19,447 matches
-
Cât mai stai pe acasă? Dacă mai rămâi te invit la o vizită pe moșia mea, zise zâmbind Anton. — Da, stau până la sfârșit de săptămână. Ne vedem pe joi? Curiozitatea lui Ștefan era de necontestat. Din punct de vedere profesional simțurile sale erau ascuțite la maxim. Se întreba, pe bună dreptate, despre ce este vorba, nu putea crede că, dându-se de gol față de el, Anton ar fi comis mai mult decât ceea ce a mărturisit, să ofteze în continuare după fosta
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit și unic, fiind foarte respectuos, accesibil și deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana să a eticii bunului simț, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieți și care astăzi o întâlnești tot mai rar!... Părintele Arhimandrit Serafim Mân a mai avut și calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreție și modestie ieșite
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
sorbit o gură de apă. Situație jenantă! Atunci Regina Elisabeta și-a luat propriul bol și a băut și ea o gură de apă de acolo. În felul acesta , atât de inspirat, a depășit momentul!„ Prezență de spirit, un anume simț al realității, o intuiție care n-a dat greș niciodată sunt trăsături remarcabile ale Elisei, femeia acomodată vieții într-un mare oraș, cu toate că venea dintr-un sat de lângă Turnu-Severin, o persoană sofisticată, fără studii prea înalte, dar autodidactă, cu un
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
îmi îngrijesc livada și scriu un Tratat! Sunt mai presus decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rabia, fiecare bănuie pe fiecare; orice focar este imediat semnalat autorităților. Nimeni nu vrea să moară prostește. Suspecții sunt internați în regim de urgență, s-a înființat un Lazaret. Rudele plâng. Cei depistați se opun spitalizării, străduindu-se - lipsiți de simț civic - să demonstreze medicilor și brancardierilor că sunt absolut sănătoși și că știu ei niște bolnavi, numai potriviți pentru a fi duși. Din motive de siguranță, sunt adunați și unii, și alții. Tot pentru siguranță, vizitarea Lazaretului este exclusă: mandatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de mare este deosebirea dintre mine și următorul, în această urbe. Distanța. După Carnaval, Stațiunea va fi liniștită cel puțin o săptămână. Obosită. Nostalgică. Va zămisli copii. Cei mai mulți, în fiecare an, se nasc la nouă luni după Carnaval, Serbarea trezește simțurile. Sunt progeniturile cele mai expuse viciilor. Bețivii de mai târziu; au fost concepuți când sângele părinților era încă pătruns de alcoolul Petrecerii. Într-o zi, poate, voi da o Ordonanță prin care voi interzice sarcinile din prima lună de după Carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Și după ce mori să te mai stăpânească două-trei clipe; un cap retezat - se presupune - mai face raționamente încă zece secunde. Să gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
face din Stațiune o cetate cu adevărat liberă și prosperă. Un refugiu al poeților, al pictorilor: un bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză, la notele de plată, neachitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avem operă! Romancierul, pentru că a luat cândva un premiu, crede că va rămâne în istoria literaturii! Actorul a scris o piesă: o compilație, ce poți să mai spui - nou - despre Socrate? Eu nu voi reuși să închei, vreodată, Tratatul despre simțul civic. O generație de ratați! Fiecare dintre noi dă vina pe guvernarea Magistratului. Nu am avut condiții să ne exprimăm plenar! O justificare mai căcăcioasă nici că putem găsi! De parcă nu am fi avut - toți trei - creion și hârtie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
forță! Lumea e condusă, pretutindeni, de o minoritate: majoritatea trebuie constrânsă!”. Nu știe cum, dar e convins. Face o muncă fizică, chiar dacă la nivelul falangelor: coase haine, e înclinat spre acțiune. Suplinitorul e de altă părere. Nu îl contrazice, are simțul conducerii colective; a citit cărți despre revoluții, despre falanstere, despre democrații mai vechi sau mai noi, despre comuna primitivă. Nu e pentru o acțiune dură, cel puțin deocamdată. Se teme, printre altele, de reacția Garnizoanei, neutră, în principiu, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un act infailibil produs de către un personaj inventat! Și mai e ceva, doctore: știu un punct pe coloană, între două vertebre, pe care mi l-a dezvăluit, odată, Castelanul-cel-adevărat, un punct ce, apăsat vreme de trei ceasuri, deblochează al șaselea simț, indescriptibil. Drept dovadă, de aici, țin Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține În Împărăția umbrelor. Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut să fie rechemat la viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
credea că știe despre ce era vorba. Și la Florența se auzise despre o iarbă adusă În Europa de niște cruciați Întorși de peste mare. Era iarba zisă a Asasinilor, adepții scelerați ai cumplitului Bătrân de pe Munte; avea puterea să adoarmă simțurile și să potolească emoțiile, să șteargă amintirile și certitudinile, despre care scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era folosită și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu e numai asta. Vei vedea. Dante rămase În tăcere, căzut pe gânduri. Poate că era doar o Întâmplare faptul că Ambrogio fusese ucis În timp ce se afla la lucru pentru Studium. Dar, se mai gândi el, poate că doar puținătatea simțurilor noastre ne Împiedică să recunoaștem trama urzită Îndărătul aparentului hazard al evenimentelor. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva pe spițer, dar mai Înainte prefera să reflecteze. Va mai fi vreme, mai târziu. Ieșind, se mai opri o dată În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste fruntea asudată. În minte Îi reveni moartea mozaicarului. Iarăși. Avea să rezolve acel mister. Numai că trebuia să se Întoarcă la templul crimei, de unul singur. Prima oară ajunsese acolo odată cu ceilalți, iar vederea Îi fusese ofuscată de migrenă. Simțurile Îi erau alterate. Nu avusese cum să asculte glasul șoptit cu care locurile Îi vorbesc sufletului. Trebuie că neglijase semne și urme esențiale. Ce anume nu izbutise să vadă? În scurtă vreme, după apusul soarelui, avea să poată străbate străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voie. Rolul său de prior al Florenței Îi conferea dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aștepta la un entuziasm mai viu față de grația feminină. Ai Închinat versuri fermecătoare femeilor de tot soiul. De ce nu ne bucuri inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi priască pentru frumusețea pielii. Dar, cine știe, poate că pentru o femeie ocrotirea propriei frumuseți e o sursă supremă de durere... Dante continua să privească În jur. Nimic din ceea ce Îi spunea Teofilo nu i se părea de bun simț. Antilia se Îndreptase spre prăvălie Îndată după ce ascultase predica lui Bruno. — Deunăzi mi-ai spus că leacul dumitale e compus din cinci elemente. Chiar nu le cunoști? Spițerul avu o tresărire imperceptibilă. Ochii Îi fugiră instinctiv spre casa de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era aplecat spre Înainte, ca și când ar fi fost angajat Într-un duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În descompunere, care se Întindea pe toată suprafața curții interioare. Dante era dezorientat. Câte nopți Își petrecuse pe acele semne, cu conștiința și cu simțurile orbite de lascivitate? Cerul Paradisului... Dar exista cu adevărat un Paradis pe undeva, În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă explicație. Se gândi iar la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără intervenția lui Satan. Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea cu dulcile note ale lirei, pe care varsă mierea cântării? Nu este oare timpul o iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a se smulge din acea frenezie a iubirii. Auzi un zgomot metalic sec și, la picioare, văzu cum un obiect se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați fi așteptat? A surâs indulgent: - Raționament corect, concluzie falsă, dar n-are importanță. Ce vrei să știi? - Tot, dacă n-aveți nimic Împotrivă. Și dacă e posibil, firește... - Te simți pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]