5,527 matches
-
limbajului simbolic al ritualurilor și dogmelor. Dar căile până acolo sunt complicate. Atât în cercetările lui Dumézil, cât și cele ale lui Eliade se reunesc extinse studii lingvistice, cercetări de orientare sociologică și psihologică modernă. Dumézil a fost discipol al sociologului Marcel Mauss. Această combinație între cercetarea de detaliu și o cuprinzătoare capacitate sintetică nu este la îndemâna oricui și îi poate conduce chiar și pe cei mai pricepuți „spre erorile surmenajului”. Dar această combinație este absolut necesară pentru ca știința religiilor să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
națiunii din care s-a născut". Și de vom da cîteva citate din traducțiunea maioresciană, vom avea oglinda clară a ceea ce de fapt am fost obligați a trăi cu toții nu demult. Odată cu dispariția concurenței încetează și cumpărarea și vînzarea, profetiza sociologul și, implicit, nu mai poate exista preschimbarea voluntară a atîta lucru cu atîta marfă, ci lucrurile unuia și marfa altuia trebuie măsurate de funcționarii orînduiți, iar măsura "va avea neapărat caracter obligatoriu, silnic". Cum afirmă Spencer, regimul socialist cere "un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de a vorbi, de a mărturisi despre această jumătate de secol În care unii am fost doar martori, alții, mai puțini, și „eroi”, unii și una, și alta, cu intermitențe - și mai ales „unii dintre noi”, scriitorii, istoricii, poate și sociologii și filosofii, preoții, de fapt, ai unei conștiințe tumultuoase și plenare -, noi, cei care trebuie s-o facem, nu putem, vorbind despre vina, responsabilitatea și participarea personală, despre meritele și eșecurile noastre, să nu le legăm de cele ale grupului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oare, neîncrederea sau chiar disprețul pentru valorile antumității nu duce inexorabil la... ignorarea „ei”, de parcă ar fi o rudă săracă, o „nepoftită” la sărbătoarea destinului nostru?! Și, cu toate acestea, un spirit mai puțin sceptic i-ar putea replica marelui sociolog că Românul, În ciuda acestui „pesimism profund”, știe și a știut adesea și În istorie să se bucure de ceea ce Îi oferă existența, cea familială, dar uneori chiar și cea socială, cea publică. Noi am putea adăuga la aceasta că vitalitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a nu putea repera pe o hartă "deșertul", "muntele", nu i-a împiedicat câtuși de puțin pe exegeți să gloseze asupra simbolisticii vinului și a singurătății. Laice sau nu, științele despre religie discută chestiuni de datare, niciodată de localizare (sociologul memoriei Maurice Halbwachs e singurul care a făcut excepție, înainte de război, cu a sa topografie a Evangheliilor, lucrare care n-a mai fost reeditată). Datarea pe scaunul curúl, localizarea pe un taburet. Poate că, pentru un creștin, aceasta reprezintă o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dar caricatura în care acești militanți uimitor de moderni erau înfățișați ca niște brute medievale nu și-a atins ținta. "Henri Lefebvre a contat mult pentru mine", mi-a spus ieri unul dintre ei, urbanist de felul său. Un altul, sociolog, mă chestionează subtil în legătură cu foarte "nelegiuita" mea Critică a rațiuni politice despre care îmi spune că o utilizează în predare. La Universitatea iezuită Saint-Joseph, prima universitate privată din Liban (unsprezece mii de studenți), fondată de Jules Ferry, o treime dintre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dezamăgirea menționată spre o reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt, ar trebui să dea de gândit sociologilor noștri. "Ierusalim, capitala eternă și indivizibilă a statului Israel..." Nu se sconta, în 1950, ca Eternul să-și facă într-o zi apariția, pe neașteptate, în dreptul internațional din secolul următor. Între generația kibbutz și generația kippa, crearea omului de către om
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evenimente să fie antrenați și “bătrânii” sau mai modern “cetățenii de vârsta a treia”. Nu fiindcă ei ar fi mai știutori sau mai Înțelepți. Nu. Atotștiința este apanajul unei părți a “tineretului vijelios”. Nu. Bătrânii poartă așa cum spunea marele nostru sociolog S. Mehedinți În Discursul de recepție la Academie, experiența mai multor decenii de viață, ceea ce nu-i lipsit de importanță. În acestă ipostază mă aflu și eu astăzi În fața Domniilor Voastre purtând peste câteva luni experiența a șapte decenii. Dacă e
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
