5,059 matches
-
militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu abilitate, acest rol de conciliator, evitând să-l contrazică pe Nasr, profitând de cea mai mică schimbare favorabilă a dispoziției acestuia pentru a-l conduce spre sentimente mai bune. El așteaptă, lasă să se scurgă minutele dificile, iar când suveranul s-a așezat pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către un alt sclav, care Îi stropește degetele cu apă parfumată și i le șterge cu zel. Ritualul se repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să-i Întorci spatele suveranului Înainte de a fi părăsit Încăperea. Un obicei ciudat. A fost oare introdus de un monarh prea grijuliu În privința respectului datorat? De un vizitator deosebit de neîncrezător? Urmează demnitarii religioși, așteptați cu interes, dar și cu teamă. Sunt mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i de făcut, totuși? A te Îndrepta fără a fi primit permisiunea ar Însemna să-ți atragi singur răzbunarea monarhului. Unul după altul cad În genunchi, postură tot atât de respectuoasă, dar mai puțin istovitoare. Numai după ce ultima rotulă a atins pământul, suveranul le face semn să se ridice și să se retragă, fără a le adresa nici un cuvânt. Nimeni nu se miră de Întorsătura evenimentelor, este prețul care trebuia plătit, stă În rânduiala lucrurilor din regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu se miră de Întorsătura evenimentelor, este prețul care trebuia plătit, stă În rânduiala lucrurilor din regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri turci, grupuri de notabilități, ca și câțiva dihkan-i, nobili de țară din satele Învecinate; ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o elegie pompoasă monarhului care, foarte repede, se arată vizibil plictisit. L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un refuz să nu-l ofenseze pe suveran, Îndreaptă către prietenul său o privire grea, insistentă, Îl Împinge cu umărul. Zadarnic. Hotărârea lui Khayyam e luată: — Înălțimea Sa să binevoiască să mă ierte, sunt În perioada de post și nu pot să bag nimic În gură. — Luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încheiat totuși de trei săptămâni, dacă nu mă Înșel! — În vremea Ramadanului, eram În călătorie de la Nishapur la Samarkand, a trebuit, deci, să Întrerup postul, făcând legământ să câștig mai târziu zilele pierdute. Cadiul se sperie, asistența se frământă, fața suveranului este indescifrabilă. Hotărăște să-l isodească pe Abu Taher: — Tu, care ești un cunoscător al tuturor ascuzișurilor credinței, poți să-mi spui dacă, vârând monedele de aur În gură și scoțându-le de Îndată, khwaje Omar Încalcă postul? Cadiul adoptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru mine, viața e mult mai importantă decât bărbații! Or, atâta vreme cât sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul Îmi Îngăduie să mă arăt În divanul său, cu versurile și râsetele mele. Dacă s-ar gândi vreodată să mă ia de soție, ar Începe prin a mă ascunde. Ieșind cu greu din toropeală, Omar n-a priceput nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mână. În fiecare zi, la palat, li se Încrucișează pașii; evită să se privească, de teamă să nu se trădeze. În fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndreptă către el, cu brațele deschise, și Îl Îmbrățișă Îndelung, făgăduind să nu se mai opună voinței lui. Nishapur-ul era salvat, dar n-avea să uite niciodată Marea Spaimă de Ramadan. VII — Așa sunt selgiucizii, spuse Khayyam, jefuitori inculți și suverani luminați, capabili de meschinării și de gesturi sublime. Toghrul Beg, Îndeosebi, avea faima unui ziditor de imperiu. Aveam trei ani când a luat Isfahan-ul, zece ani când a cucerit Bagdadul, proclamându-se protector al califului, obținând din partea acestuia titlul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Foarte repede, totuși, un om reuși să se impună: Alp Arslan, fiul lui Ceagrî. În câteva luni, el dobândi autoritate asupra membrilor clanului, masacrându-i pe unii, cumpărându-le credința celorlalți. În curând, apărea În ochii supușilor ca un mare suveran, ferm și drept. Dar o cleveteală, hrănită de rivalii săi, avea să-l urmărească: În vreme ce sterpului Toghrul i se atribuia o virilitate debordantă, Alp Arslan, părinte a nouă copii, avea, prin