cea mai înaltă colină din cadrul satului este piscul "Gurez" care are o altitudine de 258 m. Din punct de vedere geologic în structura scoarței terestre predomină roci sarmațiene, în principal argile și calcare. Ca și întreg teritoriul al republicii, satul se află într-o zonă seismică activă, în apropierea focarului Vrancea din zona Carpaților de Curbură. Intensitatea maximă posibilă a cutremurilor conform scării Mercalli
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
Băcioi este o localitate-centru de comună aflat în administrația sectorului Botanica, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Băcioiul este așezat pe 7 coline: Cornișor, Frumușica-Oana, Hlobeni, Hamzeu, Molușteni, Silășteni și Străisteni. În urma analizei hărții geologice s-a constatat că secțiunea scoarței terestre de sub Băcioi e bietajată. Etajul inferior formează fundamentul cristalin al platformelor. În Băcioi se află de asemenea și roci calcaroase în combinație cu rocile nisipoase și argiloase. Băcioi este așezat la 46°54'44<nowiki>"</nowiki> lat. N și
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
sînt posibile seisme puternice, cu o intensitate de pana la 8 grade, conform unei scări de 12 grade. Cutremurele de pamant, alături de alți factori, determină activarea alunecărilor de teren și a altor procese de modelare. Unitățile structurale sînt părți ale scoarței terestre cu o alcătuire și o evoluție respectiv omogena. Pe teritoriul satului se deosebește un singur tip de unități structurale și anume cel de platformă. Această platformă înregistrează mișcări lente de coborîre sau de ridicare. Lor le este caracteristic un
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
Acest arbore poate atinge o înălțime de până la 20-25 m și un diametru de 2 m, înrădăcinare pivotantă cu o bună rezistență la doborâturile de vânt; are coroana în tinerețe îngust-piramidală, apoi largă și rotunjită, adesea neregulată, cu multe vârfuri. Scoarța este verde-cenușie, netedă. l are acele subțiri, în trei muchii, rigide și grupate câte 5 pe un brahiblast, cu o lungime de până la 10 cm, de culoare verde-întunecat, lucitoare. Conurile, ovoidale și erecte, conțin semințe mari, nearipate, cu miezul comestibil
Zâmbru () [Corola-website/Science/306063_a_307392]
-
răspândite conifere din Eurasia. Acest arbore poate atinge 25 - 30 m înălțime uneori chiar 40-50 m și un diametru de 1 - 1,4 m; înrădăcinarea este variabilă în funcție de solul pe care vegetează; tulpina mai puțin dreapta decât la celelalte rășinoase, scoarță formează un ritidom gros, cenușiu. Lemnul acestuia este maro-închis, foarte rezistent. Frunzele sunt aciforme, lungi de 4 cm, grupate câte două. Conurile au o formă conica, pedunculate, de culoare cenușie și o lungime de până la 8 cm. Apofiza este rombica
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
un nou strat al nucleului, descoperire care ar putea duce la dezlegarea misterelor legate de câmpul magnetic al planetei. Acest strat s-ar afla la extremitatea nucleului și ar fi format dintr-o concentrare de elemente ușoare (oxigen și sulf). "Scoarța terestră" sau "litosfera" (grec. lithos = piatră) este stratul cel mai exterior al Pământului, fiind un strat rigid ce înconjoară "mantaua", fiind alcătuit din două părți mai importante foarte diferite între ele. Cunoștințele despre structura internă a Pământului provin din cercetările
Straturile Pământului () [Corola-website/Science/306238_a_307567]
-
Prin peșteră se înțelege orice gol natural aflat în scoarța Pământului. Este vorba de goluri naturale, căci omul sapă mine, galerii, puțuri, tunele, dar nu peșteri. În același sens cu „peștera" se folosesc de multe ori cuvintele „cavernă" și „grotă". Formarea peșterilor a început de când pe Pământ a căzut prima
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
pleacă din tavanul galeriilor. Sifoanele sunt galerii de peșteră total inundate cu apa. Speleotemele sunt "umplutura" din peșteri formata fie din rămășițele de stâncă încă nedizolvate, fie din depuneri. Ele vor forma un capitol separat. Peșterile primare sunt goluri în scoarță, formate ca atare odată cu roca ce o adăpostește. Pot fi întâlnite în roci vulcanice și în calcare. Peșterile secundare sunt peșterile formate mult timp după rocile ce le adăpostesc. Deplasarea maselor de roci poate avea loc din diferite motive, ca
