KorAP: Find »[drukola/base=structurare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 167 >

4,158 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

a fost creat în anul 1975 Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDER -, care prevede redistribuirea unei părți a contribuțiilor bugetare ale statelor membre către regiunile cele mai sărace ale comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. O altă etapă importantă în structurarea politicii regionale este reprezentată de introducerea conceptului de coeziune economică și socială prin adoptarea Actului Unic European, în 1986. Se recunoștea practic faptul că disparitățile dintre regiuni au cauze structural economice și că statele nu-și pot rezolva singure aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nivelului de bază de la care se începe acțiunea, a contribuției naționale (publice și/sau private) și a nivelului la care se estimează că o să ajungă indicatorul. Din analiza celor trei variante ale planurilor de dezvoltare se poate observa procesul de structurare a politicii regionale în România. Aceasta a evoluat de la simple descrieri ale situațiilor existente și stabilirea unor priorități generale la elaborarea unor strategii concrete de acțiune și de implementare a programelor. Deși în ultima variantă capitolele de strategie și implementare

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
la schimbările din mediul social, accelerând dezvoltarea. O comunitate în care oamenii discută des între ei este una în care problemele comunității sunt adresate de toți membrii, iar soluțiile sunt dezvoltate prin consens și capătă legitimitatea dată de participarea la structurarea lor. Solidaritatea, toleranța și incluziunea socială sunt determinate laolaltă de existența unor stocuri de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente complementare în cadrul unui mix mai larg de premise

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
obiectul unei a treia părți, pentru a încheia cu o sinteză a evoluției inegalităților în cazul țărilor în tranziție. Finalul studiului este dedicat analizei dinamicii principalelor surse de venit ale populației românești în ultimii 15-20 de ani. O astfel de structurare își propune să atragă atenția asupra diferitelor paliere și aspecte importante din perspectiva inegalității și nu are drept scop abordarea relației dintre inegalitate și dezvoltare în aceste contexte. Capitolul nu este o trecere în revistă a teoriilor dezvoltării și nici

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în circuitul internațional al forței de muncă și numeroase exemple internaționale pentru a susține că lucrurile nu se vor schimba pentru o perioadă îndelungată de timp. Așadar, chiar dacă studiul migrației internaționale românești este, cel puțin în România, în faza de structurare, subiectul nostru nu e deloc unul „trecător”. Pe de altă parte, suntem datori, mai ales că nu am optat pentru includerea unei sinteze a abordărilor asupra relației dintre migrație și dezvoltare, cu câteva precizări. A pune cele două procese în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
intrarea în lumea reală a migrației internaționale, marcată tendințe contradictorii: normalitatea circulației într-o economie globală și încercările statelor de a-și proteja propriii cetățeni de pericole (reale sau imaginare) asociate migrației. Anii care urmează sunt, pentru România, ani de structurare în câmpul migrației. Caracteristica probabil cea mai importantă a perioadei este ascensiunea migrației pentru muncă în calitate de tip predominant. Destinațiile sunt preponderent țări dezvoltate ale spațiului vest-european (Germania, Austria, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie), deși situația economică a României face atractive inclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
500 în 1995; 4 300 în 1996 până la 400 în 2001 - SOPEMI, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003). Prin consecințele pe care le-a antrenat, în special prin activarea rețelor sociale, migrația etnicilor germani a jucat un rol fundamental în structurarea migrației internaționale românești ca ansamblu (Michalon, 2003; Șerban, Grigoraș, 2002). Deplasările repetate, pe perioade scurte pentru comerț în țările apropiate (fosta Iugoslavie, Polonia, Turcia, Ungaria, Republica Moldova) au cunoscut în aceeași perioadă o dezvoltare accentuată. Redusă astăzi mai degrabă la fome

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fome specifice zonelor din vecinătatea granițelor (Sandu et al., 2004), „migrația cu valiza” a antrenat la începutul anilor ’90 sute de mii de români. Ca și în cazul migrației etnice, importanța sa este astăzi mai degrabă legată de consecințele asupra structurării sistemului migrației în România, multe dintre plecările inițiale pentru comerț reprezentând doar prima etapă într-un traseu migratoriu către statele dezvoltate ale Vestului european (Diminescu, 2003). Controlul strict al ieșirilor din țară în perioada anterioară anului 1989 este foarte probabil

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de faptul că sumele prezentate în tabelul 2 reprezintă numai o parte a transferurilor în bani (cele care intră în țară pe canale oficiale) și nu includ transferurile în bunuri, devine evident faptul că migrația are o contribuție importantă la structurarea balanței de plăți în România. În condițiile în care, în România, cel puțin fluxurile cele mai importante momentan sunt caracterizate de circularitate (accentuată, probabil, după 2002) și de existența unei întregi industrii conexe migrației (inclusiv transportatori), probabil că sumele aduse

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
unică/soluții multiple este dezvoltată în lucrarea Critica sociologică a tranziției (Zamfir, 2004). Neoiobăgia, în viziunea fondatorului ei, constituie o expresie sintetică a structurii agrare de clasă a societății românești de la sfârșitul secolului trecut, care esențializează pârghiile sale fundamentale de structurare, mobilitate, stratificare socială. Ea este definită de autor ca „o întocmire economică și politico-socială agrară particulară țării noastre”, care constă în patru termeni: a) raporturi de producție în bună parte iobăgiste, precapitaliste; b) o stare de drept liberalo-burgheză, prefăcută în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744

definție ne-ar spune că educația este un proces antropologic complex de formare a personalității umane prin activități de transmitere culturală. Este necesar să mai precizăm că transmiterea culturală se realizează, în toate sistemele educative, indiferent de nivelul lor de structurare, în funcție de valorile centrale ale culturilor care le-au dezvoltat, ce pot fi regăsite, sintetizate în chiar definiția idealului educativ pe care și-l formulează comunitățile în care funcționează respectivele sisteme educative. De altfel, s-ar putea schița o veritabilă istorie

GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR (2009) [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508

existențială a câmpului literar, cât și, la nivelul posibilităților de expresie, stabilește limitele "universului de discurs" disponibil tratării literare. Geneza culturală și dinamica evolutivă a literaturii didactice devine astfel inteligibilă doar dacă este plasată în contextul istoric al emergenței și structurării câmpului literar românesc, el însuși făcut posibil de anumite circumstanțe socio-istorice particulare create de evoluția societății românești. Rezultă astfel că inteligibilitatea fenomenelor socio-istorice reclamă, cu imperiozitate, analiza lor sistemic-relațională, ținându-se cont de sistemul de interdependențe structurale în care acestea

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de la un capăt la altul întreaga economie simbolică a bunurilor culturale livrești. Acesta este intervalul decisiv în care este reperabilă "decolarea" producției de opere literare originale românești, pe pista turnată din traduceri din opere occidentale. Lansarea a fost propulsată de structurarea unui câmp literar autohton, înzestrat cu propriul său sistem de status-uri și norme de producere și evaluare a discursului literar. "Anul 1890 ca, dealtfel, întreg deceniul care îl precede poate fi astfel considerat drept momentul de cotitură, după care

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
umane, care la rândul său se răsfrânge și asupra structurii sociale. P. Bourdieu (1991), de exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de Phillips și Hardy (2002), demersul de față poate fi localizat mai degrabă în zona circumscrisă de abordarea constructivistă, deși se interesează și de cartografierea relațiile de putere care contribuie la structurarea discursivă a realității (în speță, a memoriei naționale românești). Interogațiile de cercetare care au pulsionat demersul pe care l-am întreprins și care ne-au suscitat imaginația sociologică s-au referit la următoarele chestiuni: cum este constituită discursiv memoria colectivă

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de sisteme de periodizare a trecutului. O formă convențională de îmbucățire a trecutului este organizarea sa în categorii cronologice supraordonate (an, deceniu, secol, mileniu). Cel puțin pentru istoria umană, unitatea seculară/centenară este de departe cea mai preferată. Însă nici structurarea cronologică a istoriei, în diverse unități temporale, nu este liberă de inferențe subiective. Intențiile ideologice pot fi ușor detectate în alegerea momentului zero. Punctul origo nu este niciodată o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane propusă de E. Gellner (1988) ca alcătuită din societăți de culegători și vânători, societăți agrare (personificate sub numele de "Agraria") și societăți industriale ("Industria"). Fiecare tipar de structurare a trecutului are o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens trecutului. Ca mijloace de structurare a timpului istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror contribuție este decisivă la evoluția în decursul timpului a colectivității sociale. Introducând rupturi în continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite în cadrul fiecărei logici de periodizare a trecutului. Acestea sunt rațiunile principale care ne-au impus să acordăm o atenție sporită sistemelor de periodizare utilizate în structurarea conștiinței istorice românești. 3.1. Patriotism civic pre-naționalist (1831-1859) 3.1.1. Cadrul politic Prezentarea cadrului politic se va limita la a indica succint doar punctele de joncțiune și articulațiile critice ale procesului de construire a statului-națiune român. Urmărind momentele

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
incumbate de condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale, educația fredericiană a instituit un model din care avea să se inspire masiv Iosif al II-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a luminilor, cu insistența sa asupra posibilității emancipării prin educație, avea să stea la bazele unor politici statale din ce în ce mai sistematice de organizare a învățământului public. În partea central răsăriteană a Europei, unde se întindea dominionul Casei

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
școlare de istorie publicate în perioada dintre cele două mari războaie împărtășesc calitatea de a fi critice cu privire la sensul național al unirii de la 1600, cu excepția lui Constantinescu (1928) și David (1937), toate celelalte alocă un statut pivotal anului 1600 în structurarea periodică a istoriei românilor. Modulând trecutul conform unei partituri similare structural cu cea a lui David (1937), manualul semnat de colectivul alcătuit din M. Petrescu, Remus Ilie și I. Totoiu (1935, p. 4), precum și Istoria românilor a lui R. Ilie

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale de România, pe planul istoriografiei oficiale se conturează din ce în ce mai concret ceea ce L. Boia numește "mitul dinastic" (Boia, 1997, p. 239). Vom deosebi între două concepții ale noțiunii de dinastie: i) o înțelegere strictu

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea de structurarea tipic marxistă a timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare a trecutului, menținut până la prăbușirea regimului comunist. Tranziția va fi încheiată doar în ediția din 1991 (Daicoviciu Hadrian et al., 1991), în care clasificarea standard marxistă

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Comunist din România, zilele aniversare ale Congreselor PCR etc.) precum și cu episoade biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
școlare destructurează organizarea cronologică a trecutului, propunând principiul tematic ca mod de ordonare a istoriei românești. Manualele publicate după această dată fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Pare să se producă ceea ce F. Jameson (1991, p. 27) consideră a fi o "prăbușire a temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]