4,810 matches
-
recensământ sovietic arăta că 4% dintre etnicii Mari locuiau în afara granițelor Rusiei. Ultimul recensământ rus constata o proporție aproape egală între ruși (47,5%) și etnicii Mari (42,3%). Printre alte grupuri etnice trăitoare în Republica Mari se mai numără: tătarii (6%), ciuvașii (1%), ucrainienii, (0,7%). Triburile antice Mari sunt atestate încă din secolul al V-lea. După ce o perioadă ele au fost vasalele Bulgariei de pe Volga și Hoardei de Aur, pe la 1440 teritoriile locuite de poporul mari au fost
Mari El () [Corola-website/Science/305931_a_307260]
-
(în ; n. 1 august 1939, Tătar Copceac, județul Cahul) este un om politic din Republică Moldova, care a îndeplinit funcția de guvernator (bașcan) al UTA Găgăuz Yeri (1995-1999 și 2002-2006) și deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2001 și 2003. Gheorghe Dimitrievici Tabunșcic s-a născut la
Gheorghe Tabunșcic () [Corola-website/Science/305362_a_306691]
-
din Republică Moldova, care a îndeplinit funcția de guvernator (bașcan) al UTA Găgăuz Yeri (1995-1999 și 2002-2006) și deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2001 și 2003. Gheorghe Dimitrievici Tabunșcic s-a născut la data de 1 august 1939, în satul Tătar Copceac (plasa Traian, județul Cahul, Regatul României). A absolvit Institutul Agricol “M.V.Frunze” din Chișinău, apoi studiile de aspirantura la Universitatea de Stat din Moldova. Este doctor în științe filozofice. După absolvirea Institutului Agricol în anul 1962 își începe activitatea
Gheorghe Tabunșcic () [Corola-website/Science/305362_a_306691]
-
a reconciliat pe Filip cel Îndrăzneț al Franței și pe Alfonso al X-lea al Castiliei. Fără succes, a încercat să-i reconcilieze pe Rudolf de Habsburg și pe Carol de Anjou. A încercat, fără izbândă, să-i convertească pe tătari la creștinism. Pontificatul lui Ioan al XXI-lea a durat doar opt luni și 5 zile. A fost grav rănit, în timpul studiului, într-un accident survenit în palatul papal din Viterbo, aflat în construcție, la 14 mai 1277. În urma acestui
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
imprejmuit de pădure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărării dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
arteră comercială, precum și stabilirii aici a unor grupuri de meșteșugari veniți din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Sașii s-ar fi stabilit în Moldova în perioadele 1114-1162 și 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca vasal, la conducerea noii
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca vasal, la conducerea noii entități numite Moldova cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care s-a eliberat
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Sub cristelniță în mijlocul bisericii a foszt îngropată o doamnă de odinioară a Moldovei, care a fost catolică, așa cum se vede în inscripția de pe zid. În acest oraș mai este o biserică închinată sfântului apostol Petru. Biserica a fost distrusă de tătari (...)"". Misionarul italian Bartholomeo Bassetti relatează și el în 1643 de existența a două biserici. Biserica de zid închinată Adormirei Fecioarei Maria avea patru altare, iar în corul ei se afla o inscripție cu următorul cuprins: ""În anul Domnului 1410, s-
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
preciza într-un răspuns din 26 august 1671 la un chestionar al Congregației De Propaganda Fide, intitulat "Despre misiunea din Moldova" că ""la Baia, biserica principală care este în mijlocul orașului, este de piatră, alta de cărămidă a fost arsă de tătari și a rămas doar sacristia care e de piatră și s-a făcut o capelă și se slujește a doua zi de Paște, la Sf. Marcu și de rogațiuni"". Comunitatea catolică din Baia s-a redus tot mai mult, iar
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
debil mintal, și a domnit apoi ca țar între anii 1598-1605. Boris Fiodorovici Godunov, s-a născut în anul 1552, fiind fiul unui mic nobil sărac, Fiodorovici Ivanovici Godunov și al Stepanidei Ivanovna. Legenda despre originea lui din neamul prințului tătar „Cetmurza” hanul Hoardei de Aur este azi neacceptată de oamenii de știință ruși. În 1570 participă la campania din Serpeisk, iar în anul următor devine membru al organizației Opricina, care răspândește teroarea în țară. În 1570/1571 se căsătorește cu
Boris Godunov () [Corola-website/Science/313265_a_314594]
-