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
exemplu gravitația sau mișcările tectonice. Peșterile de eroziune pot apărea în orice fel de rocă, fiind de mai multe feluri, după agentul generator. Denumite și peșteri de coroziune, ele necesită existența unor roci solubile și a unui solvent, apa. În scoarța Pământului sunt puține roci solubile capabile să dea naștere la peșteri: sarea, gipsul, calcarul și dolomitul. La urmă au rămas de menționat peșterile născute prin dizolvarea calcarului masiv. Acestea sunt peșterile cele mai adânci, cele mai lungi și cele mai
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
a tantalului, prețul sau mai mic și disponibilitatea crescută fac niobiul mai atractiv pentru utilizările care nu cer așteptări ridicate cum ar fi căptușirea interioarelor instalațiilor chimice. Niobiul este estimat a fi al 33-lea cel mai comun element în scoarță Pământului, cu 20 de părți pe milion, similar cobaltului și litiului.Unii cred că abundență să pe Pamant e mult mai mare, niobiul „dispărut” fiind găsit în nucleu Pământului din cauza densității sale mari. Elementul liber nu e găsit în natură
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
dar mai ales apa peșterilor. Carbonatul de calciu are o legătură chimică simplă de CaCO alcătuind prin această legătură mineralele Calcit și aragonit trei roci calcaroase diferite care cu toate că din punct de veder chimic sunt identici, diferă ca aspect : Cu toate că scoarța conține mai mult de 5 % roci calcaroase (carbonat de calciu) numai o mică parte din această cantitate corespunde exploatării având calitățile necesare căutate de geologi ca și parametrii de culoare, puritate, omogenitate. Este utilizat și în compoziția medicamentelor ca Rennie
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
ori, după care apar tinerii adulți. Pseudoscorpionii ating maturitatea la 1 an, durata medie de viață este de 2 - 3 ani. Scorpionii falși trăiesc în toate zonele tropicale și temperate. Se ascund în peșteri, în sol, în crăpăturile pietrelor, sub scoarța copacilor doborâți, iar câteva specii s-au adaptat habitatului uman, fiind întâlnite uneori între filele cărților (așa numitul "scorpion de cărți"), în crăpăturile clădirilor, ori în colțurile ascunse ale mobilierului vechi. Pseudoscorpionii habitează și pe arbori. Unele specii sunt întâlnite
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
ul, sau țițeiul, împreună cu "cărbunii" și" gazele naturale" fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. "ul", care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe "lipofile". Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
a înțelege relieful Munților Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic natural, se cuvine mai întîi cunoașterea genezei și alcătuirii formelor, a relațiilor sale strînse și complexe cu factorii geologici - relații ce se reflectă nemijlocit (alături de numeroși agenți modelatori ai scoarței) în frumusețea, originalitatea și atractivitatea lui. Istoria geologică a Munților Vrancei se implică prefacerilor multiple, petrecute în decursul a peste 140 milioane de ani, cît înglobează timpul derulat de la finele mezozoicului pînă în prezent. Ea se leagă intim de evenimentele
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
acumulate în medial marin, exondarea treptată a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența la Carpații Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice și complexelor litologice sedimentare - proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
treptei de relief și climatului corespunzător acesteia. Pe lîngă ele intervin însă o seamă de factori locali care influențează cantitativ și calitativ învelișul biologic al teritoriului. Așa spre exemplu, substratul litologic și condițiile hidrogeologice, unele procese de modelare actuală a scoarței, activitatea antropică și alte cauze răspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale. Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică Munților Vrancei este cea de pădure (suprafața ei fiind însă discontinuă, datorită mai ales defrișărilor masive efectuate în perioada interbelică) și
