5,950 matches
-
nu te uită ea pe tine, nici de al naibii și tot timpul parcă-ți face complice cu ochiul. Însă un cunoscut, care se laudă că el cunoaște și toaca-n cer, (ce-o mai fi și aia?) mi-a suflat că el cunoaște o metodă de tratament extraordinară, ieftină și eficace, (probabil dacă mai ține Dumnezeu cu tine și-ți mai dă ceva zile de la el). Metoda se numește homeopatie. Mai auzisem eu cândva cuvântul „homeopatie", dar am crezut atunci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cât de magistral îl joacă. E uimitor cum, cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, reușește ușor de fiecare dată, când vrea mușchii lui, să livreze un os de ros mass-mediei făcând ca toată suflarea din jur să-i sufle de zor în ciorba fierbinte a minciunilor economice și a promisiunilor, veșnic neținute. Și în timp ce prostimea stă pe margine, și-și dă cu presupusul, dacă asta n-are, ceea n-are, care are, jucătorul nostru își lustruiește chelia și hăhăie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
abused, wisdom bids fear. CORNWALL: Shut up your doors, my lord; 'tis a wild night. My Regan counsels well. Come ouț o' th' storm. Exeunt. GONERIL: Milord, să nu-l rugați să stea, nicicum. GLOUCESTER: Vai, vine noaptea, vînturi ridicate Sufla cumplit; pe mile-ntregi în jur, Abia de-o tufă-i. REGAN: La-ncăpățînați Necazurile ce-și atrag ei înșiși Le fie dascăli. Porțile închideți: El e slujit de oameni disperați Și, la ce pot ei să-l ațițe, cînd e-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un Curtean, din părți diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă-n nimic, Și-ncearcă-n mica-i lume-umană să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci, bun venit, Tu aer insubstanțial ce-mbrățișez! Nenorocitul ce-ai suflat în ce-i mai rau Nimic dator furtunii-ți e. (Intra Gloucester, condus de un bătrîn) Dar cine vine? Tata, ca cerșetor dus? Lume, lume, -o, lume! Stranii schimbări de nu ne-ar face să te-urîm, Viața n-ar ceda
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
drag! (Iese Edmund) Oh, osebirea-ntre-un bărbat și-un alt! Meriți favoarea-unei femei; bufonu-mi Mi-uzurpă trupul. OSWALD: Doamna, ducele! (Iese) (Intra Albany) GONERIL: Cîndva un șuier merităm. ALBANY: O, Goneril, Nu meriți praful pe care-asprul vînt Ți-l suflă-n față. -A ta pornire-o tem: Ființa-avînd dispreț de-al său izvor Nu poate-n sine-ndiguită-a fi. Cea care se separă și dezramă De hrănitoarea seva, se-ofilește Și-n folosință morții-ajunge. GONERIL: -Oprește! E-un text nerod. ALBANI
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de ticuri verbale ce trădează intenția caricaturizantă a prozatorului. Ca atare, de fiecare dată când se întâlnește cu Bizu, comportamentul său urmează același tipar: îi controlează nasturii hainei, îi suflă de pe guler un imaginar fir de păr, îl bate protector pe umăr și-l felicită mereu pentru diploma obținută la... Charlottenburg, și nu la Hohenheim (confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uliță a satului era întreruptă acum din loc în loc de năvala pământului dispus în valuri succesive, abrupte și colțuroase, unele chiar mai înalte decât un stat de om, care-l făceau să se cațere trudnic ajutându-se de mâini. Înainta greu, suflând adânc, fără să se mai uite în dreapta sau în stânga pentru a nu mai vedea rămășițele acelui sat, rămășițe care-l cutremurau ca și cum ar fi trecut în miez de noapte prin cimitir. Ocoli precaut un stâlp de beton frânt de la jumătate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rece, nemiloasă în timpane, în creier. Privi atent în jur. Liniile metalice lucioase sclipind acum stins în lumina alburie a zăpezii, se vedeau până la o distanță destul de mare. Vântul nu mai bătea. Poate obosise și el de trei zile de când sufla mereu. Plugul de zăpadă dispăruse și degeaba își îngustă ochii privind în lungul liniei că nu văzu nimic. Doar undeva departe, în direcția unde bănuia că s-a îndepărtat se mai auzea de abia perceptibil un zgomot de motor. Nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
chiar cei cu targa, care acum mergeau în continuare spre mașina Salvării. Omul se ridică sprijinindu-se cu mâinile de masă, cu o sclipire ciudată, neguroasă, în ochii săi cafenii și mai puse câteva lemne în gura largă a sobei. Suflă de câteva ori umflându-și obrajii în focul ce dădea să se stingă, apoi când flăcările crescură trosnind, se lăsă iar pe scaunul ce scârțâi prevenitor. Străinul nu zise nimic, dăduse demult mâncare la o parte și fără să se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită de un troscot mic și albăstrui, călcat năvalnic sub picioarele fetelor și flăcăilor satului. Oamenii însurați mai demult se îndeletniceau acum cu golirea unor sticle pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
