4,290 matches
-
carpatic, mai întâi prefațat de husitism, urmat în decursul secolului al XVI-lea de luteranism și calvism, mișcările protestante promovează în Transilvania traducerile bisericești în limba română ca mijloc de propagandă religioasă. Rămasă fără efect pe planul prozelitismului religios - românii stăruind în ortodoxia lor strămoșească - măsura a avut drept consecință neplanificată inițierea procesului de înlăturare a slavonei și de instituire simultană a românei ca limbă cultă, fapt ce a contribuit mai departe la limpezirea unei forme incipiente a conștiinței identitare românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de spusele colegului său liberal, Mihail Kogălniceanu, care stăruia pe lângă învățători încercând să îi convingă de "misiunea apostolică" pe care o au de îndeplinit în propovăduirea evangheliei naționale (Costescu, 1937, p. 97, cf. Drace-Drancis, 2006, p. 156). Mișcarea secularizantă ale cărei efecte perforează inclusiv în materia informațională a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională fundamentându-le pe baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exprimat. Deplângând oportunitatea istorică pierdută de unire a Țării Românești cu Moldova, Basarabia și Bucuvina, pentru a căror alipire politică "ori că nu s-a făcut nici o mișcare, ori că nu s-a putut din pricina națiilor barbare ce au mai stăruit pe acele locuri până spre anul 1359" (Aaron, 1835, p. 29), Aaron punctează antecedentele istorice care nu trebuie repetate. Într-adevăr, unirea principatelor danubiene din 1859 își are propulsia ideologică în laboratorul ideatic ce se va crea în climatul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul sânge roman din care se trag" (Aaron, 1839, p. 23). Decisiv de importantă este sublinierea unei alte dimensiuni a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în jurul raportului național-universal. Moștenitoare a românismului de secol XIX, școala tradițională ținea cu dinții de necesitatea unui "sistem româno-centric" în predarea istoriei universale (Bogdan, 1904). În manualul său din 1902 de Istoria omeniei pentru clasa a II secundară, I. Găvănescul stăruie asupra necesității predării istoriei universale din perspectivă românescă, fapt ce reclamă deplasarea "centrul[ui] de gravitate și punctul[ui] din apus în răsărit". Înțelegerea universalului trebuie să pornească de la particularul românesc, motiv pentru care Găvănescul găsește de cuviință să organizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937, p. 14). Unitatea etnică, geografică și caracterială a românității este un bun câștigat în perioada anterioară, fiind unul din elementele de susținere a memoriei naționale. Nu vom stărui asupra acestor dimensiuni ale unității, întrucât interbelicul nu a adus amendamente substanțiale la adresa acestora. Vom insista, în schimb, asupra unei teme care, deși existentă în tradiția istoriografică românească, se afirmă plenar abia acum. Este vorba despre ideea unității de destin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pavăză a naționalității române" din toate timpurile (p. 8); 4. Factorul rațional reprezentat de limba românească, "icoană vie a originii noastre" latine; 5. Factorul tradițional reprezentat de "comunitatea istorică de obiceiuri, datine și amintiri" (p. 12) în care românii au stăruit cu îndărătnicie herculeană; 6. Factorul juridic reprezentat nu de vreo lege scrisă - care au fost toate aleputerilor stăpânitoare față de care românul s-a supus de nevoie - ci de "legea cea vie [...] a obiceiului". Acest drept "obicinuelnic" - ius-valachicum - este factorul juridic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem că este vorba despre "Europa germană" a cărui prefigurare din ce în ce mai clară îl teroriza pe Thomas Mann care visa în schimb la o "Germanie europeană". Pe fondul acestei distincții asupra căruia a stăruit Th. Mann, încercarea lui Carol al II-lea nu poate fi văzută decât ca un efort de a păstra România într-o Europă germanizată, nicidecum de a înscrie țara în direcția unei Românii europene. În fine, ultimul reflux european a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mustață îmbelșugată ce făcea gurii streașină stufoasă, îndemnat să urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunțare. Un civil căruia vardistul însoțitor i se adresa deferent cu titulatura „domnule doctor” stăruia cu menajamente, chiar cu înțelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămașă albă și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulțimea curiosă să afle și să vadă ce se pe trece
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
chiar articole de ziar, nu e cale prea lungă, pentru că imediat în apropierea Bisericii Sfântul Anton, după Cafeneaua Curtea veche, pe str. Covaci la nr. 4, se află și azi o clădire care găzduia redacțiile unor ziare: la intrare mai stăruie o placă de marmură pe care scrie că aici și-a avut și ziarul „Timpul” redacția prin 1881. Mai sus de Piața de flori, în Pasajul Român, se afla redacția României libere, alături era Pasajul Blandusiei iar revista își avea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
numărul 6 și am mers foarte bine. De la acest număr Eminescu n-a mai scris nimic la Fântâna Blandusiei. Dânsul se găsea mai totdeauna în stare de nervozitate și de aceea am crezut cu toții că ar fi bine să nu stăruim pe lângă el să mai scrie ceva și pentru Fântâna Blandusiei. Nu mult în urmă Eminescu a fost izbit de crunta boală, îndeobște cunoscută, care i-a pricinuit moartea. Așadar, de la numărul 6 ziarul nostru a fost lăsat pe proprii noștri
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a făcut doctorul Isac cu el.(...) B. iarăși a scris o minciună în Curier venind îndată și rugându mă să nu mă supăr că el priește lui Mihai și numai cu minciuni va putea face pe Domnii din Botoșani să stăruie la Ministeriu. Doctorul Isac s-a înfuriat de minciuna lui, zicându-i că, de nu va reuși, apoi are să-l compromiță de fața tuturora. Mihai nu numai că urmă de rană n-are nicăieri, dară este cu totul bine, veți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
