5,253 matches
-
În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă, doctore Johnson. V-aș ruga să vă cufundați complet În apă. — Ce-ai spus? Doar o clipă, domnule. Norman trase aer În piept, intră cu capul sub apă, iar apoi se ridică. — Perfect, acum puteți ieși, spuse asistentul, Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și supărată, simțindu-se indusă În eroare. Ted era entuziasmat, plănuind deja o nouă expediție În astronavă. Dar Norman se simțea foarte obosit, Își simțea ochii grei; se gândi că s-ar putea să adoarmă stând acolo În fața monitoarelor. Se scuză grăbit, se Întoarse În dormitor și se Întinse pe pat. Nu-i mai păsa că cearșafurile erau umede, nici că perna era rece și nici că motoarele diesel zumzăiau În cilindrul Învecinat. Își spuse: „Asta e o reacție foarte puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea să-mi explici mai clar și să nu mai vorbești În ghicitori“. Pe planeta voastră aveți un animal pe care-l numiți urs. Este un animal mare, uneori vă depășește În dimensiuni, este isteț și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
importanță. Sau invers, să te transformi, cumva, din însăși spaima ta? Ori să înjuri melancolic de aia mă-sii ca românul? Viața comună ți se pare a fi o josnicie: să savurezi suferința, obstacolele, doar pentru bucuria de a te scuza. Necunoscînd binele, să vezi la fiecare pas cum tot ce faci e rău. Chiar și propria-ți respirație. Să-ți ceri iertare de-a lungul întregii vieți. Să nu fii niciodată sigur că te-a iertat cineva. Să mori doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul. Da’ las’ că-l rezolvă ea și pe ăsta. Consacră-i și-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dintr-o societate secretă și-ar fi încercat să afle dacă Adam era și el membru. Poftim? a zis Adam privindu-l întrebător, străduindu-se, cu disperare, să înțeleagă ce voia tata să-i spună. —Rugbi? Pilier poate? —Ăăăăă, mă scuzați, ce vreți să spuneți? —Rugbi? Joci rugbi? s-a decis tata să dea cărțile pe față. —Nu. — A, a oftat tata ca un balon care se dezumflă. Dar îmi place să mă uit, i-a mărturisit Adam ca să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cum se descurcă ceilalți oameni? Chestia asta m-a făcut să mă simt complet necorespunzătoare. Mai ales când mă gândeam la femeile din... din China? Știți la ce mă refer. Cele care scormonesc ogoarele cu mâinile goale și spun „vai, scuzați-mă o secundă“, de parcă s-ar afla la o recepție simandicoasă și s-ar duce până la baie, când ele de fapt se duc să-și ridice fustele ca să nască un copil pe o brazdă, un sac de semințe sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar mie-mi convenea. N-aveam nimic împotriva Bărbăției Fremătătoare a lui Adam (așa, lipită de coapsa mea, cum era), dar aveam emoții când mă gândeam la momentul în care aveam să facem cunoștință. Ca și când și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au instalat pe pat, în timp ce eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi mai bine să-ți spun de vreme ce data trecută ai făcut atâta tămbălău. Cu un autocontrol monumental, am reușit să nu închid telefonul. —Mulțumesc, James, am izbutit să rostesc. Ai fost foarte amabil. Și-acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să plec. Dar nu vrei să afli totul despre ea? a zis el repede. Nu, i-am răspuns. —Nu te deranjează? m-a întrebat el agitat. Nu, am râs. —E mult mai tânără decât tine, m-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a soacrei care-a Îmbătrînit la țară și n-a văzut În viața ei pampers, ieri a luat unul ca să-l spele și l-a băgat În mașina de spălat, În cîteva secunde Whirpoole s-a umplut de căcat, mă scuzați, nu vă puteți Închipui cît a trebuit pe urmă să spăl centrifuga, aici Îmi Îngădui un zîmbet reținut, care le Îndeamnă să-mi mărturisească Înfrigurate de cîte ori le-a căzut pruncul din brațe pe covor direct În vertex Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era seară, și-am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen. Una, două, cinci săptămîni de așteptare, nu mai puteam fi atent la injecții, le făceam altora decît celor În drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al apartamentului 22. Ce obligații noi are, ca primă doamnă. Îmi chem și fiul, Îi explic că el va fi viitorul președinte, așa că să fie atent cum se poartă-n societate, cum mănîncă, deoarece mănîncă cu bavețică. Nu poate invoca scuza că are numai doi ani. Deschid din nou aparatul și dau peste un sociolog marinar care explică cauza atacurilor haitelor de rechini din apele Floridei: Îi confundă pe Înotători cu focile. Mai ales labele, ochelarii și furtunul de