4,340 matches
-
M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru, dar nu Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru, dar nu Înțelegeam ce zic. Cineva apăsĂ clanța ca să deschidă ușa, și atunci am auzit cum ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pădurea. M-am uitat În sus și-n jos. Detectivul trecu În fugă. Apoi trecu Înapoi. Nu se vedea nici urmă de om. Detectivul reveni În vagon și deschiseră ușa. Nu se deschidea pînĂ la perete, pentru că se oprea În sergentul Întins pe podea. Fereastra era deschisă pe jumătate. Sergentul mai respira Încă. Îl ridicară și-l traseră În vagon, după care Îl ridicară și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Detectivul trecu În fugă. Apoi trecu Înapoi. Nu se vedea nici urmă de om. Detectivul reveni În vagon și deschiseră ușa. Nu se deschidea pînĂ la perete, pentru că se oprea În sergentul Întins pe podea. Fereastra era deschisă pe jumătate. Sergentul mai respira Încă. Îl ridicară și-l traseră În vagon, după care Îl ridicară și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În vagon, după care Îl ridicară și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a curățat rana, care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ a făcut un fel de dop și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ a făcut un fel de dop și l-a strîns tare peste rană cu una din mînecile de la cămașa sergentului. L-au Întins, ca să stea cît mai bine, și tata l-a spălat pe față. Se lovise cu capul de podea și nu era conștient Încă, dar tata zicea că nu-i o rană gravă. CÎnd am ajuns În gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se miște cît mai repede, să facă tot ce i se spune. După ce i-a ajutat să-l care pe sergent, tata s-a Întors În vagon. Îl puseseră Într-un camion cu care urma să fie dus la spital. Detectivul trimitea telegrame. Eram pe platformă cînd a pornit trenul și am mai apucat să-l văd pe prizonier cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului de la recepție. Totuși e Sammy Bryce, iar Sammy e prea bun profesionist ca s-o lase să-l deranjeze. Înțeleg asta, zice el, dar dacă nu are număr de Înregistrare a infracțiunii nu putem face nimic. — Cum obții un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să fiu complet acoperit de eczemă. O să-i spun și lui Rossi n pizda măsii. O să am informația asta Înainte ca vraciul ăla ineficient s-o obțină. Peste trei ani, patru luni, douășpe zile și șase ore jumate, pacientul tău, sergentul de poliție Bruce Robertson o să fie o mare coajă infectată. E oare o noutate? Îmi pui la Îndoială metodele de calcul? Metodele mele sînt metodele mele sînt metodele mele. Mă doare-n cur. Mă ridic și mă duc la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
al mânecii uniformei unui ofițer, sublocotenent activ. Nici el nu știa motivul opririi. I se alătură, ajungând împreună în capul coloanei, însă acolo, surpriză, nu era nici un ofițer. Oamenii mergeau în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu-le nedumerirea, un sergent isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dispozitivul de luptă pentru păstrarea capului de pod. Cele învățate la școala de ofițeri puse în practică, experiența împărtășită de ofițerii și soldații mai vârstnici, îl ajutară să- și mențină poziția vreo două zile. În timpul unui contraatac, îl pierdu pe sergentul Duguroi, apoi încă doi soldați. Tragedia îl marcă, dar nu-l demoraliză. Mai avea atâția oameni în subordine, se simțea răspunzător pentru viitorul lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
rafală de mitralieră. Părăsi poziția, după ce atacase și-i scosese pe adversari de pe poziții, trecând printr-un îndrăcit baraj de artilerie. Instinctul îl învăță să evite schijele proiectilelor de artilerie. Într-un mic răgaz îi instrui pe soldați și pe sergentul lor, cum să se ferească de lovituri: apreciind șuieratul proiectilelor prin aer. Ca să se convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
picioare, se simțeau mai bine apărați. Într-o misiune de luptă, Ioan fu repartizat la compania locotenentului Toloacă. El primise ordin să cerceteze starea unui pod aflat într-o vale din țara nimănui. Pentru asta își chemă cel mai bun sergent cu doi oameni, le înmână harta zonei cu podul și-i trimise în cercetare. Sergentul, vizibil deranjat, raportă că ieri fusese într-o altă misiune grea, în care pieriseră doi oameni. Psihic, considera că-i ajungea... Dar, la război, ca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