multiple, de la "loc de casă", pământul, cerul, "lumea" ,în general, care se supun unui cod de legi originar: "Toate lucrurile și lumea întreagă sunt, în felu lor și la locu lor, acolo unde numai iau ele ființă. E ceva care stăruie în ascuns, ca un izvor unde se urzește viața. Lucrurile au și ele o fire ce vine de undeva din adânc nu știe nime cum, da așa sunt de la început. Lumea este așa cum o vedem, cu toate alea în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simtă mai bine, într-o măsură greu de apreciat, și acea ambianță intelectuală și afectivă pe care i-au oferit-o noii săi prieteni de la Cambridge. Prietenii reprezintă un capitol aparte în viața lui Wittgenstein, asupra căruia se cuvine să stăruim. Spre deosebire de filozoful modern tipic, care intră în posesia ideilor sale prin reflecție solitară și simte doar uneori nevoia de a cunoaște părerea altor persoane, Wittgenstein s-a obișnuit încă devreme să gândească în dialog și confruntare. În anii 1912-1913 avea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care spunea că le-a citit și recitit cu „mult folos“, l-a atras îndeosebi arta autorului de a influența modul de a gândi al cititorului, folosindu-se de neasemuitele lui alegorii. Wittgenstein era, desigur, conștient că un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Îi face pe unii să-și atribuie merite, pe măsura disprețului lor față de alții. * „În taina ființei lor oamenii Își deplîng greșeala, dar față de lume și-o apără.” (B. Gracian) Mai mult chiar, din dorința de a-și apăra orgoliul, stăruie În greșeală, sperînd ca astfel să-i convingă pe cei din jur că au tăria de caracter de a merge pe drumul ales. * „Am suprima mai puține cugetări dintr-o lucrare, dacă le-am concepe ca autorul lor.” (Vauvenargues) Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
inimă curată, adică liberă de păcate sau, cel puțin, cuprinsă de dorința cinstită de a recunoaște păcatul și a nu-l mai săvârși. Rugăciunea trebuie făcută cu stăruință. Dacă nu ai primit încă darul rugăciunii sau al cântării de psalmi, stăruie cu putere și-l vei primi; prin urmare nu te descuraja dacă nu l-ai primit. Să avem ca exemplu, pe orbul din Ierihon, pe care lumea îl silea să tacă, dar el nu ținea seama de nimic, nu asculta
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
legătura necesară dintre om și divinatete, pentru a primi binecuvântările și puterea de a face bine de la Dumnezeu. Numeroase pasaje din Sfânta Scriptură ilustrează această poruncă dumnezeiască. Iisus Hristos le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta și a bate la ușa Tatălui lor din ceruri. Astfel, după înălțarea Domnului la cer, ucenicii au ridicat rugăciuni stăruitoare în foișor, până la Cincizecime. După Rusalii, ucenicii s-au adunat împreună și s-au rugat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vom primi răspuns asemeni femeii cananience, a orbului din Ierihon și a celor mulți care au nădăjduit cu credință puternică în ajutorul lui Dumnezeu. Sf. Apotol Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat . De exemplu, atât timp cât Moise a stăruit în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu, poporul lui Israel a biruit pe amaleciți. După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit în rugăciune până ce ploaia a venit. Anterior, acest prooroc s-a rugat cu stăruință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat . De exemplu, atât timp cât Moise a stăruit în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu, poporul lui Israel a biruit pe amaleciți. După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit în rugăciune până ce ploaia a venit. Anterior, acest prooroc s-a rugat cu stăruință și cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viață pe fiul văduvei din Sarepta, până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale. Cum trebuie să împlinim
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mare este credința ta, fie ție precum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”. Minunea aceasta este plină de învățăminte adânci pentru toți creștinii. Ceea ce i-a deschis mintea acestei femei îndurerate și a împins-o să stăruie în rugăciune a fost puterea lăuntrică a credinței, care a covârșit spiritul păgân în care se născuse și trăise până atunci. La Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putință. A Lui este domnia, puterea și slava. Mâna Lui stăpânește peste tot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai ales în biserică, deschidem inima noastră pentru faptele cele bune și ne hotărâm mai ușor să-L avem pe Hristos călăuză, luminător și Mântuitor al nostru. Ispita este lucrul diavolului. Ea întunecă mintea, slăbește voința și puterea de rugăciune. Stăruind însă în rugăciune vom alunga ispitele și mintea noastră se va lumina, iar voința se va întări. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Rugăciunea lucrează ca apa asupra focului; este ca o ancoră de mântuire pentru sufletul în primejdie să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca hoții ce dau cu ochii de soldați cu săbiile scoase.” Dacă Mântuitorul a petrecut nopți întregi în rugăciune, noi ce trebuie să facem ca să ne mântuim?, întreabă Sf. Ambrozie al Milanului. Ne spune însuși Mântuitorul ce să facem: „Să stăruim în rugăciune.”. Să avem duhul rugăciunii, care cere pace și liniște sufletească. Trebuie să fim pătrunși de acea „odihnă a duhului”, de care spune Sf. Ap. Pavel, iar Sf. Ioan spune că, pentru a ajunge la o viață plină de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cei tari de virtute care fac cuvântul Lui”. Dintre cele două cereri precedente, prima, frica de Dumnezeu ne ține mereu treji, iar a doua, chemarea împărăției Domnului, ne trezește energia. A treia ne arată însăși lucrarea pentru care trebuie să stăruim în trezvie și să ne încordăm puterile. Și pentru că toate acestea ne vin de la Dumnezeu, ne rugăm să se săvârșească toate în noi, după cum binevoiește El, predându-ne întru totul lucrării și îndrumării Sale. Sf. Ciprian al Cartaginei spune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]