scafandru Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care-și Însoțește constant replicile solemn cretine și cavalcadele pe cămilă. Filmul lui Lean e de o stupizenie toridă, plin de grimase, nisip și arabi capricioși, falsificați la masa de montaj. Și 1962-ul lui Lawrence nu-i o scuză, iată ce se Înregistra În acest an: Copilăria lui Ivan (Tarkovski), Singurătatea alergătorului de cursă lungă (Tony Richardson), Ce s-a Întîmplat cu Baby Jane (Robert Aldrich), Procesul lui Welles, aproape imediat o altă capodoperă, Îngerul exterminator (Buñuel), iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le plăceau toamna la Pekin, șotronul și jazzul, aici eram egali, Însă lui Julio Îi plăcea În special Charlie Parker, de care mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
globuri la căluț bomboniu, de la căluț de puf, de catifea, la căluț de nori, de sclipici, zburător sau mai știu eu cum); Copilul care cânta tare în autobuz cântece în engleză și franceză, n-avea treabă, eu încercam să mă scuz, cânta tare de tot și poate deranja ; Copilul care venea seară de seară cu un teanc de cărți să citim - și dacă eram obosită povestea ea, după imagini ; Copilul care-mi citea cu vocea de rățușcă în limba franceză, rârâit
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
pe cine nu trebuia În cazul tău eroic. Eu nu am făcut greșeala asta. GÎndește Înainte de a ridica vocea la tatăl tău. Ed se trase Înapoi. Picioarele lui atinseră macheta și rupseră o bucată de autostradă. — Te rog să mă scuzi. Ar trebui să-ți cer sfatul, nu să concurez cu tine... Tată, există ceva ce nu mi-ai spus În cazul Atherton? — Scuzele Îți sînt acceptate. Și nu, nu există. Am analizat În mod repetat cazul Împreună cu tine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se acționeze ca acest spirit deschis să ne invite la o profundă meditație, pe toți, fie că avem experiență mai îndelungată, fie că nu. Spiritul de partid trebuie să fie prezent la fiecare pas și în fiecare atitudine. Nu putem scuza biroul și nu putem scuza pe nimeni de lipsă de experiență sau de faptul că n-a fost ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deschis să ne invite la o profundă meditație, pe toți, fie că avem experiență mai îndelungată, fie că nu. Spiritul de partid trebuie să fie prezent la fiecare pas și în fiecare atitudine. Nu putem scuza biroul și nu putem scuza pe nimeni de lipsă de experiență sau de faptul că n-a fost ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă. „Vă pregăteați?“, a zis din nou. „Termină cu prostiile“, a spus Patricia ieșindu-și din muțenie. „Nu-i ce crezi tu.“ „Nu mi-l prezinți pe domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie observat, ea nu dădea nici un semn că l-ar fi văzut. O suna din când în când la telefon. Un timp a fost amabilă, dar refuza să-l vadă. Apoi deveni arțăgoasă, n-avea răbdare să-l asculte, se scuza și întrerupea imediat convorbirea. A căutat în câteva cărți niște texte care îi reținuseră cândva atenția. Le-a dactilografiat și le-a înfipt cu ace în perete. Le citea zilnic, ajunsese să le știe pe dinafară. „Dacă cineva m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mereu mai mult cu toți aceia cu care nu voia să semene. Adică dorise să-și păstreze puritatea și nu se mai putea. Eu cred că s-ar fi putut, dar el nu era în stare. Nu vreau să-l scuz, nu vreau să-l condamn pentru nimic din ce a făcut. Pentru că îmi seamănă. Pentru că ne seamănă nouă tuturor, și dacă m-aș lăsa iar pradă reflecțiilor literare care te-au obosit atâta, știu asta bine, aș spune că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și iese din încăpere; când se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Shirley. Uitați, astea nu-s bagajele dumneavoastră, nu? Și își strânse rușinată cămașa de noapte la piept. Kenneth spuse: — Ei, fir-ar să fie! Nu. Dar ia stați puțin. Nu e nici patul meu. Înseamnă că m-am rătăcit. Scuzați-mă. Am șters-o. Dădu să iasă, dar se opri după doar câțiva pași. Se întoarse și văzu că Shirley încă se ocrotea cu cămașa de noapte, nesigură de intențiile lui. Mama se mișcă neliniștită pe scaun. — Domnișoară, spuse Kenneth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
L-a plimbat de colo-colo la televizor, ca pe o vită. Nu prea înțelegeam, dar mi-am dat seama că nu era momentul potrivit pentru explicații mai complicate. Am închis telefonul și am spus - ascultându-mi cu interes propria voce: — Scuză-mă, probabil mă crezi foarte nepoliticos. Vrei să bei ceva? Am vin, suc de portocale, bere și limonadă și chiar un pic de whisky, cred. Fiona ezită. — Putem lăsa ușa deschisă, dacă vrei. Nu mă deranjează. Și în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]