6,881 matches
-
pungi roșii, umflate. I-am adus un simulacru de ceai de la aparat, după ce apăsasem butonul pentru zahăr de două ori. Pentru cei care suferă de dureri sufletești, recomand ceai pe timpul zilei și vodkă noaptea. Se părea că avea efect. Rămase tăcută o vreme, bându-și ceaiul, iar eu mă Întrebam dacă nu cumva ar trebui să o las În pace, când Își puse jos paharul și zise: — A fost mâna Lindei, nu? Tipul Îmi știa și numele, tot. Știa chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am putut, prin ușa Întredeschisă. Din locul În care m-am oprit, am văzut-o pe cea care zăcea acolo, Întinsă de parcă se prăbușise peste toaletă și cu brațele atârnându-i chinuit spre podea. Acum Înțelegeam de ce fusese atât de tăcută. Nu-i tocmai la Îndemână să faci vreun zgomot când o parte din față ți-a fost zdrobită. 7 — Și-apoi ce-ați făcut, d-șoară Jones? — M-am dus În birou ca să-i spun lui Jeff, care se afla Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate afară; altfel, strada era la fel de tăcută ca Întotdeauna. Când are loc o crimă, șocul real este că viața continuă ca și mai Înainte. E ca atunci când Îți pierzi virginitatea; vrei ca toată lumea să vadă ce s-a Întâmplat, dar cum, când tu arăți neschimbată? Dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își lăsă puloverul să cadă de pe umeri, pentru ca soarele să-i Încălzească În voie. Îmi dați o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place să fumez. Să zicem că la mijloc e presiunea tăcută a anturajului. — Îmi place ideea că a fost Naomi, am continuat. Și nu doar din pricina mitocăniei ei, ci pentru că a avut un motiv și prilejul să o facă. Să recunoaștem, e mult mai probabil să fi fost o femeie, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întâmplat sub impulsul momentului. Și singurul motiv pentru care ți-ai fi ieșit din minți suficient cât să o omori pe Linda este cel al cărui nume a tot fost vehiculat În fel și chip pe la sală, anume Derek. Încă tăcută, Rachel puse cana jos și se lăsă pe spate. — Prima dată când am stat de vorbă, Janice mi-a spus ceva ce nu avea nici un sens, doar că, pe moment, nu am realizat asta. Mi-a spus că Derek avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar altele. Rachel se așeză În fața mea. Gardiana așteptă politicoasă până ce ea Își apropie scaunul de masă, apoi a Început să recite lista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
murmură Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numeau Oxus și care avea să devină Amu-Daria. Va fi nevoie de douăzeci de zile pentru ca și ultimul soldat să-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar judecata mai limpede. — Frazele pe care le-am citit Îi aparțin, Într-adevăr, lui Mirza Reza. Până acum, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Baskerville sunt Încă roșii. — Îmi refac Încetul cu Încetul sufletul de occidental, se scuză el, cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse bolul cald la buze, se pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm la promenada noastră rituală și am lăsat Manuscrisul În seif. Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La etajul cinci se întâmplă ceva. Repede.” „Unde? Unde? Fă-mi loc! Loc!” „Cum adică, să-ți fac loc? Balustrada are o sută cincizeci de metri lungime. Și, afară de asta, femeia a tras draperiile. Ghinion.” „Hm.” O vreme am rămas tăcuți. „Fii atent. Cei din stânga se ceartă. Ei se ceartă și de aici nu se aude nimic”, a băgat de seamă Dorin. „Ce ciudat. El e ofițer de carieră, locotenent”, am răspuns eu. „L-ai auzit vreodată răcnind? Eu da.” „Pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
erau deschise, ei se certau cu voce scăzută. Vântul adia ușor, făcând perdelele să se umfle la intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai de ce te tocmi, prețurile erau și așa foarte mici. Din piața de pește, mirosul se revărsa peste cartierul din jur, iar din piața de legume și carne răsunau sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
