4,883 matches
-
și Herțegovina să fie preluată de către Austro-Ungaria. În mod formal, aceasta nu era o anexare, teritoriul continua să facă parte din Imperiul otoman, moneda otomană ar fi urmat să fie utilizată pe teritoriul Bosniei iar sultanul să fie recunoscut drept suveran. Cu toate acestea, în 1878 perioada dominației otomane asupra Bosniei-Herțegovina ia sfârșit și începe perioada stăpânirii austro-ungare. Dubla Monarhie a ocupat din punct de vedere militar Bosnia-Herțegovina în 1878, însă a nu a anexat teritoriul. Principalul motiv pentru care teritoriul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
al onoarei căruia nici unul nu i se sustrage; în felul acesta trebuie înțelese duelările după tipic, ritualurile adresărilor ceremonioase între gentilomi, respectul cuvântului dat, ca și promisiunile făcute către sine, nepăsarea față de moarte și nu în ultimul rând fidelitatea față de suveran. E un cod cu valoare absolută, dar peste care se așază, înlăturându-i asprimea, libertatea poznașă a personajului. Pentru Dumas, eroismul nu mai e unul sublim, ci unul simpatic.
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
dregătorii în ierarhia imperiului. La începutul secolului al XVIII-lea, Poarta a impus regimul domniilor fanariote, care aveau să dureze circa un secol. În secolul al XIX-lea, odată cu unirea celor două principale, șeful statului a dobândit titlul de domnitor. Suveranul țării purta titlul de domn, din latinescul „"dominus"”, adică stăpân. Termenul dominus cu semnificația de conducător a intrat în circulație in limba latină în timpul împăratului Aurelian. Domnul era stăpânul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
aveau limbajul sec al juriștilor ci erau opere literare, în care abundau imagini poetice, și care cuprindeau numeroase ilustrații.. Multe din frazele de început ale lucrărilor sale au devenit aforisme, precum: "Conceptul de stat impune existența conceptului de politică" sau "Suveran este cel care ia deciziile în situațiile de excepție". Lucrări sale au generat multiple reacții și au dus la o corespondență de interes deosebit cu alte personalități ale intelectualității germane, corespondență care s-a păstrat și a fost publicată postum
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
diviziunea emisă de Hobbes stabilește bazele diviziunii ulterioare dintre stat și societatea care aspiră să se elibereze sau să se emancipeze față de orice normă coercitivă. Ordinea politică seculară stabilită de Hobbes aspira la neutralizarea atacurile perene ale judeo-creștinismului împotriva legitimității suveranilor tereștri. Schmitt considera că diaspora evreiască este o agentură care întreține fermentarea în această mișcare de emancipare, iar simbolul lui Hobbes nu era răspunsul corespunzător intensității și perversității conflictului. Schmitt a făcut numeroase analogii între evreii convertiți din Spania, Marranos
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nu-i invadeze spațiul. Ulterior a avut simptome paranoice și avea impresia că este urmărit de unde sonore sau de voci. Undele sonore au fost ultima sa obsesie. Schmitt i-ar fi spus unei cunoștințe: ""După primul război mondial am afirmat: 'Suveran este cel care decide în situațiile de excepție'. După cel de al doilea război mondial, când mă apropii de moarte, pot afirma acum: 'Suveran este cel care dispune de undele din spațiu'."" . În ultimii ani de viață avea obsesia că
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ultima sa obsesie. Schmitt i-ar fi spus unei cunoștințe: ""După primul război mondial am afirmat: 'Suveran este cel care decide în situațiile de excepție'. După cel de al doilea război mondial, când mă apropii de moarte, pot afirma acum: 'Suveran este cel care dispune de undele din spațiu'."" . În ultimii ani de viață avea obsesia că este înconjurat de microfoane de ascultare și că este urmărit de persoane invizibile. Activitatea lui Carl Schmitt s-a orientat în două direcții principale
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sau chiar rasist ci era definit în mod pozitivist: o națiune s-ar realiza prin intenția de a construi împreună o anumită ordine. Schmitt a introdus în mod explicit noțiunea de "rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o decizie în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
intenția de a construi împreună o anumită ordine. Schmitt a introdus în mod explicit noțiunea de "rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o decizie în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
introdus în mod explicit noțiunea de "rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o decizie în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se aplică legea. În concepția lui Schmitt, suveranul este cel care
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o decizie în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se aplică legea. În concepția lui Schmitt, suveranul este cel care realizează și garantează ordinea. În acest
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se aplică legea. În concepția lui Schmitt, suveranul este cel care realizează și garantează ordinea. În acest scop suveranul deține monopolul deciziei finale. Pentru Schmitt, suveranitatea nu decurge dintr-o "monopolizare a puterii prin forță" ("Gewalt-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de acțiune. Suveranul, ca atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se aplică legea. În concepția lui Schmitt, suveranul este cel care realizează și garantează ordinea. În acest scop suveranul deține monopolul deciziei finale. Pentru Schmitt, suveranitatea nu decurge dintr-o "monopolizare a puterii prin forță" ("Gewalt- oder Herrschaftsmonopol"). Deciziile și verdictele luate într-o situație de excepție nu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