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Vatra Dornei, curge în zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluența Dornei cu Bistrița Aurie se află cea mai coborîtă cotă din zona Masivului Suhard, respectiv 791 m altitudine absolută. Masivul Suhard a apărut în urma marilor cutări ale scoarței terestre produse în era secundară, prezentîndu-se ca o prelungire sud-estică a sîmburelui cristalin al Munților Rodnei. În lungul timp scurs de atunci, constituția geologică a suferit modificări continue. Nucleul masivului este format din roci cristaline — de altfel cele mai răspîndite
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
largă a lemnului și turbei pentru încălzire. „” este termenul folosit pentru depozite geologice subterane de materii organice formate din plante și animale putrezite care s-au transformat în țiței, cărbune, sau gaze naturale, sub acțiunea căldurii și a presiunii din scoarța terestră, de-a lungul sutelor de milioane de ani. Pentru a genera electricitate, energia degajată de arderea combustibililor fosili este adesea folosită pentru a pune în mișcare o turbină. Generatoarele mai vechi foloseau adesea aburul obținut prin arderea combustibililor pentru
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
benedictini italieni în 1851. Regiunea din jurul orașului Perth pregătește numeroși studenți în instituții de învățământ, precum Universitatea Australiei de Vest, Universitatea Murdoch, Universitatea de Tehnologie Curtin sau Universitatea Eith Cowan. În Galeria de Artă Aborigena pot fi admirate desene pe scoarță, bumeranguri și obiecte împletite care aparțin locuitorilor inițiali ai acestor teritorii, aborigenii. Subtropicala. Temperaturile medii multianuale sunt de +22 °C în ianuarie și de +14 °C în iulie. Temperatura apelor tot timpul anului, aprox. +19 °C. Traficul anual de marfuri
Perth () [Corola-website/Science/306461_a_307790]
-
efectuate. Frunzele provocă la contact, în cazul persoanelor sensibile, iritații ale pielii. Consumate în cantități mici, fructele sunt comestibile. Din cauza unor principii iritante asupra mucoasei gastrice, drupele consumate în cantitate mare devin emetice. De la sânger se valorifică în scopuri fitoterapeutice scoarța și fructele. Scoarța se recoltează ca și la corn având același indicații. Fructele consumate în cantitate mică sunt stomahice și febrifuge. Dacă se consumă mai mult de câteva drupe, acestea se pot dovedi a fi emetice. Fructele de sânger erau
Sânger () [Corola-website/Science/305841_a_307170]
-
la contact, în cazul persoanelor sensibile, iritații ale pielii. Consumate în cantități mici, fructele sunt comestibile. Din cauza unor principii iritante asupra mucoasei gastrice, drupele consumate în cantitate mare devin emetice. De la sânger se valorifică în scopuri fitoterapeutice scoarța și fructele. Scoarța se recoltează ca și la corn având același indicații. Fructele consumate în cantitate mică sunt stomahice și febrifuge. Dacă se consumă mai mult de câteva drupe, acestea se pot dovedi a fi emetice. Fructele de sânger erau recomandate de către medicina
Sânger () [Corola-website/Science/305841_a_307170]
-
poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. Punctul de aprindere al lemnului este între 200 și 275 °C. În absență oxigenului se poate produce piroliza. Lemnul se formează din cambiu, situat între lemn și scoarță copacului (creștere secundară). Lemnul este utilizat în scopuri multiple și în mai multe forme: Arderea are loc în trei etape: în primă, lemnul este uscat la temperaturi de până la 150 °C, evaporând apă conținuta. Apoi, între 150 °C și 600
Lemn () [Corola-website/Science/305909_a_307238]
-
e în toate cazurile aceeași. Măsurări de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a accelerației gravitaționale. Aceasta depinde de latitudine, de altitudine și de distribuția locală de masă a scoarței terestre. De aceea cîntarele care măsoară masa prin intermediul greutății trebuie să fie calibrate înainte de utilizare și au precizia optimă numai în locul unde s-a efectuat calibrarea (problema se pune numai la cîntarele cu precizie mai bună de 1 %). Balanțele nu
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]