4,334 matches
-
distrugă amăgindu-l cu profeții false. De aceea, a hotărât ca Orpheus să moară în arenă. Moartea lui Orpheus îi va asigura împăratului meu o viață și o putere îndelungate. — Împăratul tău uită că am ajuns la porțile Romei. Allius surâse tăios. — Prin urmare, ești sigur că Orpheus nu va învinge? — Fratele meu... zise Antonius strângându-i brațul. Fratele meu... Se întrerupse și-i dădu drumul din strânsoare. Allius Cerpicus se îndepărtă câțiva pași. Nu uita de profeție, Antonius. Orpheus va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un alt corp se implementează în talpa propriului picior. Era o caia ca aia care se bate în potcoave. Tânărul corespondent la rubrica mai trimiteți a unui mare hebdomader (ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse la teoria probabilităților. Probabil, își spuse în franceza pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Spre norocul meu și al altor câtorva cetățeni pașnici, am descoperit că individul, în afara unei sirene tatuate sub omoplat, a cinci bancnote de câte zece mii lei și a unor tremurături dubioase, nu avea nimic cu presa. Revenit din leșin a surâs cu ochiul mai puțin vânăt sticlei cu apă minerală de canal, benevolul prim-ajutor. Din gura sa, după căderea unui incisiv și a unui premolar, se strecură șoapta otrăvită din care i se trăsese și oprobiul public mai înainte amintit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
două ore. Apropo, cât e ora ? 15. Mdaa...Ieri au mai fost vro 16 persoane. Dacă merge tot așa, în două luni pot strânge semnături pentru o candidatură la Senat și dacă ne dă ăl de Sus sănătate ne-ar surâde chiar prezidențialele, nu? Nu că nu, dar de unde chestia cu rotweillerul ? ăsta-i crocodil sadea. Sadea nesadea, așa l-am recepționat ca clauză specială la schimbul de locuință. Scrie și pe ușă, că n-am schimbat o: Nu intra, Rotweiller
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un indice emotiv derutant și impropriu unei activități brute și de mare consum fizic și capitalist. Reveniți cu o nouă corespondență și 200.000 lei pentru a încerca, în disperare, realizare unei pagini zodiacale. Poate că aici succesul vă va surâde.” Dar să revenim la ideea de la început. Doream să aflu cum stau planetele și lipsindu-le purtătorul de cuvânt a trebuit să apelez la o doamnă parapsiholog proaspăt sosită de la un important colocviu internațional desfășurat la Călmățui. Dânsa se specializase
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ușa Într-o dimineață, cînd mă Întorceam cu covrigii. Din fericire am văzut la timp ușa Închizîndu-mi-se-n nas și peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Circ. Nu c-aș avea ceva Împotriva circului, mi se pare oribil.) Pentru exemplificări mai panoramice, vezi Gladiatorul. La Începutul filmului, generalul Crowe Își trece degetele de luptător roman gingaș peste capetele firelor de iarbă ce se-nfioară, vede-o păsărică, surîde, și din acest pasaj noi Înțelegem prin sală sau unde ne aflăm În nemernicia noastră că-i un om excesiv de sensibil, dar Într-o clipită Își Întoarce privirea spre pădurile străvechi ce ascund dușmanii nespălați de secole ce-i stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească): Au venit minerii. Nu te uiți la televizor? Ziaristul: SÎntem la televizor? Individul: S-a spus aseară. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul mergînd repede pe lîngă ziduri, Încearcă să surîdă cîte unui ortac care-l fixează mai mult. Sonor (stereo): Lambada pe canalul din dreapta, Rapsodia română pe canalul din stînga, În centru nimic. Tăiat la: Cadru exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
explică lui Micu „deșertăciunea norilor” exact În clipa-n care noi credeam că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă pe boltă special pentru iubitorii de pictură. Nici gînd. Și, mai mult, acum vine rebusul, „eu Îl ascult surîzÎnd, Îmi mut pasărea nevăzută de pe umărul drept pe umărul stîng, crinii nepăsării din ochiul drept În ochiul stîng și-mi pompez sîngele În jos spre genunchi”. Păcat de efort, dacă tot e să-ți muți păsărica, de ce să-ți pompezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