au sosit unchiul, mătușa și cei doi veri ai mei, Matei și Sorin. „Mai nou, lucrezi la Securitate, dragă domnule? Anunță-ne din vreme, ca să ne punem lacăt la gură”, a zis mătușa mea, încă de la ușă. În urma ei venea tăcut unchiul. Avea mersul din timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doi, niște emigranți nebuni, ne învârteam pe acolo toată ziua, bună ziua.” Bunica și bunicul au izbucnit în râs. Mătușii îi juca un zâmbet pe buze, iar unchiul avea un aer nedumerit, ca și cum i-ar fi scăpat înțelesul poveștii. Mama rămăsese tăcută și privea țintă în podea. „Chiar așa. Niște emigranți nebuni. Ici și colo, vedeai cutii de scrisori găurite de gloanțe și urme de incendiu în multe locuri. La tot pasul întâlneai pereți negri de funingine, o mulțime de geamuri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dai bir cu fugiții, altfel degeaba te-ai ostenit. Asta o spuneau cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în brațe, canari în colivie. Bagaj puțin. Părinții își țineau copiii de mână. Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ai spune nimic. Cu firul de iarbă în gură, brațul stâng pus sub cap și piciorul drept îndoit din genunchi, o zărești cu coada ochiului venind înspre tine, dar nu faci nici o mișcare. Nu spui nimic. Te uiți la pescarul tăcut, care privește țintă în apă. Ea trebuie să vină. Trebuie să vrea. Și vom vedea mai departe. Așa e bine, am continuat eu să cuget. Căci dacă de la început am să fiu moale ca untul, am să mă topesc înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înțelegeam. Și aș fi întrebat-o ce anume voise să spună și ce anume trăise, dar nu cunoșteam cuvintele potrivite, iar pe cele nepotrivite mai bine e să le lași nespuse. Aflasem eu întâmplător de undeva treaba asta. Am rămas tăcuți, unul lângă altul. Ea respira și cireșele i se mișcau în sus și în jos. Se aflau sub bluză, la cincizeci de centimetru de mine, și toată pielea ei era albă și netedă. Piele de femeie. Piele de femeie duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ba ați făcut, Un metru Înainte de graniță Încă mai trăiau, un metru după erau morți, spune-mi tu când i-am omorât, și cum, Dacă nu i-ați fi dus, Da, ar fi fost aici, așteptând moartea care nu venea. Tăcute, Împăcate, cele trei femei Îl priveau pe vecin. Mă duc, spuse el, Într-adevăr bănuiam că s-a Întâmplat ceva, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că era vorba de asta, Vreau să te rog ceva, spuse ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
digitale pe hârtie și prin urmare nu s-ar putea identifica autorul scrisorii pe această cale, o analiză a adn-ului poate ar arunca puțină lumină asupra acestei neașteptate manifestări epistolare a unei ființe, dacă moartea o fi așa ceva, care rămăsese tăcută toată viața. Chiar În acel moment prim-ministrul vorbea la telefon cu regele, explicându-i motivele pentru care hotărâse să nu-i aducă la cunoștință scrisoarea morții, și regele răspundea că da, Înțelegea perfect, atunci prim-ministrul spuse că regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tocmai pentru asta sunt legate Între ele. O forță străină, misterioasă, de neînțeles, părea să se opună morții persoanei respective, În ciuda faptului că data răposării era fixată, ca pentru toată lumea, Încă din ziua nașterii. E imposibil, spuse moartea către coasa tăcută, nimeni În lume sau În afara ei n-a avut vreodată mai multă putere decât mine, eu sunt moartea, restul nu e nimic. Se ridică de pe scaun și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se numește asta un solo, un modest solo care nu va ajunge să dureze nici două minute, e ca și cum dintre forțele pe care le invocase șamanul s-ar fi ridicat un glas, vorbind parcă În numele tuturor acelora care acum stau tăcuți, Însuși dirijorul stă nemișcat, se uită la acel muzician care a lăsat deschis pe un scaun caietul cu suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de johann sebastian bach, suita pe care el n-o va cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ordin mental și să faci să-ți vibreze un pic lama pe dinăuntru, așa ca un sentiment, ca o emoție, orice care să arate că ești vie, asta va ajunge ca scrisorile să pornească spre destinațiile lor. Coasa rămase tăcută, dar tăcerea echivala cu o Întrebare. Știi, nu pot să tot vin și să plec Întruna ca să mă ocup de poștă, spuse moartea, trebuie să mă concentrez total la rezolvarea problemei violoncelistului, să descopăr modalitatea de a-i Înmâna blestemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
furioasă și parcă ar vrea să deschidă gura mare și să mă înghită, însă mă dă afară din cameră și îmi trântește ușa în nas. Fac șocată câțiva pași înapoi privind ușa închisă, încă vuind, a camerei ei, apoi ușa tăcută a camerei lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]