5,099 matches
-
în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este utilizată deseori într-un context în care se vorbește despre încoronarea sau întronarea domnitorilor pământești (în acest caz înseamnă evident „XY a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
C. Rădulescu-Motru, totuși vocația are și la filosoful francez o anume amplitudine semantică într-un orizont antropologic. Ea este chemarea către unitatea personală și exprimă locul unei persoane în "universul persoanelor". Este de luat în seamă cel puțin această asemănare sintactică. Nici unul dintre acești doi filosofi nu mizează pe o simplă ameliorare (socială, culturală etc.) a vieții personale. Amândoi angajează cosmic personalitatea. Și aici încep diferențele dintre ei. Mounier îndreaptă personalizarea către un transpersonal, către realitatea transcendentă, superioară "realității personale" prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofia contemporană Comparația cu personalismul a avut rostul de a arăta și deosebirea relativă de program, de "imagine" teoretică a omului și mai ales de conștiință filosofică a personalismului energetic față de personalism, dincolo de apropierile, asemănările de model explicativ și identitățile "sintactice". Dar aceste deosebiri nu pot fi gândite în afara unei asemănări ce pare a fi mai puternică decât orice diferență: aceste filosofii a lui C. Rădulescu-Motru, a lui Ch. Renouvier și a lui Emm. Mounier sunt personaliste: conceptul lor central este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
convenție doxografică. Cred că prezentarea "critică" a unei istorii a filosofiei contemporane nu poate nesocoti personalismul și varianta sa "energetică". Această "credință" apare motivată prin argumentele formulate în lucrarea de față, dar, e drept, ea nu exclude o anume convenție sintactică referitoare la folosirea termenului de personalism energetic, de către Rădulescu-Motru, pentru a-și numi concepția filosofică. În Mitul lui Sisif, Albert Camus socotea că recunoaște urgența unei probleme filosofice după acțiunile la care obligă. Asumând această "regulă de metodă" pentru a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente, hotărâtoare devenind cadrajul, decupajul, succesiunea secvențelor - procedee mai degrabă proprii exprimării vizuale, cinematografice -, lucru firesc în condițiile menținerii expresiei, sub aspect semantic și sintactic, pe coordonatele limpidității depline. Poezia e transparentă și directă, dar esențialmente poezie, iar nu discurs narativ-descriptiv ori solilocviu moral-filosofic versificat. Perfecta șlefuire a enunțurilor, „scriitura înșelător «albă»” (Ion Stratan), o anumită fadoare (asemuită nu o dată cu cea a producțiilor „ultimului” Bacovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
lecturii; - îi creează cititorului o stare de lipsă (el simte că-i lipsește ceva în cunoașterea sa, iar umplerea acestei lipse se va putea face doar prin citirea textului, a operei); c. (de-a dreptul) șocant: prin structura lexicală, morfologică, sintactică etc.; prin dimensiuni; sau prin alte mijloace; - uneori decodarea titlului se poate face: a. direct, la prima citire a sa; referința la conținutul textului vine de la sine; se presupune; b. pe parcursul citirii operei; c. după terminarea lecturii; d. uneori, după
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
gradație: ascendentă sau descendentă; sau pe fragmente,secvențe; fără a păstra obligatoriu ordinea cronologică; - cele narate pot fi transmise simplu, clar, concis, fără divagații; sau dimpotrivă, mai complicat, cu întreruperi ale firului narativ, reveniri, reluări etc., fraze ample, multe determinări sintactice (atribute, complemente etc.). Ipostazele scriitorului: a. de narator (obiectiv sau subiectiv); b. spectator (activ sau pasiv); c. cronicar al evenimentelor; d. participant la conflict; e. dispersat în mai multe personaje. Ritmul narării poate fi: a. lent, rezultat din utilizarea unor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nivel morfologic:accentul cade pe verb, pe locuțiunile verbale etc., ca forță motrice a acțiunii; în timp ce în descriere, ca imagine picturală, pe grupul nominal (substantive, adjective etc.) sau pe verbe statice; - timpurile verbale: imperfectul, perfectul simplu, indicativ prezent; - la nivel sintactic:predicatul, complemente; - propoziții și fraze mai scurte (decât în cazul descrierii); - la nivel stilistic, accent pe elemente prin care: - se urmărește sensibilizarea cititorului; - o relatare frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. arta narațiunii, în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ori sentimentele noastre față de noțiunea descrisă; - de fapt, obiectul descrierii este de cele mai multe ori, un pretext pentru trezirea unor sentimente, trăiri etc. Alte niveluri: a. morfologic: adjective, substantive, adverbe, superlativul artistic (realizat prin morfeme nespecifice), schimbarea categoriei gramaticale etc.; b. sintactic; etc. PARALELA poate fi de mai multe feluri: a. paralela romanescă: - personajele sunt organizate în câteva grupe independente; fiecare dintre ele având destinul său; (!!) destinele lor se intersectează în anumite momente, locuri, situații; - narațiunea este purtată pe mai multe planuri
