4,202 matches
-
transpare din cuvintele sale, din exemplul vieții sale, din întreaga sa atitudine. Iată un exemplu: În fața discipolilor săi, Buddha ia o floare de lotus și surâde. Toți se întreabă care e semnificația acestui gest. Unul singur i-a pătruns sensul: surâde și el. Învățătura pe care Buddha a oferit-o lumii se referă doar la ceea ce este absolut necesar pentru eliberare. El a refuzat să abordeze chestiuni care puteau acapara mintea adepților îndepărtându-i de Trezire și, în același timp, plin
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... Cațavencu: (asemenea) E puțin, onorabile... Tipătescu: Dacă în locul de primar, vacant acum, și în locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Cațavencu? 'Ai? (Cațavencu surâde cu un gest de refuz.) Și dacă și moșia "Zăvoiul" din marginea orașului... Cațavencu: (zâmbind asemenea) Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patri noastră, împrejurări de natură
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a proclama de rege al Ungariei pe principele Rudolf, moștenitorul tronului Austriei. [Astfel Ungaria n-ar mai fi legată de Austria decât prin casa de Habsburg.] Știrea ne este adusă de mai multe ziare germane, cărora ideea [pare a] le surâde, austriace și ungurești. 1. Într-adevăr, la începutul Războiului de Independență, când au fost mobilizați peste 100 000 de oameni, armata română nu dispunea decât de 58 000 de arme, unele demodate (53 000 de puști, care „se încărcau pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a văzut, mama a fugit să-l întîmpine. Eu am rămas pe loc neștiind cine-i străinul cu fața smeadă și cu mustață groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rînd, dorințele erotice, cele care ne țin în viață. Încătușat de durere, omul nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cerut banii de pe vaca pe care tocmai o vînduse. N a vrut. Ca să-i găsească, a rupt totul de pe ea. „Din spaima asta, după doi ani a murit”. Taică-su a trăit 70. „Aș mai avea 13”, a socotit. Am surîs vag, dîndu-mi seama că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-l încuraja atît cît simțeam că are nevoie. În fața noastră, căzut pe jumătate dincolo de deal, soarele roșu sta gata să asfințească. Tot ieri a fost pe la noi și mătușa Saveta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
recomandă, fără altă vorbă, ca prosper. În comparație cu el, eu îi apar fiului meu (și nu numai lui) un intelectual ineficient, de o scrupulozitate inutilă, chiar păguboasă. Prin urmare, n-ar vrea să semene cu mine, care îi evoc eșecul social. Surîd anevoie cînd declină o atare eventualitate, dar îl înțeleg. Într-o epocă de penurie, alde Comis întrupează aspirațiile unor tineri (cei din cercul de prieteni ai fiicei sale, în primul rînd) fascinați de opulență, de fast și de simplul fapt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Păunescu. Dac-o ții așa, în doi ani nu mai ești vedetă!” Gil (aidoma lui șeicaru și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene, replicîndu-i la un moment dat musafirului, care îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fundația s-a Înființat după Revoluție, pe lângă școala Generală „Al. I. Cuza” din Fălticeni. În anunțul dat la ziarul județean, inspectorul școlar arăta unele obiective ce urmau a fi Îndeplinite: reparații de monumente istorice la nivel de țară etc. Am surâs În sinea mea, știind că nu au bani. Fuseseră doar declarații menite a stârni admirație și nimic mai mult. Timpul mi-a dat dreptate. Nici măcar volumul Învățătorului Mihai Niculăiasa n-a ajuns la tipar... 666 24 Lămășeni, 22 mai 1993
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ar fi o ramificație a sufismului, spre care V.L. a fost Îndrumat de Guénon și alți doi maeștri spirituali. Nu mi se pare suficient de clar (căci nu explică originea cuvântului), dar totuși e ceva. Vă spun toate astea, ca să surâdem Împreună, gândindu-ne ce-ar Însemna acum să cer la ora asta o bibliografie Barici de la Ambasada Sârbă... Când aș primi-o, și când ar mai ieși volumul? Singura soluție e să mă decid la un moment dat a zice
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e aproape.” „Da, Înțeleg. Voiam să Întreb, dincolo?” „Da, plec În Occident.” „Aha... Doar câteva luni? Câteva luni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea la Wissenschaft College. Profesoara de filosofie de la Columbia University avusese aprinse controverse cu oaspetele maghiar: „Cum poți, după tot ce ai trăit, să susții că iubirea este caracteristica esențială a existenței? Pare o falsitate pioasă, Împrumutată din creștinism!”. Imre surâdea, reconfirmând că da, acesta este crezul său, un crez strict personal, nu neapărat pios și deloc creștin. „Să fie oboseala existenței?”, am Întrebat-o, la rândul meu, pe exegeta lui Adorno. Cine reafirmă, din nou și din nou, că nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi vrut să se desprindă din brațele mamei sale, să vină spre el. Ea era îndurerată și peste frumusețea ei gingașă se pusese un văl subțire de tristețe, prevestind nu lucruri bune, pentru toți și pentru el. Copilul însă surâdea drăgălaș și pe fruntea lui, în marginea bretonului tăiat scurt, o rază din soarele toamnelor noastre de-acasă, era imortalizată în fotografie. Și-a întors privirea la celălalt perete de unde îl priveau Căpitanul, Moța, Vasile Marin, generalul Cantacuzino și Vasile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legătura cu Sistemul și să le explic situația ca să mi se asigure protecție și craniul să fie pus la adăpost; a doua, s-o sun pe fata cea dolofană ca să-mi spună ce semnificație avea craniul. Prima alternativă nu-mi surâdea deloc. Ar fi însemnat