5,716 matches
-
autoscopică naratorul nu mai vrea să iasă decât în mod cu totul excepțional, când realitatea i se înfățișează în chipul unei femei frumoase, asemeni acelei "domnișoare triste" coborâtă parcă din tablourile "pe care pictorii Renașterii le-au zugrăvit așa de sublim". E vorba de Giovannina, o tânără cu fața "pură și ideală, pietrificată de durere", în urmărirea căreia pornește, cu o însuflețire greu de bănuit la altminteri atât de placidul turist: "m-am urcat și eu în același vagon. [...] stau în fața
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aristotelician) dat de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că această "realitate" ("documentul"), "notată cu acribie de grefier (s.n.), nu e decât o metaforă pentru semnificații morale (adică psihologice) latente"102. Și, cum în melodramă totul trebuie să fie sublim (citește: inefabil, intraductibil), categoria melodramaticului ajunge astfel să definească însuși mecanismul imaginației literare, fapt care în estetica modernității devine literă de lege o dată cu abandonarea principiului pictural-mimetic în favoarea principiului muzical, al sugestiei 103. De aceea, probabil, s-a și făcut observația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
exercițiul distanței (de "realitate", dar și de sine însuși) proiectează asupra existenței lumina unui spectacol când tragic, când de-a dreptul ridicol, singura formă de implicare admisă pe scena vieții fiind trăirea exaltată (însă dirijat, ca la carte!), în nota sublimă și senin morală a melodramei. Ca atare, nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care promite mult dar oferă, vai!, prea puține motive
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față, când el însuși e copleșit de durere, se vede nevoit să suporte, în vecinătatea unei bătrâne cu "chipul șters", o banală comedioară sentimentală (e vorba de Le Passant, o piesă în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau "dramatizate", ca simplu material diegetic (mituri, legende etc.), în forma cristalină, sublim estetică, a tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic: se mulțumea doar să prelucreze niște "subiecte" gata făcute. De aici să fi preluat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp. 12-13). 16 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 136
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul genevez, fantezia ar fi "o imitație care, dusă la paroxism, atinge o intensitate maximă și ne transportă în regiunea sublimului" (op. cit., p. 164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul (literatura în genere) nu conține muzică (ca melodrama originară), el "are totuși nevoie de limbajul desemantizat al muzicii, axat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal fiind învestit cu o retorică a sublimului. 155 Marthe Robert, op. cit., pp. 86-87: "Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal fiind învestit cu o retorică a sublimului. 155 Marthe Robert, op. cit., pp. 86-87: "Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai special. Într-adevăr, „ce au făcut” (?), ne putem întreba și noi astăzi și ne vom întreba mereu. În ce mă privește, cred că nu există decît un răspuns serios, care ne face cinste nouă, românilor: au cîntat în versul sublim al capodoperei mitul existenței (Miorița), ca și pe acela al întemeierii-creației (Meșterul Manole). Dreptul la existență, ne învață tradiția românească, nu se cîștigă doar prin arme, ci și prin bătălia necurmată pentru instaurarea valorilor umane. A „intra în istorie” prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
câte o înghețată, cincizeci de bani cornetul, înghețate asortate și aromate, de toate felurile. Înghețata era ținută de vânzător într-un butoiaș, care stătea în alt vas cu bucăți de gheață, și până acasă râdeam și imitam actorii. Ce plăcere sublimă, de neuitat și ce amintire scumpă! Țin minte că odată, mergând pe stradă și râzând de giumbușlucurile noastre, am rămas deodată cu ochii holbați și cu gurile căscate la un gratar fumegând cu mici. Pufi Diaconescu, unchiul lui Țuți, care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa, cu una, cu alta, viața trece, cum o petreci, nu mai întreba, e greu, căci viața este foarte scumpă, grea, cu lipsuri, cu prețuri enorme la toate, cu minciună (a se