5,168 matches
-
ea o efigie a trecutului în dialog cu valorile umane perene: vitejia, visul, cântecul, iubirea sau ura: " Își amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb/ Te umple cu vin să te sorb." La "Voroneț" poetul se redescoperă; el se confundă cu urmașii acestei lumi de albastru, căreia i se confesează. Va emoționa prin adevărurile spuse simplu, într-un spirit armonic și echilibrat, ce amintește de seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cuvânt era pământul". Interpretarea cuvintelor lui Ioan Evanghelistul este susținută de ideea că Dumnezeu trona peste pustiu. Odată inițiat, contaminat de arderile secrete, nu mai există drum înapoi, procesul este ireversibil: Voi fi de bună seamă devorat/ voi fi sorbit de-adâncurile aceste/ În care toți pieiră până-acum/ Ademeniți de lirica poveste. Nu trebuia să plec să vin/ Să mă opresc într-una cu mirare/ Acum e prea târziu, floarea-nflori/ și iat-o crește fără încetare" ("Floarea neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al vieții obișnuite și al unei existențe purificate până la starea de imn divin " Căci îmi doresc de-a pururea să fiu/ zdrobit de tine cu iubire/ Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am sorbit/ Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând și plângând superficial, într-o ușoară cochetărie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând și plângând superficial, într-o ușoară cochetărie de cântec: "Am stâlcit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cel profund! Dar nimeni nu a zis-o mai bine ca maestrul! Din acel moment, i-am dat credit! Mă bucuram că privirea lui poposea tot mai des în direcția mea pentru că asta îmi confirma că înțelege faptul că îi sorb cuvintele până dau de fundul vasului interior din care provin. Încercam să nu vorbesc mult la început, știam că dacă mă pornesc, nu mă mai opresc 4 ani, pentru că am ce dezvolta în cuvinte cu dumnealui. Și m-am abținut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția unei silabe și elidarea vocalei „i“. În același timp, cratima semnalează rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [ochi în ochi, ca lumina ochilor, a face ochi dulci, a sorbi din ochi, a face cu ochiul, a trage cu ochiul, ași arunca ochii etc.] Copiii îi erau mai dragi ca lumina ochilor./ Șia aruncat ochii doar o clipă, recunoscând textul. 4. Mărci ale subiectivității sunt: substantive în vocativ (stelelor), pronume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pocească, și cînd se scol lasă în loc un semn, că de va fi ceva, să se lipească de acel semn, iar nu de ele. Somnișorul e inelul din ouă de omizi din jurul crengilor. Cu el alungi somnul în timpul zilei. (Gh.F.C.) Sorb Faptul că după ploaie se văd broaște se atribuie sorbului*, care pogorîndu-se asupra rîului, ia apă împreună cu broaște. Soț (număr cu) Să nu faci paști, nici ouă roșii fără soț, că nu-i bine. Cînd se dă vreo masă la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pentru spălat legătură - vrajă lemn-de-cîine - lemn, măliniță lemnar - trunchi pe care se sparg lemnele lemnie - plantă leucă - lemn încovoiat care se introduce în capul osiei libarcă - gîndac de noapte lighioaie - insectă vătămătoare limbar - limbariță, vezicule sub limbă linchi (a) - a sorbi cu limba; a mînca pe furiș lingoare - febră tifoidă linți - trichină, cisticerci lip(it) - murdărie grasă, lipicioasă lipitură - boală de dragoste sau de frică lozie - specie de răchită lumină - lumînare luminăriță - plantă lung - boală îndelungată lut - pămînt M mai - instrument
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sisiac - pătul de nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la muncile agricole sînger - arbust slobozîtor - băț care fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. În privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de soție. Vornic a făcut-o și p-asta! După doar 6 luni, tînăra a fugit de acasă, deoarece era prea dornică de-a cunoaște viața, iar el prea sătul de ea... (acum, ex-doamna Vornic e la Paris, unde își soarbe calvadosul în liniște). După o vreme, cîntărețul vremurilor noi s-a retras în Dobrogea, departe de lume, departe de amintirea micilor și marilor compromisuri care i-au asigurat, totuși, supraviețuirea. Azi uitat, marele boier Vornic care vorbea la perfecție cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lăsat familiar-lasciv pe spate și mi-a comandat... un whisky, plus un Kent. Nu altceva. Culmea e că aveam atunci un Kent în bar; nu și whisky. Am servit-o cu votcă Krepkaya care se găsea atunci peste tot. A sorbit o gură, a tras un fum și, vai!, a dat să se dezbrace, spunînd că vrea să doarmă. Am înlemnit. Nu știu de ce, nu eram de acord. Simțeam că nu e cazul (da' simțeam atipic, zău așa!). Am pretextat că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