probabil o grămadă de investigații și mie nu-mi prea plac cei din Sistem. Nu sunt câtuși de puțin flexibili, îți mănâncă timpul și mulți dintre ei sunt bătuți în cap. A doua variantă nu stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tine în lumea aceea nouă. — Și să te lepezi de lumea asta? Da, spuse ea. Nu-i deloc interesantă. Mi-ar plăcea mai mult să trăiesc în conștiința ta. Am clătinat din cap fără să spun nimic. Mie nu-mi surâdea ideea să trăiesc în propria mea conștiință. De fapt, în a nimănui. — Hai să mergem mai departe, zise ea. Trebuie să găsim și ieșirea din canalizare. Cât e ceasul? Am apăsat un buton și am aprins lumina cadranului. Mâinile îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și praful se-alege de noi. Umbra a fost cuprinsă de un acces puternic de tuse. — Altă ieșire nu există. M-am gândit bine, să-ți fie clar lucrul acesta. Singura posibilitate e lacul de sud. Înțeleg că nu-ți surâde ideea, dar te rog să ai încredere în mine. Și eu îmi pun viața la bătaie și n-am decât una. Să știi că nu acționez chiar la voia întâmplării. Am să-ți mai spun amănunte pe drum. Peste o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ministerului ce cu aproape doi ani în urmă i-a „farmat cariera”, vine Titu Maiorescu - „cel mai bun voitor ce am avut în viața mea”, după cum va scrie, pe drept cuvânt, mai târziu C. Norocul începe din nou să-i surâdă: „și altă făină se măcina acum la moară”. Printr-un decret semnat de Titu Maiorescu, C. e numit, de la 1 septembrie 1874, la școala solicitată din Păcurari. Scăpase încă o dată „deasupra nevoiei”, vorba lui Moș Vasile, unchiul dinspre tată al
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
1 m și 60 cm și care se strângea cu mare ușurință, dar incomod cât vrei. După ce plecară toți din casă și rămăsei numai eu cu fata, o întrebai: „De de ce râdeai tu adineauri de patul meu?". - „Apoi", răspunse ea surâzând, „ăsta e pat pentru un voinic ca tine?" - „Încearcă”, îi zisei eu, „culcă-te și tu acolo și-o să vezi că e pat". Și fata se culcă. ...Mama lui Suzi era văduvă și destul de săracă: nu avea decât căscioara în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o inteligență naturală și vie și o pricepere la toate. Dimineața, când trebuia să plec în vizita posturilor, după ce îmi făcea ceaiul, îmi ajuta să-mi pui ledunca, revolverul etc. Parcă văd pe Vasile, cum se uita cu coada ochiului surâzând și urmărind toate mișcările ei, să vază dacă nu greșea ceva. La nămiezi, când mă întorceam, mâncarea era gata; ea în picioare, veselă și sprintenă mă servea cu bucurie. Dar desfătările din Capua trebuia să se isprăvească. Și în adevăr
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu evlavie capul lui Cicero, turnat în serie în cine știe ce fabrică nemțească, și nu văd în figurina modelată în miez de pâine surâzând eternității, geniul lui Rodin. E adevărat că gluma pe care o debitează uneori Tănase e iară trebuință grosolană și cupletul pe care-l cântă, de-a dreptul idiot. Dar asta e altă poveste. Nu despre revuistica română m-am îndemnat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
altfel cădea pe-o parte... ) *** Acum, anii scurgându-se aiurea, aș prefera să mă transform și-n plină zi, bunăoară pe la amiază, când e soarele-n toi, nu neapărat peste noapte, numai să mă transform odată! De exemplu, mi-ar surâde să devin o finală de snooker... Să fiu chiar eu adversarii faimoși, masa, tacurile, bilele colorate (bila albastră, bila maro, bila verde, bila galbenă, bila roz), plus restul bilelor roșii și cea albă. Ar fi un spectacol nemaipomenit! Publicul, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
o captare a forțelor militare românești în favoarea vechiului aliat. Printr-o răsturnare din interior, armatele rusești ar fi prinse [...] între frontul german și rebeliunea militară din România și ar fi nimicite (sublinierile ne aparțin)”. Potrivit lui Sima, „alternativa politică i-a surâs Führer-ului” (sublinierea ne aparține), care imediat a dat ordin ca Stoicănescu să plece în România. îmbrăcat în uniformă germană, acesta a fost transportat la Târgu Mureș, care se afla încă sub controlul Wehrmacht-ului. Rămas în oraș după ce germanii l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele vijeliei începură a-și coborî glasul. Artileria cerească se îndepărta încet. Întreaga natură se înveseli și surâdea din nou soarelui ce sta gata să apară. Nu voi uita niciodată această furtună de vară! Pentru compunerile notate cu calificativul Suficient observațiile au fost următoarele: Elevul omite multe aspecte importante ale subiectului. Ordinea de prezentare a punctelor principale este
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
sperie sfinții. DISPLAY Diana SOARE Copilărie în haine vintage Am fugit întotdeauna de fotografii, de obsesia tuturor părinților de a-și imortaliza odrasla la mare, la munte, la premierea de sfârșit de an, când trebuie să stai frumos și să surâzi către cameră, chiar dacă nu e zâmbetul tău, chiar dacă ai prefera să o zbughești la joacă. Singurele care-mi plac sunt câteva fotografii făcute înainte de a împlini un an, când nu știam „să pozez“ și nu-mi păsa cine mă privește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
apoi la trei, însă nu reușește niciodată să-l întreacă în vrednicie pe acesta, atrăgând mânia zeilor. Competiția este pusă în scenă cu talent și cu o umbră de satisfacție pentru noua șotie a lui Ilie Cazane: „Înăuntru, nici un zgomot. Surâse cu mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe sentimente o încercară atunci pe bătrână, multe și subtile, pe care ea nu le-ar fi putut defini, spaimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]