6,757 matches
-
copil fiind, o privise în părțile ei intime, nu uitase nici acum: avea pielea netedă, pântecul plat, sânii tari, picioarele perfecte și șoldurile la fel. Își amintea cât de excitat fusese și felul în care se stăpânise uitându-se la strălucirea trupului ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi, dar pe sub zugrăveală se ghiceau arcadele vechiului fort. Deasupra, cerul încă nedezmeticit din iarnă atârna lipsit de culoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă rezista acestei cercetări, îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit să venim aici, interveni Papi, care se vedea că plânsese. Nu ne mai folosește la nimic... — Aiurea, spuse Efrem. N-a murit nimeni. Șarpele se rostogoli pe deasupra capetelor lor. Strălucirea globurilor de sticlă arăta că dansul putea să înceapă. — N-ai să te mai întorci, nu-i așa ? întrebă Filip deodată. Efrem ridică din umeri. — De unde să știu ? Nici n-am plecat. S-ar putea să nu-mi placă. — O să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul dement al doctorului fără de arginți. — S-ar putea crede că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Light”, Studia Patristica, vol. XXXII, Peters, Leuven, 1997, p. 229. footnote>. La Sfântul Simeon atașamentul sau afecțiunea față de lumină nu este o delectare păgână. Iluminarea, darul luminii adică darul lui Dumnezeu care se face comunicabil spre creatură, sub forma unei străluciri a luminii-energie, nu este nici o halucinație, nici o abstracție vagă, ci un răspuns la o chemare a omului care caută lumina<footnote Henri Bergeron, op. cit., p. 17. footnote>. Așadar, e limpede pentru Sfântul Simeon că lumina dumnezeiască nu este vreun înger
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
numele tânărului Gheorghe, povestirea făcându-se la persoana a III-a: Așadar, stând el în picioare într-o zi și spunând mai mult cu mintea decât cu gura: «Dumnezeule, milostivește-mă pe mine păcătosul!» (Luca 18, 13), dintr-o dată o strălucire dumnezeiască l-a încununat de sus și a umplut tot locul. Iar atunci când s-a petrecut aceasta, tânărul nu mai ș t ia și a uitat dacă era în casă sau sub un acoperiș. Fiindcă de pretutindeni vedea numai lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
cu Dumnezeu și astfel se face prin har un dumnezeu prin înfiere<footnote Idem, Cateheze, p. 186. footnote>. Lumina este semnul curăției, pocăinței și al lacrimilor, căci acolo unde este abundență de lacrimi însoțită de adevărata cunoaștere, acolo este și strălucirea luminii divine: O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere duhovnicească! Fiindcă din plăcerea și dorul meu iarăși și de multe ori voi grăi acestea. Unde e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
n-ar putea, nici n-ar ajunge la mai mult; de aceea aceiași Mă văd uneori soare atunci când au mintea curată -, iar uneori stea atunci când se vor găsi sub întunericul și noaptea acestui trup. Căldura iubirii Mă face foc și strălucire, căci atunci când se aprinde în tine cărbunele prieteniei, văzând râvna iubirii tale, Mă găsesc și Eu unit cu aceasta și dau lumină și Mă arăt ca foc, Eu Cel ce am creat focul cu cuvântul<footnote Sf. Simeon Noul Teolog
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
altădată ca o rază, ce se transformă în fulger dumnezeiesc. Această lumină nu este nici inteligibilă, nici sensibilă, dar îl pătrunde pe om în întregime și-i luminează toate facultățile sale. Lumina îl îmbracă pe Sfânt și-l cuprinde de strălucire: se îmbracă cu tot trupul și în întregime în Lumină, Care este însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
strălucire: se îmbracă cu tot trupul și în întregime în Lumină, Care este însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se slobozească de multa povară a slavei<footnote Idem, Cartea discursurilor etice. Discursul 4 , p. 215. footnote>. Participarea la lumina dumnezeirii nu se limitează la suflet
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
preface în lumină tot ceea ce atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturisește despre fața sa și despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină: El însuși Se găsește întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, și mă satur de iubirea și frumusețea Lui, mă umplu de plăcerea și îndulcirea dumnezeiască, mă
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Gal., 3, 17) cu tot trupul și în întregime în Lumina Care este Însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se scape de multa povară a slavei (2 Cor., 4, 17). Apoi Stăpânul Însuși li se face hrană și băutură veșnică și nemuritoare; și se vede
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