din casă. După ce am mers noi vreo doi-trei kilometri, pînă la Fondul Literar, am intrat la restaurantul "Ovidiu", unde nimeream de multe ori în zilele de Fond. Am comandat o sticlă (normal, luaserăm bani, amîndoi, de la Uniune) și, după ce am sorbit în tăcere, primele două pahare, IDȘ a decretat, cu un comic involuntar, greu de egalat: Știi cine-a fost la tine? MOARTEA! Cînd a țipat, grav, "Moartea", ospătarii au intrat, brusc, în bucătărie și s-au pus pe băut. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să fiu, nu înțelegeam prea bine importanța social-economică a butucului în viața fostului critic literar; probabil însă că datorită lui putea tăia carne mai multă și, deci, vinde de trei-patru ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
studenției mele prelungite. Era bolnavă de cancer la sîn. Teatrul avea nevoie de un "sclav" care să se ocupe de mărunțișurile din secretariatul literar. Așa am stat în biroul ei, șase luni. Am fost acasă la ea, nu o dată, și sorbeam nu doar deliciosul Metaxa șapte stele, ci și praful de pe cărțile ei vechi, de pe ilustratele care nu mai încăpeau în cutii de pantofi și de manuscrisele la care lucra întruna, luptîndu-se demnă și discretă, cu boala. A tradus mult: din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a jucat, cu două decenii în urmă, poate, din întîmplare, în micul oraș din Moldova... Cameleoni au fost, ei mai sînt încă, și-or fi, în neamul românesc! Stăteam pe terasa atît de plăcută a Casei Universitarilor din București și sorbeam un Riesling de Jidvei. La trei mese de mine, însoțit de prietena lui creolă, era un fost amic, Nichi, operator tv., care pînă-n '89 avea voie să-l filmeze pe Ceașcă de aproape. Nu trece mult și apare un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și altele. Zîmbea tot timpul ca un prost și dacă-l întrebai ceva de multe ori îți dădea un răspuns aiurea, ca și cum nici nu te-ascultase. Ținea în buzunar un supererou din plastic, pe care uneori îl scotea și-l sorbea din priviri vorbea cu el sau îi ștergea praful sau îi netezea cutele din haina din plastic sau cine știe ce carcasa lui Alin îi făcea. Dacă-i dădeai un șut, își cerea el scuze. N-avea tată, zicea că murise, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ți dau... Azi dimineață ți-am spus doar c-o să ți se facă rău de la dulciuri și-ar trebui să mănînci ceva consistent. Vezi dacă nu m-asculți? I-a făcut un ceai pentru burtă. Pe cînd zăcea pe pat, sorbind din ceai, care n-avea alt efect decît faptul că-l frigea la limbă, s-a auzit soneria. Nu putea fi decît Marcu. Cornel prefera ca Marcu să sune pînă să se plictisească, apoi să plece în treaba lui. Mama
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
știe ce face. Lasă aici puțin, a spus Radu. O scenă dintr-un serial cu un el și o ea. Își spuneau chestii care nu le-au stîrnit prea tare atenția băieților, căci n-au urmărit serialul. Radu era încordat, sorbind fiecare cuvînt. Dă pe altceva, a făcut el pe dezamăgitul. Credeam c-o bate pîn-o omoară. Da' numa' vrăjeală. Plictisitor. Nimeni nu l-a crezut. Sigur era un serial pe care-l urmărea acasă, iar acum nu voia să scape
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
vreo sută de ani. Îi plăceau florile și le primea, spunîndu-le copiilor, cu o voce ascuțită: Să nu credeți că mă corupeți. Am să mă uit mereu la voi, cu ochi de vultur. Văd totul, nimic nu-mi scapă. Apoi sorbea mirosul florilor, închizîndu-și pentru o clipă pleoapele. Dar vedea și prin ele, așa că nu era asta o problemă. Unii spuneau că și la ceafă avea un ochi pe care-l folosea cînd scria la tablă. Te prindea imediat dacă te
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bune decît o cafea. Și devenise de ceva vreme bărbat, cum îi amintea mereu bătrînul, chiar dacă încă mai trebuia să se supună celor mai în vîrstă și mai puternici și s-o încaseze din cînd în cînd. Ochii tatălui îl sorbeau pe fiu, cufundați în cine știe ce amintiri, înduioșați poate. Umeziți, gata să strecoare cîteva dîre alunecoase și fierbinți pe obrajii lui buhăiți. Mai avea puțin și sărea pe el să-l înhațe în brațe. N-a făcut-o. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a doua zi dimineață. Mai mult de două ore n-au făcut. Dar poate nu conta chiar atît de mult, că oricum și-a atins scopul, plecînd de-acolo și punîndu-l în dificultate pe prof, cu toată panarama creată. Cornel sorbea cîte o guriță, încercînd să se stăpînească, să nu arate că nu-i place lichidul ăsta care-l frige prin interior. Dar poate ar trebui să se obișnuiască, auzise că în el zac puteri supraomenești. Oboseala îi alungase somnul. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înseamnă stingere și moarte, luând forma creatului, iar albușul reprezintă viața. Un alt simbol este acela al roții (ciclicitatea elementelor vii, începutul și sfârșitul, metamorfozele). În final, există un îndemn la păstrarea ritmurilor necesare, a menținerii în viață: "nu-l sorbi/ să nu curmi nunta-n el/, nici la cloșcă să nu-l pui/ Îl lasă-n pacea întâie-a lui". Oul sfânt (simbolul sacrului) se află în antiteză cu oul sterp (simbol al profanului). În timp ce primul semnifică eternul, cel de-al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]