citi demagogie), corupție, trădări de țară și, bineînțeles, sublima banalitate, vorba cântecului: “Oamenii cântă iubirea/ Na, nara, na, nara, na, na, na, nara na!” În fața intrării cimitirului „Eternitatea”, acolo unde mergeam și beam bere, acum e casă mortuară. M-am dus pe acolo, nu știam nimic, și am dat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu bucățică, repetate mereu pentru a ajunge la înalta perfecțiune, după care, asamblate, așa, ca într-o frescă murală pe un uriaș zid a nu știu cărei clădiri cu scop cultural, să reprezinte, de exemplu, simbolic, zeița vânătoarei la romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curețe niște pește și amândoi am pregătit masa. Am mâncat iarăși supă de vegeta, în care am băgat bucăți de șalău; a urmat crap prăjit în hârtie pe cărbuni și cafea. - Îmi povesteai odată de o frumusețe a ta, ceva sublim, care n-are asemănare cu nimic în lume. Acum că se apropie lipovanul cu lotca și ne despărțim, poți să-mi spui despre ce era vorba? mă întrebă el. I-am zâmbit larg, de data aceasta, i-am arătat tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de aspirații este complexă, cu un conținut bogat și cu o sferă mare a conținutului. Dacă marile aspirații nu pot fi atinse, oamenii încearcă măcar să-l simtă pe Dumnezeu mai aproape de ei, escaladând treptele montane și trăind câteva clipe de sublim.” Dan Lucinescu 3. Destine Dan Lucinescu Descriere: Cartea prezintă destinele unor oameni deosebiți: celebrul savant german Wernher von Braun, inginerul și aviatorul polonez Jan Kaspik și savanta Marie Curie. 4. Lupta Dan Lucinescu Descriere: După mai bine de 50 de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Romanul este o epopee despre răbdarea și iertarea creștină, despre încercarea de a rămâne tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața compromisului, acceptat pentru o eventuală supraviețuire, Brâncovenii aleg sublimul și-și mărturisesc marea lor iubire pentru Iisus cel răstignit și intră astfel în veșnicie. Un tablou despre o familie, un exemplu de sfințenie călăuzitoare, o scriere abordând eternele probleme ale conștiinței umane. 9. Suferințele din Ardeal Vasile Stoica Descriere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecând din planul anonimatului valoric în cel al desăvârșirii formale și conceptuale, și nu în ultimul rând, cea de a treia, a privitorului intrat în dialog vizual și spiritual cu opera de artă, care i se înfățișează ca un produs sublim al conlucrării creatoare dintre om și divinitate. Ne punem însă adeseori întrebarea: cum devine posibil un asemenea proces de transcendere, cum ia ființă, sau prin ce mijloace poate fi el înfăptuit? Răspunzând acestor dileme, Mihail Diaconescu observa că "inspirația artistică
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
realizată la începutul secolului XX, Rudolf Otto prezenta o serie de mijloace de exprimare a numinosului, pe care le împărțea în două categorii esențiale: directe și indirecte 288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și eficient de reprezentare a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și eficient de reprezentare a sacrului, amintind și altele noi precum magicul, întunericul, tăcerea sau golul, ca mijloace directe de exprimare numinoasă 290. Autorul oferea în sprijinul acestor noțiuni o serie de exemple provenite din rândul marilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
întunericul, tăcerea sau golul, ca mijloace directe de exprimare numinoasă 290. Autorul oferea în sprijinul acestor noțiuni o serie de exemple provenite din rândul marilor creații vizuale ale lumii, precum piramidele egiptene, care prin măreția lor trezesc în om sentimentul sublimului, la fel cum zveltele catedrale gotice stârnesc impresia grandorii și determină apariția trăirilor religioase. În arta chineză, japoneză sau tibetană, influențate de specificul religios al taoismului și budismului, Otto regăsea semnalele unor impresii magice, veridice camuflări ale numinosului. Fig. 13
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de factură fantastică (tauri androcefali înaripați sau sfincși), care, în mod evident, poartă atât amprenta lumii naturale, cât și a celei supranaturale. Tot cu privire la raporturile instituite
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]