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
care să semene cu personajul și să-l caracterizeze: prin conținut noțional; prin asociații cu medii comice; etc.; unele nume sunt exagerate, șarjate; ex.: Trahanache, Cațavencu, Ipingescu, Sandu Napoilă etc. Alte niveluri: - morfologic: adjective, substantive, verbe, grade de comparație, etc.; - sintactic: construcții sintactice specifice, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. conduita, atitudinea față de viață, concepția despre lume, familie, natură, etc.; 2. condiția personajului: socială, profesională, intelectuală etc.; 3. modul de viață, obiceiuri, conduita (față de individ, față de grup etc.). GENURI LITERARE GENUL
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
semene cu personajul și să-l caracterizeze: prin conținut noțional; prin asociații cu medii comice; etc.; unele nume sunt exagerate, șarjate; ex.: Trahanache, Cațavencu, Ipingescu, Sandu Napoilă etc. Alte niveluri: - morfologic: adjective, substantive, verbe, grade de comparație, etc.; - sintactic: construcții sintactice specifice, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. conduita, atitudinea față de viață, concepția despre lume, familie, natură, etc.; 2. condiția personajului: socială, profesională, intelectuală etc.; 3. modul de viață, obiceiuri, conduita (față de individ, față de grup etc.). GENURI LITERARE GENUL EPIC / OPERA
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este gol(it) pentru a fi în concordanță cu starea sufleteasă a poetului; atunci predomină culorile sumbre, muzica apăsătoare etc.; adică toată recuzita verbală a tristeții; - la o asemenea configurație se mai ajunge și pe calea stilului, îndeosebi prin eliptism sintactic; mai exact, prin izolarea cuvintelor cu un conținut mai mare de intensitate, cuvinte care nu semai asociează formal în fraza respectivă; - timpul și spațiul alcătuiesc cele două repere de bază între care este fixat un peisaj; spațiul este marginit la
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
el o simbolistică aparte, vine de la verbul latin apiscor (o formă mai rară a compusului adipiscor) care semnifică „a lua în posesie”, „a percepe, a zări”847. Prin pasivitate, Virginia reliefează, de fapt, imaginea unui simplu obiect (și la nivel sintactic ea este mereu cea care suferă acțiunea, chiar și atunci când numele ei constituie subiectul gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o semnificație generală pe care semnul poetic o degajă".15 Definirea poeticității presupune o dublă abordare a "semnului", pe de o parte, din punct de vedere semantic, prin identificarea raportului semn-referent, și, în al doilea rând, din punct de vedere sintactic, prin studierea relației semn-semn.16 La nivelul semnificațiilor, limbajul poetic acționează simultan, ca "proces sistematic", dar și ca "sistem procesual"17, creând "matricea semantică a textului"18: "principalele componente ale limbajului poetic, semnele și macrosemnele, sunt simultan marcate de discordia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
stele! Duce-m-aș ca luna-n nori, / Dară nu mai pot de dor; / Duce-m-aș ca luna-n stele, / Dară nu mai pot de jele! De-ar fi dorul ca o floare / Aș întineri sub soare!"152 Paralelismul sintactic care construiește relația arhetipală dintre ființa lumii și ființa umană este reliefat prin prezența corelativă a planului nominal ilustrat de vocative sau de microtextul descriptiv cu planul verbal, reprezentat de imperativul implorativ, în tandem cu notația incertitudinii și posibilității, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se optează pentru perspectiva semiotică cu accent special pe semiotica gestualității oferind mai multe modele de analiză prin care se dezvăluie structura internă și mecanismele performative ale gestului. Analiza discursului didactic (în acord cu distincția clasică propusă de Charles Morris, sintactică, semantică și pragmatică), analiza semiotică a parametrilor paraverbali (cu evidențierea parametrilor vocali și prozodici în optimizarea interacțiunii profesor-elev) și analiza situațională a discursului didactic (cu definirea ,,situației actului discursiv" prin intermediul căreia se caută răspuns la întrebarea lui Harold Lasswell "cine