compania locotenentului Toloacă. El primise ordin să cerceteze starea unui pod aflat într-o vale din țara nimănui. Pentru asta își chemă cel mai bun sergent cu doi oameni, le înmână harta zonei cu podul și-i trimise în cercetare. Sergentul, vizibil deranjat, raportă că ieri fusese într-o altă misiune grea, în care pieriseră doi oameni. Psihic, considera că-i ajungea... Dar, la război, ca la război, ordinul superiorului contează. Plecă, anunțând că-și lăsase foaia de cort și sacul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru a putea fi purtată la bandulieră. După ce încetă bătaia artileriei, verifică starea armamentului. Surpriză: proiectilul explodase chiar în groapa din care plecase nemulțumitul sergent! Când sergentul reveni, căzu în genunchi în fața craterului și-și făcu cruce de nenumărate ori. Obosit, cu ochii umezi, apoape-i sărută mâna comandantului. Repeta mereu: Cât pe ce, cât pe ce!” Jură că va fi cel mai disciplinat ostaș, fiindcă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru a putea fi purtată la bandulieră. După ce încetă bătaia artileriei, verifică starea armamentului. Surpriză: proiectilul explodase chiar în groapa din care plecase nemulțumitul sergent! Când sergentul reveni, căzu în genunchi în fața craterului și-și făcu cruce de nenumărate ori. Obosit, cu ochii umezi, apoape-i sărută mâna comandantului. Repeta mereu: Cât pe ce, cât pe ce!” Jură că va fi cel mai disciplinat ostaș, fiindcă nu-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sărută mâna comandantului. Repeta mereu: Cât pe ce, cât pe ce!” Jură că va fi cel mai disciplinat ostaș, fiindcă nu-i puțin lucru să te naști a doua oară. Informațiile circulau repede. Pe-nserat se știa că va fi liniște. Sergentul dispăru pe la ora nouă, stârnind iar îngrijorare în companie. Puteai crede că misiunea de dimineață, și bomba care-i fusese destinată, îl marcaseră prea mult. Unii camarazi îl bănuiau de trădare. Da, numai că dezertare se chema dispariția lui, fiind
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană cu vin. Capacul metalic strălucise, eu crezusem că era o lamă de cuțit! Îmi veni inima la loc, însă imediat îmi trecu prin minte că domnul sergent mă verifică. Doar când mi-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană cu vin. Capacul metalic strălucise, eu crezusem că era o lamă de cuțit! Îmi veni inima la loc, însă imediat îmi trecu prin minte că domnul sergent mă verifică. Doar când mi- am aminit zvonul despre dezertarea lui, m-am liniștit. În vreme de război totul era altfel. Locotenentul nu raportă dezertarea. Omul, în felul lui își ceruse iertare pentru îndărătnicia de înaintea misiunii, în care dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ilustrative pentru puterea acestui popor de a trece prin toate Încercările, conștient sau nu de menirea divină: supraviețuirea. Câteva din personajele principale ale romanului „Hanul cercetașului” sunt cunoscute cititorilor lui Vasile Ilucă din cărți anterioare. Este vorba de cei doi sergenți - cercetași, Înfrățiți În focul luptelor din primele linii, Toader Toaibă și Petrică Staniște, de doctorii Nicu Hliboceanu și Gruia Toaibă, În primul rând. De fapt, pe existența acestora se alcătuiește Întreaga poveste, care e una adevărată, trăită și nu născocită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i di făcut... ― Să nu mă Întrebați cum l-am cunoscut pe tata Toader. ― Cum? - a izbucnit involuntar Întrebarea de pe buzele tuturor. Tata Toader a plecat privirea aproape involuntar, cu zâmbet de aducere aminte... ― Abia mi-au dat tresa de sergent, că mă trezesc mutat Într-un sector al frontului unde - spuneau ei - era nevoie de Întăriri din toate punctele de vedere - a pornit să povestească Petrică... Și cum În armată, mai ales În vreme de război - când Curtea Marțială te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu un cap mai Înalt ca mine, care, fără altă vorbă, mi-a spus: „De aici Înainte, gura mică și pasul Întins!” Sau, cum ar spune unul de colo, din mahala: „Ciocul mic și pasul mare”. Și a pornit călcând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie? ― Apoi aiasta Îi o treabă unde nu merge să te duci cu cățel, cu purcel, ca la nuntă. Dacă mergem patru oameni, Îs de ajuns - a răspuns Toader la Întrebarea căpitanului. ― Și care crezi că sunt acei patru cercetași, sergent Toader Toaibă? - a Întrebat căpitanul. ― Întâi și Întâi, Petrică și cu mine. Pe urmă.. Pe urmă, ne mai gândim noi - a răspuns Toader. Cei din jur Își mișcau privirile Încărcate de mare curiozitate de la Petrică la tata Toader și Înapoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]