4,921 matches
-
ei sau o paraliza și ea strigase ajutor, neauzită... Pentru că altfel nu s-ar fi certat, mai bine de doi ani nu se certaseră niciodată și în acea zi cu torturile cumpărate pentru maică-sa a strigat la ea din senin, dintr-o prostie. Și în acea zi ea a plâns, mai plânsese și altădată, dar atunci era grav, acum știe că atunci era grav, pentru că odată coborând pe scări, dincolo de apartamentul lui, se rupea de ceva și se rupea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urască, dar incapabil de ură. Dorind s-o revadă, dar fiindu-i interzis. Fără putere simțindu-se, condamnându-se că a fost calculat și logic și prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o viteză inimaginabilă și mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
examină clipind. — Mă aflu aici la indicațiile clientului meu, continuă avocatul, răposatul domn Mortimer Winshaw de la Winshaw Towers. — Răposat? spuse Michael. Vreți să spuneți că a murit? — Exact asta vreau să spun. Domnul Winshaw s-a stins din viață ieri. Senin, dacă e să credem relatările. Michael primi această veste în tăcere. — Nu vreți să luați loc? spuse el în cele din urmă, amintindu-și de vizitatorul lui. — Mulțumesc, dar afacerile mă obligă să fiu foarte succint. Trebuie doar să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curaj și nici o idee despre Încotro să mă Îndrept În nebunia traficului de la ora prânzului. Mașinuța s-a scuturat sălbatic de două ori, după care a țâșnit drept În intersecție. Am simțit că-mi sare inima din piept. Ca din senin vehiculul s-a stabilizat și am Început să prind viteză. Viteză nu glumă. Mi-am coborât privirea ca să mă conving că eram doar În viteza a doua, dar am zărit spatele unui taxi la o apropiere atât de amenințătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar el a zâmbit doar și a continuat: Nu ești prea vorbăreață, nu? — Aha, iar dacă spui „bună“, se cheamă că ești locvace, presupun? Andy! Tacă-ți fleanca! am monologat În sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apartament, a zâmbit cu mândrie și mi‑a zis: — Nu a fost Încă invitat În apartament. O luăm ușurel. Stăteam exact la ieșirea din restaurant În vreme ce ea mă Încânta cu poveștile pe care i le spusese el, când, ca din senin, Christian Collinsworth a apărut drept În fața mea. — Andrea. Încântătoarea Andrea. Trebuie să mărturisesc că sunt cam surprins să constat că ești o admiratoare a restaurantului Benihana... Ce ar zice Miranda? m‑a tachinat el și și‑a petrecut brațul pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cincea. — Și oricum... ea vrea să mergi tu cu ea. — Vrea să merg eu cu ea, da? Foarte drăguț. Dar ce a spus? Te‑a amenințat că te dă afară fiindcă te‑ai Îmbolnăvit? — Andrea, vorbesc... A podidit‑o din senin o tuse profundă, expectorantă, și am avut impresia că avea să moară exact În clipa aceea, vorbind la telefon cu mine. —... serios. Absolut, cât se poate de serios. A zis ceva de genul că asistentele care i se dau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
băutură și poate Îmi iau și eu unul. Pe urmă te Învăț să dansezi. — Ce te face să crezi că nu știu să dansez? Întâmplător, sunt o bună dansatoare. Mi‑a Înmânat Încă un pahar de șampanie, apărut parcă din senin, și m‑a condus În livingul oficial al părinților lui, În nuanțe superbe de maro Închis. O orchestră de șase instrumentiști cânta muzică, firește, și vreo două duzini de oameni sub treizeci și cinci de ani se adunaseră acolo. Și, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din fericire, mă gândisem să pun un exemplar În poșetăă, s‑a răsucit spre mine și m‑a privit pentru prima dată În seara aceea. — Emily, ăă, Ahn‑dre‑ah, de cât timp lucrezi pentru mine? Întrebarea a picat din senin, așa că mintea mea nu a reușit să lucreze Îndeajuns de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se refere explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săptămîni la rînd, Întîlnise numai străini - pe nimeni altcineva. Dar preț de o clipă, Kay crezu că sentimentul va răbufni și o va face să plîngă. Își imagină cît de ridicolă ar arăta În ochii lui Mickey, apărînd așa, din senin, În lacrimi. Și se gîndi serios să renunțe la tot - să se strecoare și să plece Înainte ca Mickey s-o zărească. Apoi se redresă. — Salut, Mickey, zise ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
despre“ nimic. Ce suspicioasă ești! Izbucni din nou În rîs. Dar cînd văzu că ea rămîne la fel de gravă, Își dădu părul peste cap și-și schimbă tonul. — Uite, zise el. Îmi dau seama cît e de ciudat să apar din senin. Presupun că ți se pare curios că mă interesează fratele tău după atîta timp. Nici eu nu știu de ce reacționez atît de violent, dacă e cazul s-o fac, la urma urmei. Pur și simplu, faptul că m-am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser Își Întoarse privirea, Își coborî pipa, o răsuci printre degete, dar nu răspunse. — Oricum, continuă ea pe un ton mai liniștit, acum nu mai contează. Dar nu mă pot abține să nu mă gîndesc cum ați apărut așa, din senin - eh, ce rost are? CÎnd Duncan mi-a spus că s-a Întîlnit cu dumneavoastră, și acum o să fiu foarte sinceră cu dumneavoastră, mi-am dorit să nu se fi Întîmplat. La ce bun? N-o să-l ajute În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alexandrice! O vară în roz -galben (Ție, trandafirule roz, să treci cu bine de iarna vieții tale!) E toamnă târziu. Floarea soarelui își amintește cu melancolie zilele din vară. Parcă a fost ieri... În calea ei a apărut ca din senin un trandafir. Frumos, ca toți trandafirii, plin de spini, ca toti trandafirii, arogant, ca toti trandafirii, romantic, la fel ca toți trandafirii, dar extrem de trist și parcă prea împovărat. Petalele lui de un roz palid, mai rar întâlnit, se agățau
