4,273 matches
-
de unde numirea de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de "diavolul, pizmașul neamului omenesc". Că adevăr, cum nu se poate face din mărăcine struguri și din rug smochine, așa nu se poate face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți înțepenește, Fă-te-ncoace, nu fi surdă, Să mă duci peste pripoare, Vin să te-ngrijesc mai bine Văi și coaste la strâmtoare, C-a-mpuiat grierii-n tine, Pe potecă fără soare. Daleo, daleo, vai de mine. MATEI MILU De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urzică, Nasul care îți bășică"; Sau o floricea de laur, "C-alta e mirosul floarei Deși cheltuiau ei aur. Ș-alta este al putoarei"; Dîndu-l să învețe carte "Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei cenestezii sporite. Olguța se suie pe divan și face tumbe, mișcă degetele de la picior făcând mare haz de ele și se bate la tălpi. Totdeodată, neajunși la determinarea universului obiectiv, copiii sunt animiști, confundă realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi și de balauri, vise cu apariții de îngeri și metamorfoze. Dănuț se teme ca tras de zmeu să nu se înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să ne simțim oarecum stânjeniți; acestea par a fi echivoce și nu se știe bine până la ce punct trebuie luate drept expresii de adevărată gratitudine pentru generozitatea împăratului sau trebuie considerate mai degrabă semne sigure, chiar dacă reprimate, ale unei ostilități surde, până și a unui dispreț reținut din partea luin Ovidiu față de Augustus. De acest fel par a fi mai ales versurile: Nec mea decreto damnasti facta senatus, Nec mea selecto iudice iussa fuga est, care pot exprima într-adevăr o considerație
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ferre soletis opem (v. 21-22). Urmează un pasaj foarte important, legat de ultima afirmație a poetului: "De ce i-am considera pe zei demni de a fi onorați, dacă în ei nu există dorința de a ne ajuta? Dacă Jupiter rămâne surd față de cine îl imploră, de ce victima lovită trebuie să se prosterneze în fața templului lui Jupiter?" (v. 24-25). Pentru cei care știu din alte epistole identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
v. 24-25). Pentru cei care știu din alte epistole identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate de clar. De fapt, poetul afirmă categoric: Dacă Jupiter (Augustus) rămâne surd la ceea ce-i spun eu, cel care îl implor, de ce ar trebui să-i mai ofer tămâie și rugăciuni? Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
divinități, precum Neptun, Ceres, Bachus, care tot la fel nu ar merita să fie onorați de nici un cult, dacă ar rămâne surzi la rugăciunile oamenilor. Psihanaliza s-ar aștepta să se ivească aici și numele lui Augustus, care rămâne la fel de surd la rugămințile lui Ovidiu. Și exact în acest loc, ca din întâmplare, apare și numele de Cezar (Augustus), într-un context ușor diferit, dar pe care cititorul, cunoscător al situației poetului, îl inserează în aceeași sferă a zeilor surzi, împotriva
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la fel de surd la rugămințile lui Ovidiu. Și exact în acest loc, ca din întâmplare, apare și numele de Cezar (Augustus), într-un context ușor diferit, dar pe care cititorul, cunoscător al situației poetului, îl inserează în aceeași sferă a zeilor surzi, împotriva cărora se revoltă Ovidiu: Caesar ut imperii moderetur frena, precamur, Tam bene quo patriae consulit ille suae (v. 33-34). Ripert traduce: "Nous prions que César dirige les rênes de l'empire, aussi bien qu'il veille sur les interêts
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfârșit trebuie să iasă la iveală ceva din manifestările autorului, mai ales când avem de-a face cu unul atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consuli pe câmpul de luptă de la Modena: ne interesează să vedem realitatea psihologică, cea care dădea naștere zvonului și care îl făcea pe Ovidiu să-l includă în faimosul său vers. Și realitatea psihologică este tocmai acel resentiment, acea ostilitate surdă, pe care o manifestau față de Augustus, cel puțin unii reprezentanți din opoziție și, cu ei, Ovidiu. Dacă nu greșim, există un element "filologic" care trădează această stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte versul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arată o mare Îndemînare În a sugera, prin recurența unui număr de vocale și consoane, zăngănitul armelor sau trecerea tumultuoasă a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și la baza poemelor ocazionale din Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În spiritul și cu mijloacele lirice ale timpului. Versul lui Alecsandri este mai disciplinat, ritmurile mai iuți, eufoniile mai dese („vîjÎie, vine, lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care sînt gravate insignele imperiului. Aceasta este teza, forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă de elemente: fluide, covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alții făcînd, Ci am căutat la tonul zicerilor românești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile firești. Căci În alt chip de a face ar fi cu totul prostesc Și aproape de nimica, ca lucru copilăresc. Aș mai zice, dar de surdă o să-mi pierz scumpul meu ceas; Îmi prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege, toate, surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