paranteze. La pagina 6 din nu vă mai spun ce revistă, irumpe din apa mării Vasile Băran, și ne povestește că s-a așezat pe-un stabilopod. Puțin mai tîrziu, pe același stabilopod s-a așezat „un bărbat Încă tînăr, surîzÎndu-mi Într-un fel care-mi dădea de Înțeles că vroia să intre-n vorbă cu mine”. Pauză, suspans. „Era un muncitor.” Și așa a căzut stabilopodul În mare. În bună măsură și din cauza lui Păunescu, care, supărat pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bovine s-au redus cu aproape două milioane de capete”. Dacă s-ar fi redus toate, trăiam și noi mai decent. Dintr-o altă hîrtie poroasă sîntem surprinși de-o ilustrație oficială făcută la Congresul Culturii din 1977, din care ne surîd enigmatic domnii Iliescu și Iozefini. În interviul lămuritor, magicianul zice c-a votat cu PRM-ul, că l-a lovit o pareză, dar, cînd a citit ceva scris de Vadim, a-nceput să i se miște mîna paralizată. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culeasă cu o zi mai înainte. Intîlnii pe Maitreyi la masă. Îi luceau ciudat ochii, îi venea mereu să râdă. ― Mama spune că ne ținem de prostii... O privii înghețat și-mi oprii apoi ochii pe d-na Sen, care surâdea foarte mărinimoasă. Gândul că ni se încurajează și glumele sentimentale mă dezgusta. Mi se părea că e un complot general la mijloc, ca să mă îndrăgostesc de Maitreyi. Așa îmi explicai atunci de ce suntem lăsați mereu singuri, de ce inginerul se retrage
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În timp ce coboram dealul spre hotelul Florida. Însă ei trebuiau să repare o cameră, să schimbe filmul și să sigileze rolele pe care filmaserăm, așa că m-am dus singur. În Spania nu ești niciodată singur, așa că de data asta chiar Îmi surîdea o schimbare. Mergînd pe Gran Via, către Chicote, În seara aia de aprilie, eram fericit, vesel și plin de entuziasm. Munciserăm din greu și credeam că făcuserăm o treabă bună. Dar cum mergeam singur pe stradă, mi-a pierit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune-l la punct pe puțoiu ăsta Bruce. — Treso Întind. Am probleme cu femeile, surîd eu afectat. Da ăsta-i un subiect pe care tresăl discutăm. Barul sp000000000acum sîntem doar tu și cu mine Bruce 000000 00000000000000000000 doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști cadaverice ale terorii și numai Lexo e impasibil, uitîndu-se pe fereastră. Ghostie clatină sumbru din cap. — Da nu. Nu iera nicio masă. Nui nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai trecuse timpul! La vârsta lui, mulți încă nu zburaseră de la cuib, el avusese un destin aparte, trecuse de la copilărie la maturitate deodată, fără să-și dea seama. Se-ntreba ce-or mai fi făcând ai lui, mama și tata? Surâse amintirii. Într-o seară, mama-l trimisese-n sat să-și cheme fratele mai mare, că era gata masa. Anton făcea parte dintr-o categorie privilegiată datorită vârstei, era flăcău și firesc, mergea să se-ntâlnească cu alții de seama
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu tot cu hlujdani pentru curățat, și răsărita (floarea soarelui) care trebuia bătută. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu greu am ajuns la el, fiindcă se pregătea plecarea garniturii și În jurul ei se Învârteau tot felul de „nacialnici” și mecanici. Până la urmă, a apărut și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială, există simpatii și antipatii sau chiar indiferență. Uite că norocul mi-a surâs și am picat Între cei simpatizați de profesor. Mi-a fost mentor și pe când eram tânăr Învățăcel pe băncile facultății de medicină. S-a Întâmplat să-mi placă chirurgia, dar nu așa, de suprafață sau de moft. Ci În tot
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altfel: Depinde cine crezi că-i la capăt: omul sau cîinele. Tu oi fi la capătul lesei? Poate-s eu, nu tu. Ideea de-a mă scoate el din casă și de-a mă conduce cu lesa la veterinar îi surîde. Hai, primesc, da numa' din bulevard. Ia-o înainte, să încui. Se întîmplă ca Tano să împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
valorilor stilistice și emoționale ale limbii noastre române. Nu m-am putut abține de a parcurge integral textele de mai multe ori, încântat de frumusețea lor intrinsecă și mai ales a ideilor și sentimentelor pe care le exprimă. Mi-a surâs ideea de a-i face prezentarea, dar, luat de preocupările personale, am trecut peste această dorință și în momentul când am considerat că aș avea material suficient pentru un nou volum, am constatat (cu surprindere) că nu realizasem prezentarea ce-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acoperișul, insistând în asediul umed, iar el - în mijlocul camerei, lângă geamantan, cu o expresie tâmpă desenată pe față - se întrebă dacă nu ar fi bine să lase dracului băutura, o dată pentru totdeauna. Poate că are și Lucia dreptate. De fapt, surâse, hai să o spunem pe-aia dreaptă, femeile au de cele mai multe ori dreptate. Iar noi, bărbații, incapabili să vedem dincolo de stratul superficial, nu le acordăm atenția cuvenită. Dobitoci... Merse către fereatră și dădu un colț al perdelei la o parte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai fi dorit să fie ucigătoare, dar uite că nu se întâmplă nimic, e tot acolo, nu dispare, nu imploră milă, are aceeași atitudine disprețuitoare. Surâde. Nu. Rânjește -, apoi reveni în fața laptopului. Ținea minte (încă mai țin minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]