urmele lui, nu doar "fund"uri de la Soros. Poți să faci un "portret robot" al scriitorului român ieșit din comunism? Nu poc. Și cred că fauna scriitoricească posedă atâta varietate încât, înainte de a se apleca asupra ei Mihai Dinu Gheorghiu, sociologul bourdivin al bunurilor simbolice, antropologul societal ori istoricul mentalităților, mai degrabă ar pasiona pe vreun Teophrastos de ocaziu, iute în a alcătui galerii de caractere. Lui Sandu Mușina i-a ieșit un șir de epigrame (unde nu se iartă nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Antipatic: Praeterea censeo, securitatem et Nomenklaturam delendus esse. Căci nihilizarea secilor curiști și a Nomenclatorilor Bolșevicioși or descătușa forțele vii, energiile numeroase, viul entității valahicești, și arheul Neamului nostru ar zburda cu miei pe miriștile timpurilor noastre. Vorbe-n vânt. Sociologul, improvizat, cât omul bunei priceperi, îți arată imediat că ne zbatem în comunitar, în cumetrial, în extricabil. Mihai Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niște homosexuali bogați din branșa internațională a bulangiilor care bat lumea, dînd unul de altul În baruri de bulangii, din New York pînă la Cairo. Am descoperit un mod de viață, un vocabular, referințe - un Întreg sistem de simboluri, cum spun sociologii. Dar oamenii ăia erau În cea mai mare parte niște căcănari și, după o perioadă inițială de fascinație, mi s-a tăiat cheful de branșa asta. CÎnd mi-am luat licența, fără să mă remarc În vreun fel, dispuneam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a încercat să organizeze un Salon Național de Artă Naivă. El cunoștea mulți pictori naivi din țară deoarece a participat la expozițiile naționale de acest gen. Așa a obținut sprijin din partea Comitetului de Cultură și Educație Socialistă, direct din partea d-nei sociolog Carmen Grămadă, care era receptivă la nou. În data de 6 aprilie 1989 sa vernisat primul Salon Național de Artă Naivă la Reșița. Au participat foarte mulți pictori naivi din țară, printre care și câțiva cunoscuți mie din taberele de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
asigura o analiză obiectivă a fenomenului paideutic și de a constitui o știință a educației întemeiată pe sociologie. Întrucît teoria lui Durkheim asupra educației este o consecință a concepției sale sociologice, este necesară, mai întîi, o succintă prezentare a acesteia. Sociologul francez a urmărit, cu deosebită tenacitate, constituirea sociologiei ca știință autonomă, desprinsă de filosofie. Pentru aceasta, se impunea ca fenomenul social să poată fi cercetat așa cum sînt cercetate fenomenele lumii fizice, ca realități exterioare omului. În concepția lui Durkheim, obiectul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se suprapune acestora. Individul ca "om" este un produs al societății. Ceea ce este, într-un anume moment, în "om" (valori, norme) a fost mai întîi în societate. De aici decurge puterea, autoritatea societății față de individ (9, pp. 138-162). Expunîndu-și teoria, sociologul francez a ținut să-și exprime și opoziția față de "socialismul științific". Pentru el, viața economică nu are o semnificație specială, ci este un fapt social ca și celelalte. Este adevărat, recunoaște el, apariția societății industriale a dus la crearea unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Durkheim a rămas și valoroasa lucrare de istoria învățămîntului și pedagogiei, intitulată Evoluția pedagogiei în Franța (1938) (11), în care analiza fină pedagogică se sprijină pe o minuțioasă cercetare a vieții sociale. Ém. Durkheim a abordat problemele educației de pe poziția sociologului care consideră educația drept "mijlocul prin care societatea își reînnoiește neîncetat condițiile propriei sale existențe" (10, p. 68). În concepția sociologului și pedagogului francez, educația este diferită de la o epocă la alta, nu pentru că oamenii s-ar fi înșelat asupra
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fină pedagogică se sprijină pe o minuțioasă cercetare a vieții sociale. Ém. Durkheim a abordat problemele educației de pe poziția sociologului care consideră educația drept "mijlocul prin care societatea își reînnoiește neîncetat condițiile propriei sale existențe" (10, p. 68). În concepția sociologului și pedagogului francez, educația este diferită de la o epocă la alta, nu pentru că oamenii s-ar fi înșelat asupra naturii sau nevoilor lor, ci pentru că aceste nevoi au variat, datorită condițiilor sociale care s-au schimbat. Omul realizat prin educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
după opinia sa, diverse reflecții asupra educației, teorii care nu-și propun să descrie și să explice ceea ce este sau ceea ce a fost, ci să formuleze doar precepte de conduită pentru viitor, dintre care foarte multe nu sînt decît speculații. Sociologul și pedagogul francez își punea mari speranțe în constituirea unei științe a educației, care să cerceteze realitatea și anume faptul educației să încerce delimitarea tipurilor acestuia și să descopere legile care domină evoluția sistemelor de educație. Dacă pedagogia privește în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