canină. Câinii nu-l interesează decât fiziologic și în anotimpul de criză. Cu ei nu se poate înțelege, nu are registru moral, se învîrtește ca un prost în jurul lor. Ștolț nu devine el însuși decât între oameni, acolo își recapătă strălucirea normală a ochilor, ținuta plină de demnitate. Într-un cârd de câini e un naufragiat, atins de un spleen vizibil. În scurt, Ștolț este perfect umanizat. Omenirea este împărțită de Ștolț în clase: din cea dintâi fac parte eu, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
problematica intelectualului fiind, în literatura apuseană de azi, circumscrisă numai la dilema angajării. G. Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal, în toate implicațiile ei, și cu strălucire, dând o nimicitoare replică spiritului bizantin în cultură. În Bietul Ioanide și în Scrinul negru se înfruntă două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O astfel de desconsiderare este, totuși, nepotrivită, întrucât divertismentul adresat maselor conține deseori imagini și mesaje subliminale despre individualism, despre dreptul consumatorului de a alege și alte valori care au consecințe poli-tice importante. Cultura americană, observa scriitorul Ben Wattenberg, include strălucire, sex, violență, prost gust și materialism, dar povestea nu se sfârșește aici. Aceeași cultură ilustrează deopotrivă valori americane deschise, mobile, individualiste, anti-ierarhice, pluraliste, voluntariste, populiste și libere. "Iată conținutul care, fie că este reflectat în mod favorabil, sau nu, îi
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ale propagandei germane de masă, Marea Britanie a avut mai mult succes concentrându-se asupra elitei americane și asigurându-și sprijinul acesteia printr-o promovare mai puțin agresivă. Un studiu academic timpuriu asupra propagandei din timpul războiului arăta faptul că "simpla strălucire a distincției aristocratice era suficientă pentru a merge direct la inima multor republicani convinși și pentru a trezi entuziasmul față de țara care prezenta atâta demnitate, eleganță și cordialitate."145 Statele Unite au adoptat mai târziu ideea de a angaja informația și
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt, omul se minunează întru totul. El se întrece, în căntări neîncetate, cu puterile cerești; ca un înger pe pămănt, el conduce făptura întreagă spre Dumnezeu...”. Hristos îi dă omului posibilitatea de a acționa, fapt care
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
referire la chemarea către sfințenie care trebuie să fie realizată de către întrega umanitate. Prin raportarea la Dumnezeu orice om poate ajunge la cel mai înalt nivel calitativ al vieții, în care toate facultățile sufletești și trupești ale ființei umane primesc strălucirea demnității morale. Pe această treaptă a vieții omul este ridicat de la demnitatea de creație a lui Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului studiu plaseaza atăt demnitatea ontologică căt și pe cea
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de invidie este deosebit de puternică", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 123). Puse în umbră de strălucirea celuilalt, toate aspectele pozitive ale vieții și personalității noastre pălesc și devin nesemnificative. Specialiștii au constatat, de asemenea, faptul că emoția invidiei apare într-o stare de insecuritate, de nesiguranță, de neîncredere și din prea puțin rescpect de sine. Când
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un elan care vine din interior, când suntem fericiți. Nu atât pentru un gest sau pentru un cuvânt, ci pur și simplu pentru că există și pentru că ne oferă atâta bucurie" (idem, pp. 154-155). Ne dăm seama că celălalt este "o strălucire, un suflet, o personalitate" (Osho, 2006, p.133); prin el, ne lărgim și ne îmbogățim ființa. În general, sentimentul de dragoste se instalează treptat (el poate debuta, însă, și violent); iar pentru a dura, el trebuie punctat cu emoții și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare atotcuprinzătoare epică, de supunere a materiei originare la rigorile creației narative, de altfel, ,,basmul nuvelistic’’ constituie o specie pe care, alături de Creangă, în aria literaturii române, scriitorul nostru o ilustrează cu strălucire. Să luăm în discuție de exemplu, pasajul de început din Poveste, Imitație, izbitor, prin concretețea lui analitică și descriptivă, prin prospețimea modului în care funcționează așazisa tehnică a ,,privirii’’. Situat într-un context narativ structurat de aura sacralității, momentul vânătorii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis dintre cei doi eroi coincide aproape cu întâlnirea din momentul final face ca aceste imagini onirice, de o concretețe brutală, probează nedesmințita consecvență a naratorului față de formula analitic fantastică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]