capului cu abdomenul sunt albe. Nu există un dimorfism sexual la nagâț. Sunt bune zburătoare, pasărea având 70 - 80 cm cu aripile deschise. Era o pasăre extrem de detestată în Evul Mediu. Atunci când românii se ascundeau în mlaștini de teama năvălitorilor tătari, nagâțul îi semnala, zburând în jurul lor și făcând zgomot. Se mai numește și "câine-tătărăsc" din această cauză. În germană, nagâțul se numește "Kiebitz" ; termenul "chibiț" vine de la comportamentul insuportabil al acestei păsări pe care l-am amintit mai devreme. Hrana
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
Traverso, (n. 16 octombrie 1906 la Belluno, d. 28 ianuarie 1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru românul Deșertul Tătarilor. Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la Sân Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Albă Mantovani sunt de origine venețiana având domiciliul stabil la Milano, Piața Sân Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
trimis în Palestina că și corespondent pentru Corriere della Seră 1935 - publică Secretul pădurii bătrâne, al doilea său roman 1936 - este operat la mastoida. Scrie nuvelă Șapte etaje care va fi publicată anul următor 1939 - Buzzati încredințează manuscrisul românului Deșertul Tătarilor prietenului sau Arturo Brambilla. În luna aprilie pleacă la Addis Abeba că și trimis special al Corriere della Seră 1940 - prima ediție a românului Deșertul Tătarilor apare la editură Rizzoli din Milano la data de 9 iunie 1940-1942 - este corespondent
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
Șapte etaje care va fi publicată anul următor 1939 - Buzzati încredințează manuscrisul românului Deșertul Tătarilor prietenului sau Arturo Brambilla. În luna aprilie pleacă la Addis Abeba că și trimis special al Corriere della Seră 1940 - prima ediție a românului Deșertul Tătarilor apare la editură Rizzoli din Milano la data de 9 iunie 1940-1942 - este corespondent de război la bordul crucișătoarelor "Fiume" și "Trieste" participând la bătăliile de la capul Teulada și Matapan și la prima bătălie de la Syrte. Va publica Cei Șapte
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
bordul crucișătoarelor "Fiume" și "Trieste" participând la bătăliile de la capul Teulada și Matapan și la prima bătălie de la Syrte. Va publica Cei Șapte Mesageri (nuvele) și este rechemat la redacția principala din Milano 1945 - a doua ediție a românului Deșertul Tătarilor este publicată și marchează începutul notorietății autorului iar în 1949 traducerea în limba franceză a românului îi deschide porțile recunoașterii internaționale. Tot în 1949 publică Paura alla Scală 1954 - îi este decernat Premiul Napoli pentru Îl crollo della Baliverna 1955
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
În Borșa au existat două biserici de lemn, dar nu se mai păstrează decât cea din partea de jos a orașului. Biserica de lemn a fost reconstruită după anul 1717 deoarece lăcașul de cult anterior a avut de suferit în urma invaziei tătarilor din anul 1717. Locul unde s-au dat luptele poartă și azi numele de Preluca Tătarilor, localnicii fiind conduși în lupta din 4 septembrie 1717 de un preot, Lupu Șandor. Biserica are o absidă poligonală decroșată, un naos de formă
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
de jos a orașului. Biserica de lemn a fost reconstruită după anul 1717 deoarece lăcașul de cult anterior a avut de suferit în urma invaziei tătarilor din anul 1717. Locul unde s-au dat luptele poartă și azi numele de Preluca Tătarilor, localnicii fiind conduși în lupta din 4 septembrie 1717 de un preot, Lupu Șandor. Biserica are o absidă poligonală decroșată, un naos de formă dreptunghiulară, deasupra căruia se află o boltă semicilindrică supraînălțată. Pronaosul este tăvănit, iar deasupra acestuia se
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la catolicism a populației din "Cumania et Bordinia terra illis vicina". O scrisoare din 11 noiembrie 1250 a regelui Béla al IV-lea al Ungariei către papa Inocențiu al IV-lea făcea cunoscut că tătarii percepeau tribut în teritoriile din vecinătatea regatului acestuia: "„que ex parte Orientis cum regno nostro conterminantur, sicut Ruscia, Cumania, , Bulgaria”". Brodnicii nu au lăsat dovezi ale existenței lor sau materiale scrise, fapt ce face identificarea lor dificilă. O descriere etnică
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
în lupta cu Imperiul Romano-bizantin. Cel mai cunoscut brodnic a fost voievodul Ploscânea, care a participat cu oștenii lui la bătălia de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute" se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute" se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o dublă interpretare: Ploscânea poate să fi fost contra sau de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
fost contra sau de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]