raportează la noi înșine, la evenimentele vieții personale; cel de-al doilea elementul social cuprinde ideile, sentimentele etc. care exprimă grupul social. Scopul educației scrie Durkheim în Educație și sociologie este constituirea elementului social al ființei umane. Definiția pe care sociologul francez o dă educației este tipică pentru pedagogia sociologică. În concepția sa, educația este "acțiunea exercitată de către generațiile adulte asupra celor ce nu sînt coapte pentru viața socială. Ea are ca obiect să provoace și să dezvolte la copil un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rezerva psihologiei sarcina de a oferi criteriile pentru selectarea mijloacelor de educație, Ém. Durkheim acorda factorului psihologic un rol secundar; forța constrîngătoare a societății lasă, în concepția sa, prea puțin cîmp de manifestare particularităților individuale. Așa cum se arăta mai sus, sociologul francez s-a ocupat în cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul societății în general, și al societății franceze din acea perioadă, în special: educația morală. Este important de semnalat, pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ocupat în cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul societății în general, și al societății franceze din acea perioadă, în special: educația morală. Este important de semnalat, pentru poziția științifică a sociologului și pedagogului francez, faptul că el ținea să se ocupe în prelegerile sale nu de problemele educației morale în general, ci de educația morală pentru oamenii din timpul său și din țara sa (12, p. 4). În plus, el abordează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi pus în evidență rolul grupului școlar în individualizarea actului educațional și socializarea elevului. PETER PETERSEN, profesor la universitatea din Jena, a inițiat, din 1924, un sistem de instruire în care clasa era înlocuită cu comunitățile de muncă. Urmîndu-l pe sociologul Fr. Tönnies (1855-1936), pedagogul german făcea distincție între societate (Gesellschaft) și comunitate (Gemeinschaft). Prima presupune o grupare umană care urmărește un anumit scop și în care oamenii se integrează, subordonîndu-se autorității; spre deosebire de societate, comunitatea este o asociație liberă, al cărui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
epocii, mai ales în perioada crizei economice, drumul viitor al României; o astfel de dezorientare a și favorizat pătrunderea spiritului distrugător al comunismului și fascismului în unele școli și facultăți. În 1939, cînd la conducerea Ministerului Educației Naționale se afla sociologul Petre Andrei, printr-un decret-lege, a fost reorganizat învățămîntul secundar. Astfel, se prevedea posibilitatea încheierii cursurilor liceale după absolvirea clasei a VII-a, oferindu-se dreptul intrării într-o școală cu caracter tehnic. Cei care intenționau să intre în învățămîntul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei foarte leale și sacrificiile, poate, încă nu îndeajuns de mari ale bugetului, nu își îndeplinește adevărata ei misiune și nu numai că nu stîrpește analfabetismul, dar îl alimentează" (52, p. 135). Ceea ce îl îngrijora în mod deosebit pe marele sociolog era frecvența școlară foarte scăzută a copiilor din mediul rural. După opinia sa, cauzele erau de ordin pedagogic și social: a) prin conținutul ei, școala primară rurală era străină satului, trebuințelor țăranului; fiind organizată după nevoile orașului, școala nu-l
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru a veni în ajutorul copiilor săraci, propunea organizarea asistenței școlare prin "Casa de ocrotire a copilului", gratuitatea manualelor, înființarea de burse speciale pentru ca cei mai capabili absolvenți ai școlilor primare rurale să poată intra în învățămîntul secundar. În concepția sociologului român, educația tinerilor din mediul rural trebuia continuată îndeosebi pentru formarea "elitei țărănimii" (33, p. 102) în școli țărănești (cursuri pentru tinerii dintr-un sat, școli țărănești pe mai multe sate, școli superioare țărănești pe regiuni). În ceea ce privește liceul și universitatea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putea și se poate ridica numai în măsura în care cei mai mulți dintre țărani pot fi buni gospodari. Ideile susținute de Gusti, în scrierile sale de sociologia educației le întîlnim și la alți oameni de cultură din vremea lui, cum au fost: celălalt mare sociolog PETRE ANDREI, psihologul-filosof CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU, precum și la reprezentanții regionalismului și localismului educativ. În concepția lui PETRE ANDREI (1891-1940), școala primară trebuia să fie democratică (să ofere atît la sate, cît și la orașe un minimum de cunoștințe necesare pentru viață
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]