repetată, izolat sau în silabe și cuvinte, aceasta tulburare nu este întotdeauna de natură patologica. La copiii dislalici apar deformări în pronunția sunetelor, confuzii și înlocuiri ale sunetelor mai greu de pronunțat, o insuficiență diferențiere între sunetele sonore și cele surde etc. Dacă în vorbirea micului școlar este afectat un singur fonem sau foneme din aceeași grupa de articulare, vorbim de dislalie simplă sau monomorfa, cum este, de pildă, lambdacismul, caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului l, sau afectarea sunetelor din
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a onomatopeelor în șoaptă, apoi cu voce tare, în ritmuri diferite: șarpele, pisica, vântul etc.; 18 exerciții de pronunțare a unor serii de silabe care au în componență lor sunete apropiate: „paba, ta-da, si zi etc.”; exerciții pentru diferențierea consoanelor surde de cele sonore: „cât-gât, paie baie, varsăvarză”; exerciții de pronunțare ritmica, proverbe, ghicitori, poezii simple. Exercițiile de atenție auditiva și vizuală se realizează prin analiza și sinteză la nivel de propoziție, cuvânt, silaba, sunet. Metodica predării-învățării disciplinelor din aria curriculara
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a unor serii de silabe opuse (luate din cuvinte paronime). Se pot pronunța silabe perechi, după cum urmează: pa-ba pa-ta ti-di șa-ja tu-du so-zo Complicarea jocului: Se pot caută combinații de silabe cu sens (cuvinte paronime) pentru diferențierea consoanelor surde de cele sonore, pentru diferențierea sunetelor cu punct de articulare apropiat: papă-babă casă-masă varză-barză-varsă zeamă-seamă parcă-barcă toamnă -doamna car-cal lac-rac corn-horn pas-vas ¾ „JOCUL SILABELOR” („Ne jucăm cu silabe”, „Silabe amestecate”, „Loto cu silabe”) Scop: Formarea unor cuvinte monosilabice, bisilabice și
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și atunci căzu o mare cantitate de zăpadă într-o bună parte a Moldovei. La Iași, scuturătura s-a produs la 4 ore, în direcțiunea de la Vest spre Est; ea a fost foarte puternică și însoțită de un zgomot subteran surd, zidurile fură răsturnate și altele numai crăpate”. * 3 august 1831: “La București, Ismail, Chișinău și Leova, s-au produs mai multe scuturături și cutremure”. * 1832, 7 februarie. într-o notiță din arhiva familiei lui G. Lahovari se precizează: “De la 7
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
participant la un dialog. Pe prima filă a cărții sale de debut stă scris: „orice înjurătură condensează o poveste”, formulă percutantă care implică descoperirea lumii din spatele replicilor, ceea ce se spune fiind rezultatul unei întâmplări nepovestite. Aceasta ar putea fi dimensiunea „surdă” a textului, povestirea ascunsă, care motivează felul de a vorbi al personajului și care dă unitate unei construcții narative aparent sincopate. În acord cu tendința generală din proza românească din preajma anului 2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
psihice omenești. Ele fac obiectul acelei ,,preștiințe psihologice" prezentă în toate marile mitologii și religii. Cu ajutorul ,,preștiinței psihologice", autorul cărții pune în joc și o altă interpretare a miracolelor christice. Succesul vindecării celor atinși de maladiile trupului (șchiopi, orbi și surzi), dar și de aripa morții, ar fi de fapt un simbol al ,,vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni""43. Iisus n-ar fi tămăduit, de fapt, rănile trupului, ci doar pe cele ale sufletului. Mântuitorul reface sufletele șchiopătânde
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fi de fapt un simbol al ,,vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni""43. Iisus n-ar fi tămăduit, de fapt, rănile trupului, ci doar pe cele ale sufletului. Mântuitorul reface sufletele șchiopătânde și nu privirile oarbe sau urechile surde. Maladiile psihosomatice invocate în textul testamentar nu presupun miracole, ci capacități ale ,,sugestibilității psihologice și care cedează la contrasugestii"44. Miracole ar fi existat cu adevărat, susține Paul Diel, dacă anumite părți tăiate ale corpului ar fi crescut la loc.
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]