încă o toamnă. Astfel, spune el, că dorește dacă se poate, ca parul să fie de soc, pentru ca să nu-l omoare de tot, fiind sigur că de restul are grijă Băsănău și cu Boc, ca să nu-l lase să mai sufle prea mult timp pe lumea asta și să consume aerul acesta românesc, aer care urmează în curând să fie impozitat și el cu 16%, cu un TVA de 24%. Și ca un adevărat pensionar se mai și văicărește că de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bucăți telespectator dau creștinește colțu’ și în felul acesta filmul bifează primele crime în serie, crime perfecte, cu alibiuri beton, fără a putea fi prinși vreodată făptașii. Doar când este absolut convins că leșinații au clacat definitiv și nu mai suflă, reporterul special se adună voinicește din șanț, se ridică direct în picioare, își șterge elegant fruntea și mucii cu mâneca, apoi clătinându-se ca de o grea povară, comunică: “Stimați telespectatori, am întrerupt programul obișnuit al știrilor de la ora cinci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se ridică împotriva sistemului. Într-o lume în care femeile așteaptă pe trotuare să fie transportate cu roabe și cărucioare de către bărbați, amintirile devin "adieri" de vânt. Una dintre femei se transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie de sufleor: " Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și început de gheb în spate, nu fac cât una singură cu schiuri sau patine. Oare aceste ființe rebegite vor mai putea face copii, vor mai apuca vârsta a treia? Nu-i prea venea să creadă... Acum aerul rece îi sufla drept în față, tot în rafale scurte și furioase. Nu mai era nici urmă de ploaie. Numai fulgii mici de zăpadă, chinuiți de vântul nemilos, erau purtați aiurea și nu reușeau să se aștearnă comod pentru iernat; unii îi pătrundeau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este și o sursă a creației, fiindcă prin simetrie inversă, „în oglindă“, reinter pretează mituri străvechi sau mituri estetice („un Luceafăr întors“), creând epicul pur ori lirismul absolut, fără tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ca aceasta și l-a ridicat la atâta cinste și l-a încărcat chiar de la început cu atâtea binefaceri!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, în col. PSB, vol. 21, p. 148 149) „A suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul cu suflet viu. - Ce înseamnă a suflat suflare de viață? - Dumnezeu a voit și a poruncit ca trupul creat de El să aibă putere de viață, care s-a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atâtea binefaceri!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, în col. PSB, vol. 21, p. 148 149) „A suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul cu suflet viu. - Ce înseamnă a suflat suflare de viață? - Dumnezeu a voit și a poruncit ca trupul creat de El să aibă putere de viață, care s-a făcut în el în suflet viu, adică activ, care poate prin mișcarea mădularelor să-și arate măiestria sa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci, la Eminescu și Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de zile mari pribegind prin intermundii, suflă duhul dez-mărginirii. Sinonimia Poezie-Carmen (la plural Carmina), vizibilă la Horațiu, țintea infinitul logosului. "Poate prin Muzică (argumenta Edgar Poe) sufletul se apropie cel mai mult de marele țel pe care se luptă să-l atingă atunci când e animat de Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ciudă pentru prea puținele sentimente (după ce dăduse O viziune a sentimentelor), semnatarul Elegiilor era, funciar, un luptător: un gladiator tandru, un strălucit cap de serie în sincronism cu poetica europeană. MARIN SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI O briză de tinerețe fără bătrânețe suflă peste paginile celui care într-o confesiune (Încoronare) clama încrezător: "Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-se din fapte de repetiție. În sprijinul efectelor de sugestie intensivă vin arborii, izvoarele, vatra elemente de cadru contribuind, ca la Pillat, la materializarea amintirilor: "Scot apă, / Mă uit în fântână / Ca în istorie / Strig și mi se răspunde, / Vântul suflă curat / Dinspre munți, / Te poți vedea în el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevărata cale a vieții, avînd garanția divinității. Bucuria nu e un concept, e o stază a Ființei, o teoză, spuneam, prima și ultima stază, de unde începe infinitul. Care, încă o dată, nu e durată, ci e esență, e Har ce ne suflă, e Duh ce ne animă imprevizibil, dinlăuntru, de sus, de pretutindeni. Lăsați-vă surprinși și vă bucurați ! 2. LEGEA EFEMERULUI 2.1. CHEMAREA Mă descopăr mai curînd în exteriorul decît în interiorul meu însumi, ceea ce înțeleg că nu e tocmai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu avem decît să ne reamintim. Cum spunea Sfîntul Ioan al Crucii, "suntem aici pentru a ne reaminti" și a trăi cu adevărat, sau a accede la trăirea pură, care e și cunoaștere și iubire, la Viața care a fost suflată în noi și la Sursa lăuntrică a acesteia. Iluminarea este generată lăuntric. Tu însuți ești iluminarea. Tu ești martorul celor trei corpuri, al celor trei timpuri și, în plus, ești martor al vidului. El e cel care lipsește atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Crizele mai mari se propagă în economia reală, mai ales cele imobiliare, deși părea că sfera financiară e tot mai deconectată în virtual. S-a revenit în bună măsură cu picioarele pe pămînt, dar comportamentele nu s-au schimbat, se suflă în continuare în tot felul de " baloane", ceea ce înseamnă că și crizele se pot repeta sau mări, transformîndu-se într-o criză structurală sistemică, ceea ce poate schimba totul sau aproape totul, pe toate planurile. Dar cum judecă piețele ? Miopia care li
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]