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de comunicare, a semiozei didactice. Din punct de vedere semiotic, scrie autoarea, discursul didactic reprezintă un set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează procesul de comunicare didactică în calitate de practică semnificantă. Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
accepțiunii semiotice a gestului în comunicarea didactică o constituie aplicarea analizei triadice a semnului/gestului concepută prin identificarea structurii ternare a semnului (sign vehicle designatum interpreter) de Charles S. Peirce (1931) și maturizată de Charles Morris (1938). Astfel, prin analiza sintactică a gestului am urmărit logica internă a gesturilor profesorului, ținând cont de o serie de parametri specifici: amploare, formă, viteză, direcție de execuție, intensitate, durată, precizie. În analiza semantică a gestului ne-am centrat pe studierea relației dintre gesturile profesorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem exemplifica accepțiunea semiotică a gestului prin: 1) Analiza sintactică a gestului: urmărește logica internă a gestului și relația dintre gesturi. Demersul analizei de față presupune descrierea gestului ca microgest, a cărui semnificație decurge din structura sa și legătura cu alte gesturi. Să luăm ca exemplu gesturile realizate cu indexul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gestului, putem folosi dezarticularea morfologică a degetului arătător pentru a desemna puterea de comunicare a fiecărui os și mușchi care intră în componența scheletului degetului. În acest sens, Umberto Eco identifică în gestul unui deget ațintit spre cineva patru mărci sintactice pertinente: a) două mărci dimensionale: ,,longitudinea" (este mai lung decât lat) și ,,extremitatea" (se oprește în vârful unghiei); b) două mărci kinezice: ,,mișcarea către" (o marcă întotdeauna prezentă) și ,,accentuarea dinamică". Ultimele două mărci sintactice vehiculează mărcile semantice de apropiere
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ațintit spre cineva patru mărci sintactice pertinente: a) două mărci dimensionale: ,,longitudinea" (este mai lung decât lat) și ,,extremitatea" (se oprește în vârful unghiei); b) două mărci kinezice: ,,mișcarea către" (o marcă întotdeauna prezentă) și ,,accentuarea dinamică". Ultimele două mărci sintactice vehiculează mărcile semantice de apropiere, direcție și distanțare 87. În cazul chemării interlocutorului cu degetul arătător, mărcile kinezice (mișcarea de la receptor la emițător și accentuarea dinamică ce poartă marca semantică de apropiere) domină mărcile dimensionale pentru a sugera mai bine
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la emițător și accentuarea dinamică ce poartă marca semantică de apropiere) domină mărcile dimensionale pentru a sugera mai bine intenția emițătorului și faptul că gestul este imperativ. Decodarea semnificației gestului chemării cu degetul arătător de către receptor, depinde de următorii parametri sintactici (imagine preluată din Desmond Morris, 1997): • durata executării gestului (perioada de timp în care gesticulează); • intensitatea gestului (îndoirea accentuată/neaccentuată a degetului); • amplitudinea (etalarea gestului în spațiu); • forma gestului (degetul arătător drept/rectilin arcuit/curbilin); • frecvența gestului (numărul de mișcări
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
degetului arătător nu este suficient de convingător pentru a-l determina pe interlocutor să se aproprie, emițătorul poate realiza gestul evantai cu întregul braț. Mărcile kinezice (mișcarea și accentuarea dinamică a brațului) sunt astfel amplificate și mult mai sugestive. Analiza sintactică a gestului chemării receptorului cu ajutorul brațului urmărește relația dintre braț-mână-degete, care trebuie să exprime congruență, pentru a sugera intenția de apropiere (imagine preluată din Desmond Morris, 1997). 2. Analiza semantică a gestului: se referă la studierea relației cu referentul (obiect
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
flori) cuprinde: subiectul ,,S" (actorul), care este mâna; verbul ,,V" (acțiunea) se referă la mișcarea pe care o face mâna pentru a apuca vaza cu flori; referentul ,,O", care este obiectul (vaza cu flori). Dacă în cazul indicilor verbali, mărcile sintactice erau total independente de mărcile semantice, în cazul indicilor nonverbali, mărcile sintactice determină trăsăturile semantice. În cazul mișcărilor deictice (gesturile prin care se arată ceva), se folosește de cele mai multe ori degetul arătător. Marca sintactică ,,mișcarea către" este întotdeauna prezentă și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]