35,079 matches
-
forței de muncă active. Comentând într-un articol statistica și concluziile la care a ajuns Institutul de Cercetare a Calității Vieții din București, Adrian Păiș scria că: „s-a promovat pe toate căile posibile sărăcia, polarizarea populației și lipsa de speranță. [...] România se scufundă într-o sărăcie care amenință securitatea națională. [...] Începând cu anul 1992, două venituri salariale medii nu au mai fost suficiente pentru a acoperi minimul de trai decent al unei familii din mediul urban, constituită din patru persoane
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
avut cu Virgil Măgureanu, dacă și în ce măsură apropiați ai săi sunt implicați în marile afaceri necurate ale ultimilor ani. Măcar atât ne datorează cel care și-a bătut joc nu numai de țară (românul e răbdător!), dar mai ales de speranțele noastre. Groparul României de mâine trebuie să-și facă spovedania! Evident, că nu și-o va face, evident că totul i se va părea un complot al dușmanilor din interior și din exterior. Mărginit, preferând soluțiilor radicale (singurele viabile!) o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au rejectat din sistem peste Atlantic sau aiurea, în Europa. Nu toți tăticii sunt directori sau membri FSN, PDSR, PSD! Asta este, de fapt, România lui Iliescu în ochii exilaților. Pe lângă motivele materiale, dacă ar fi existat un sâmbure de speranță că legile, organizarea societății, standardele politice agreate de Iliescu pot fi cât de cât ameliorate, n-ar fi plecat. Pancartele de la Montreal o spuneau explicit: «Piața Universității nu te uită», «Jos mafia baronilor regimului Iliescu», «Ne-ați alungat din țară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
economică. În 1999 s-au returnat sume mari (un apogeu al plăților externe) pentru credite contractate mai ales în perioada 1990-1996. Sunt de acord cu opiniile exprimate într-un interviu de scriitorul Mihai Sin: „Sigur că s-au pus multe speranțe, și eu mi-am pus multe speranțe, fiindcă i-am votat. Mi se părea și mie că este aproape imposibil ca să nu schimbe ceva rapid în bine. Ar fi trebuit niște măsuri foarte la îndemână, pe care mulți oameni din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mari (un apogeu al plăților externe) pentru credite contractate mai ales în perioada 1990-1996. Sunt de acord cu opiniile exprimate într-un interviu de scriitorul Mihai Sin: „Sigur că s-au pus multe speranțe, și eu mi-am pus multe speranțe, fiindcă i-am votat. Mi se părea și mie că este aproape imposibil ca să nu schimbe ceva rapid în bine. Ar fi trebuit niște măsuri foarte la îndemână, pe care mulți oameni din țara asta le gândeau și le vedeau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o vreme în care doresc să-și construiască viitorul, ei sunt singurii din Europa de Est care apelează la oameni care țin de trecut? Cum justificăm noi, ca români, că vrem să progresăm ca un om al trecutului? Mă refer la această „speranță”, la această prăvală de simpatie legată de Ion Iliescu. Ce să facă, ce? Va moderniza Ion Iliescu România? Va determina el o nouă atitudine față de muncă? Va moderniza el instituțiile țării? Să dea Dumnezeu să fie așa! Dar logica îmi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o nouă atitudine față de muncă? Va moderniza el instituțiile țării? Să dea Dumnezeu să fie așa! Dar logica îmi spune altceva;” Cât privește presa „Oare cultul acesta al negativului, al derizoriului și al bădărăniei cu ștaif, lipsa oricărei scântei de speranță nu le au fost inoculate românilor și de presă? De ani de zile, ziarele noastre nu exaltă decât mizeria, violența și urâtul. Oare rolul presei nu era să facă ce n-a făcut clasa noastră politică și anume: să le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să le construim cu România. Sincer vorbind, a fost o vreme când credeam că România este foarte aproape de schimbarea adevărată, atunci când a adoptat legea conflictelor de interese, a cerut înalților demnitari să își facă publice averile și a creat PNA. Speranța s-a stins prea repede. Ceea ce n-am văzut este conducerea morală și angajamentul asumat în mod clar - de către Guvern, partidele politice și cetățeni - care sunt absolut necesare dacă România dorește, într-adevăr, să progreseze. În acest context, am fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu degetele încălecate. O bună parte din vină este la partide, la modul în care au înțeles ele să articuleze ofertele politice. PNȚCD, spre exemplu, partidul în care foarte mulți tineri - și încă dintre cei mai spilcuiți - și-au pus speranțele la un moment dat, nu a știut decât cum să se fragmenteze mai irevocabil, nicidecum să renunțe la mecanismele greoaie de promovare. Și culmea: în ciuda suspiciunii arhetipale care plana asupra oricărui prozelit, tocmai PNȚCD a avut parte de trădările cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-și ia lumea în cap. Olimpic ori doar absolvent de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât aceasta este că tânărul român își pierde speranța. Cheful de viață și pofta de competiție se diluează treptat. Planurile lui de viață, caracterizate printr-un grad de optimism mult mai ridicat, specific vârstei, sunt din ce în ce mai supuse haosului. Deși nu înțelege profund și total de ce i se întâmplă aceasta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru protecție socială, nu sunt bani. Fatalitate: suntem săraci. De ce suntem astfel, tot ei știu cel mai bine. Par a fi uitat însă faptul că nu au nici un drept să ne condamne să rămânem săraci: nici în lei, nici în speranțe.” Analistul politic Stelian Tănase declară într-un interviu (întrebat fiind: „Credeți că tinerii vor continua să plece din România și după 2007?”): După ce vom intra în UE, vor pleca și mai mult, cu toate restricțiile care vor exista un timp