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
plin de spini, ca toti trandafirii, arogant, ca toti trandafirii, romantic, la fel ca toți trandafirii, dar extrem de trist și parcă prea împovărat. Petalele lui de un roz palid, mai rar întâlnit, se agățau timide de cer, încercând să atingă seninul zorilor. La început floarea galbenă l-a privit cu indiferență. Ei nu-i erau pe plac florile pretențioase. Ea visa la macii roșii, la ghioceii neprihaniți care își deschideau ochii sub pătura imaculată de omăt, la poienile cu narcise și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
un cenaclu adhoc în care cântecul și poezia erau pe primul loc între preferințe. Aici am deprins graiul naturii și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
nu-i rea deloc. Ocupă-te tu de asta, Guy. Ochii se rotesc În altă direcție. Era cât pe-aci. 19.23: Mă târăsc până acasă, unde o găsesc pe dădacă cu fundu-n sus. Supărările dădacelor pot să apară din senin și sunt cu atât mai Înșelătoare. Îmi dau seama că de data asta e grav pentru că Paula s-a apucat de făcut curat În bucătărie. Nu-mi doresc decât să mă prăbușesc pe canapea cu un pahar de vin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bărbații gândesc la fel. Ironic, tocmai asta a fost cauza despărțirii noastre. Voia să-și țină capul acolo în permanență, ceea ce a devenit insuportabil după o vreme. Apoi, a început să facă lucruri ciudate, de exemplu, să mă programeze din senin la J. Sisters și să se supere peste măsură de fiecare dată când refuzam să mă duc. Nimeni nu poate să-și împingă pragul durerii atât de departe încât să suporte un Brazilian în fiecare săptămână. Dar nimeni!) Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă apropiam, cu atât mai arătos părea Jude Law, dacă așa ceva-i cu putință. Dumnezeule, oare ce să-i zic? mă-ntrebam neliniștită în timp ce mă apropiam de el. În mod normal, nu intru în vorbă cu una-cu două din senin cu necunoscuți. Mă scuzați, nu vreau să vă întrerup, am murmurat timid când am ajuns la masa lui. Dar prietena mea de acolo vrea să vă întrebe ceva. Hm, vrea să știe dacă... ei bine... dacă, mă înțelegeți... credeți... în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întâmplat cu săraca Lily Bart? Charlie urmă: —Trebuie să-ți faci ordine în viață înainte să te îndrăgostești din nou. N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată, am spus supărată. Nu fi cinică. Bine’nțeles c-o să te îndrăgostești. Apoi, din senin, întrebă: —Julie se întâlnește cu cineva, aici în Paris? Da, și l-ai cunoscut, mi-am zis în sinea mea. Nu voiam să-l mint pe Charlie, dar când cineva-i prins la mijloc, între ciocan și nicovală, deviza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-a-ntâmplat ceva ciudat, cred, dar nu pot să bag mâna în foc, pentru că în astfel de ocazii nu mai sunt eu însămi, dar cred că și eu aveam privirea aceea! Și cred că mi-a văzut-o! Apoi, din senin, m-a cuprins senzația aceea, gen ai-prezervative-pentru-că-vreau-sămerg-în-Brazilia-cu-tine-chiar-acum. (Și te-nsoțesc chiar dacă n-ai prezervative, pentru că sunt o persoană îngrozitoare. Să nu spuneți nimănui c-am zis asta, deoarece or să mă bată la cap cu BTS-urile.) Aproape simultan cu emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
E foarte clar! Totul e cât se poate de clar! La revedere! Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un sărut abia schițat. Nici nu am timp să mă dezmeticesc. Mă mângâie apoi pe obraji, îmi mângâie conturul feței, conturul ochilor, îmi mângâie conturul buzelor pe care tocmai le-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui Eduard. îmi mângâi cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt deșteaptă, am spirit critic, dar și camara deresc, am simțul umorului, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asta, de unde naiba să știu! răbufnesc eu, privindu-l drept în ochi, cu o căutătură sfidătoare. Asta mi-a venit să scriu! Stau de nu știu câte săptămâni cu pixul în mână, incapabilă să mă hotărăsc cum să încep romanul, și din senin s-a întâmplat... Mă opresc. De-abia acum îmi dau seama câtă muncă va fi. Acum, când prima pagină iscă deja întrebări în mintea primului meu cititor. — Ți-am mai spus o dată! Lui Edo i se întâmplă ceva cu to
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu zgomotul norilor de unde-ai mai scos-o? Cine-a mai pomenit bazaconia asta, că poți auzi cum plutesc norii pe cer? Ce, norii-s avioane? se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a mai pomenit așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]