hazardul deprinderilor și al zvonurilor, imaginea unui bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai cetății au căutat să se apropie de monarh. Ținuți la distanță de străji, ei strigă că sunt gata să lupte alături de soldați, să moară ca să apere orașul, pe han și dinastia. Departe de a se bucura de inițiativa lor, suveranul ăși iese din fire, Își Întrerupe vizita și face cale-ntoarsă, poruncindu-le soldaților să-i risipească pe tineri fără menajamente. La Întoarcerea la palat, el le cuvântează ofițerilor săi: — Atunci când bunicul meu, Dumnezeu să păstreze În noi amintirea Înțelepciunii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soldaților să-i risipească pe tineri fără menajamente. La Întoarcerea la palat, el le cuvântează ofițerilor săi: — Atunci când bunicul meu, Dumnezeu să păstreze În noi amintirea Înțelepciunii sale, a dorit să cucerească orașul Balkh, locuitorii puseră mâna pe arme, În lipsa suveranului lor, și uciseră un mare număr dintre soldații noștri, silindu-ne armata să se retragă. Bunicul meu Îi scrise atunci lui Mahmud, stăpânitorul Balkh-ului, o scrisoare de dojană: „Vreau cu adevărat ca trupele noastre să se Înfrunte, fie ca Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit rugăciunile oamenilor din Samarkand“. S-ar putea crede că, În vremea aceea, locuitorii unei cetăți n-aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod exemplar, oricare ar fi vinovatul. Cum să afli dacă nu știu ce cadiu sau guvernator de provincie nu profită de funcția sa pentru a se Îmbogăți pe seama celor sărmani? Prin iscoadele noastre, pentru că nu totdeauna victimele Îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ghatfar, unde se ținea Întrunirea ismailiților. Atunci când Sabbah ieși de acolo, deghizat În sufi, se năpustiră asupra lui, acoperindu-i capul cu un sac de cânepă și mi-l aduseră. Numaidecât, l-am condus la palat, mândru să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-a mai fost ca Înainte. Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găsească altă reședință”. Succesorul Profetului, ai cărui strămoși trăiesc la Bagdad de trei secole și jumătate, cere o păsuire de o lună pentru a-și pune treburile la punct. Terken se neliniștește din cauza acestei mutări ușuratice, puțin demnă de un suveran de treizeci și șapte de ani, stăpânitor a jumătate din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și consolideze propria autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet, dulciurile sale preferate, pe care bucătarul său le cară pretutindeni În enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care nimeni n-a mai putut să-l găsească de atunci. „Niciodată, spun cronicarii, nu s-a pomenit ca un suveran atât de puternic să moară astfel, fără ca nimeni să se roage sau să plângă deasupra trupului său.” Dispariția sultanului a sfârșit prin a deveni cunoscută, dar Terken se justifică lesne: cea dintâi grijă a ei a fost aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regăsim, În 1114, În cetatea Merv, străvechea capitală a Khorasanului, dintotdeauna celebră pentru țesăturile de mătase și pentru cele zece biblioteci ale sale, dar lipsită, de câtăva vreme, de orice rol politic. Ca să dea un nou lustru curții sale șterse, suveranul de acolo caută să atragă celebritățile momentului. Știe cum să-l seducă pe Khayyam: propunându-i să-i construiască un observator asemănător, din toate punctele de vedere, celui din Isfahan. La șaptezeci de ani, Omar nu mai visează decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
genial precursor al geometriilor neeuclidiene. Scrie și rubaiate, stimulat, pesemne, de calitatea excepțională a viilor din Merv. Toate acestea au, evident, și un preț. Omar are obligația să asiste la interminabilele ceremonii de la palat, să-și prezinte, cu solemnitate, omagiile suveranului, cu prilejul fiecărei sărbători, fiecărei circumcizii princiare, fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței, cadiul se retrage, mormăind amenințări. După ce a râs, suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-a Întunecat, oaspeții se grăbesc să se retragă. Întorcându-se acasă În tovărășia lui Vartan, Omar blestemă viața de curte, capcanele și frivolitățile ei, făgăduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]