atare, nu are o formație juridică, dar prin el se generează o formă juridică, datorită faptului că suveranul stabilește condițiile în care se aplică legea. În concepția lui Schmitt, suveranul este cel care realizează și garantează ordinea. În acest scop suveranul deține monopolul deciziei finale. Pentru Schmitt, suveranitatea nu decurge dintr-o "monopolizare a puterii prin forță" ("Gewalt- oder Herrschaftsmonopol"). Deciziile și verdictele luate într-o situație de excepție nu pot fi atacate în ceea ce privește corectitudinea lor. Astfel, pentru Schmitt suveran este
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
suveran, deținând dreptul de decizie în stat și este "garantul constituției", adică păzitorul substanței politice a unității. Este de remarcat că Schmitt susține această soluție numai în situațiile în care parlamentul devine ineficient. Schmitt definește "dictatura" ca instrumentul prin care suveranul restabilește ordinea care a fost disturbată. O asemenea dictatură, înțeleasă în sensul inițial al termenului adoptat din sistemul Romei antice, este o dictatură care se instaurează într-o perioadă de criză. O asemenea dictatură nu este constrânsă de niciun fel
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
asupra coroanei celuilalt, ca moștenitori ai regelui Ludovic cel Mare, între cele două state era o situție conflictuală, care s-a perpetuat pentru câteva decenii. Tratatul dintre regele polon și domnitorul român era încheiat de pe poziții egale, ca între doi suverani. Principala prevedere consta în sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun - regele Ungariei - și sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la latitudinea celuilalt. Mircea s-a întâlnit cu otomanii în obiectivele sale de a-și extinde autoritatea
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Weygand s-a deplasat cu avionul în punga din Belgia și s-a întâlnit pe 21 mai cu generalul Billotte, comandantul Grupului de Armată I și cu regele Leopold al Belgiei. Leopold și-a exprimat poziția față de planificata ofensivă. Conform suveranului, armata belgiană nu era dotată cu tancuri și avioane și fusese constituită doar ca forță defensivă. Regele a mai declarat că în condițiile în care armata pierdea rapid controlul asupra teritoriului național, mai dispunea de rezerve de alimente pentru cel
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
s-a făcut o încercare de a restaura biserica în stil baroc, dovezile istorice arată că lucrarea a fost în mare măsură nesatisfăcătoare. La 8 iunie 1867, Elisabeta de Wittelsbach și Francisc Iosif au fost încoronați în Biserica Mátyás ca suverani ai Regatului Ungariei. Construcția și-a recăpătat o mare parte din fosta sa splendoare în perioada marelui boom arhitectural de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Forma sa actuală i se datorează arhitectului Frigyes Schulek, care a condus o campanie de
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
nu a fost încă explorat, dar se crede că se află într-un palat subteran . Dragonul chinezesc și simbolul Yin și Yang, după cum credeau chinezii, reprezentau elementele naturii aflate în armonie. Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ți) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (Sân Huang). Primii trei din cei Cinci Suverani, si anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
Yin și Yang, după cum credeau chinezii, reprezentau elementele naturii aflate în armonie. Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ți) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (Sân Huang). Primii trei din cei Cinci Suverani, si anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea de istorie (Șu king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani, Yao și
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
cei Cinci Suverani, si anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea de istorie (Șu king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani, Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare complicare de istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografica, probabil din epoca
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
cartea de istorie (Șu king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani, Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare complicare de istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografica, probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
complicare de istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografica, probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să realizeze tabloul unei epoci fericite în care Suveranii și Auguștii, domnind înantea dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea lor desăvârșită. Primii eroi din Su-King (cartea de istorie
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
Într-o tradiție iconografica, probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să realizeze tabloul unei epoci fericite în care Suveranii și Auguștii, domnind înantea dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea lor desăvârșită. Primii eroi din Su-King (cartea de istorie atribuită lui Confucius), Yao și Suen, apar implicați într-o poveste dramatică a Marilor Ape, în care întemeietorul primei dinaștii regale
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
Monarhia constituțională a fost forma de guvernământ a României între 1881 și 1947. În acest interval de timp, țara a fost condusă de patru suverani din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. Monarhia a fost abolită la 30 decembrie 1947, în contextul comunizării țării de către Uniunea Sovietică. Pe fondul instabilității interne care s-a instalat odată cu abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, abdicare de care a fost
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]