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Liberalismul are ochii ațintiți înainte, privirile lui cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare e umilirea îndurată de acest popor sub actuala putere, dacă 17% au ajuns să-și pună ultima speranță în acest urangutan liric. Din cele 17 procente, doar 4-5 îi semănă lui C.V. Tudor. Sunt acei 4-5% care l-au votat în ’92 și ’96, nucleul dur. [...] Ar trebui să umplu pagini întregi de ziar ca să enumăr toate ticăloșiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zis Ecaterina. - Ai terminat? - Da. - Atunci dă-te jos. A coborât de pe mine și a început să se îmbrace. Din ea curgea sperma mea, făcând mici pete argintii pe covorul cu motiv floral. - Ne mai vedem? a întrebat lipsită de speranță. - Nu. Dar ia restul ăsta de plăcintă ca amintire. Să-l pui în vitrină. A luat plăcinta și și-a îndesat-o în sutien, după care a ieșit spărgând lacătul pe dinăuntru, cumva. Iar eu m-am întors la palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sala de așteptare. E inutil să mă uit la ceas; dacă cineva ar fi venit să mă aștepte, ar fi plecat de o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate nu avea nici o legătură cu gara asta, ci trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
caut să mă-ntorc la momentul zero, de unde am plecat, cu atât mă îndepărtez de el; deși toate acțiunile mele urmăresc să șteargă consecințele actelor precedente, reușind chiar să obțin rezultate apreciabile în această eliminare, care-mi încălzesc inima cu speranța unei alinări imediate, trebuie să țin seama că orice mișcare a mea de a elimina evenimente precedente provoacă o ploaie de noi evenimente, care complică situația mai rău decât înainte și pe care va trebui să le elimin la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stabilească, prin intermediul cărții, o solidaritate, o complicitate, o legătură? Poți ieși din librărie mulțumit, tu, care credeai că ai depășit vârsta când mai puteai aștepta ceva de la viață. Porți cu tine două expectative diverse, dar amândouă promit zile pline de speranțe plăcute: expectativa conținută în carte - a unei lecturi pe care ești nerăbdător s-o reiei - și expectativa conținută în acel număr de telefon - să auzi din nou vibrațiile când acute, când învăluite, ale acelei voci, când va răspunde la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încă nu se știa pentru cine - o mare de oameni se replia spre oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
revenind mereu, mame și tați costelivi, în ciorapi albi, cu coșulețul de bambus mirosind a pește, cu aerul acela dezorientat, de parcă veneau de la țară, deși toți locuiau în cartierul portului; de câte ori, când trecutul mă apăsa prea tare, nu mă cuprinsese speranța unei schimbări totale: să schimb meseria, soția, orașul, continentul - un continent după altul, până când am înconjurat pământul - obiceiurile, prietenii, afacerile, clientela. Era o greșeală; când mi-am dat seama, era prea târziu. În felul acesta, n-am făcut altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să marcheze saltul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
surd și cine sună speră ca, insistând, să fie auzit? Poate locuiește un paralitic, și trebuie să i se lase timp să se târască până la aparat... Poate locuiește un sinucigaș, și câtă vreme continuă să-l cheme mai rămâne o speranță că poate fi oprit de la gestul definitiv...“ Poate ar trebui să-ncerc să mă fac util, să dau o mână de ajutor, să-l ajut pe surd, pe paralitic, pe sinucigaș... Și mă gândesc - conform logicii absurde ce operează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-o, mă trezesc în față cu o carte complet diferită. — ...care în schimb e extrem de plicticoasă..., insinuez eu. Nu, și mai pasionantă. Dar nici pe asta nu reușesc s-o termin. Și așa mai departe. — Cazul dumneavoastră îmi dă încă speranțe, i-am spus eu. Mie mi se-ntâmplă tot mai des să iau în mână un roman abia apărut și să mă trezesc citind aceeași carte pe care am citit-o de o sută de ori. Am reflectat asupra ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori, pseudonime, limbi, traduceri, ediții, coperți, pagini de titlu, începuturi, sfârșituri, pentru ca ea să fie obligată să recunoască acele semne ale prezenței lui, acel salut fără speranță de răspuns. „Mi-am descoperit limitele, mi-a spus. În lectură se-ntâmplă un fenomen asupra căruia nu am nici o putere.“ Aș fi putut să-i spun că nici poliția cea mai puternică nu poate depăși acea limită. Putem împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în port. Ce port te poate primi mai sigur decât o mare bibliotecă? Există cu siguranță una în orașul de unde ai plecat și unde te-ai întors după ocolul lumii de la o carte la alta. Îți mai rămâne o ultimă speranță, ca cele zece romane, volatilizate în mâinile tale de cum ai început lectura, să se afle în biblioteca asta. În fine, ți se deschide în față o zi liberă și liniștită; mergi la bibliotecă, consulți catalogul; îți reții cu greu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și, din când în când, ei au contactat poliția să se intereseze dacă au vreo veste. Nu aveau nici o veste. Jack a murit acum șase luni. Suferea de ceva timp de cancer la pancreas și fusesem prevenită că nu există speranțe de vindecare. Dar, după ce s-a dus, am hotărât că trebuie să mai fac o ultimă încercare să văd dacă nu cumva aș mai putea afla ce i s-a întâmplat lui Michael. Poate să vi se pară ciudat, Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]