5,450 matches
-
poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să descopere sensul tainic din spatele cuvintelor. Îi oferă o descriere pertinentă a unui sfătuitor adevărat. Discursul ei apare uneori feminist, deoarece apără calitatea femeii de a fi tovarăș al bărbatului și îi afirmă calitățile. Stăpânește retorica: îi reproduce soțului ceea ce acesta vrea să audă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
specii: rogozul de pădure (Carex pilosa), sovârful (Origanum vulgare), pojarnița (Hypericum perforatum), pătlagina (Plantago lanceolata), urzica moartă (Urtica dioica), menta (Mentha langifolia), vinarița (Asperula odorata), precum și ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia) și toporașul (Viola odorata). Ca după o chemare tainică din somnul iernii și de sub veșmântul binefăcător, primăvara, când zăpada se topește și ploi din belșug umezesc pământul, plantele se trezesc pentru un nou ciclu de viață și câmpurile înverzesc. Viața lor e scurtă, căci scurtă e și primăvara. Repede
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
neplăcuta surpriză de a constata lipsa hainelor... Multe ar mai fi de povestit, dar spațiul nu ne îngăduie. Fie însă, ca aceste amintiri ca și altele, să reprezinte pentru cât vom mai fi trăitori pe acest pământ, lianții cei mai tainici în legătura noastră cu aceste locuri în care am văzut pentru întâia oară lumina zilei. Coliba din câmp Spre satisfacția noastră, a copiilor, de cum dădeau pepenii și strugurii în pârg, părinți noștri, gospodarii pământurilor, își ridicau la capătul locurilor colibe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
întâlnite la Geoffrey Chaucer în Povestirea răzeșului (Arveragus, pentru a câștiga mâna soției sale, trece prin mai multe probe, în cele din urmă femeia înduioșată îl acceptă; tot pentru a o atrage pe Dorigena, Aurel cântă și dansează, își păstrează tainică dragostea timp de doi ani), a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este comună cu cea a naratorului boccaccesc), își cunoaște propriile sale reguli, și unde totul este făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari doamne în mod subiectiv, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să descopere sensul tainic din spatele cuvintelor. Îi oferă o descriere pertinentă a unui sfătuitor adevărat. Discursul ei apare uneori feminist, deoarece apără calitatea femeii de a fi tovarăș al bărbatului și îi afirmă calitățile. Stăpânește retorica: îi reproduce soțului ceea ce acesta vrea să audă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
epistolar, până la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic. Căzută în altă mână, sub alți ochi, ea poate fi fără valoare și ridicolă, generatoare de încurcături, rupturi, împăcări sau panică, afrodisiacă sau, după caz, fatală. O scrisoare durează, ca și o operă, mai mult decât autorul său și este
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Anatole France și‐am încercat să mi‐ l închipui pe bibliotecarul Sariette mi‐ a răsărit în minte George Nedelea și de‐ atunci încolo n‐am mai putut să‐l despart pe unul de celălalt. Îl vedeam un împătimit al cărții, tainic și plin de bizareriile coabitării livrești. Aveam să‐l revăd tot la Bârlad, peste aproape trei decenii, în t oamna anului 1972, la șezătoarea literară prilejuită de împlinirea centenarului 101 nașterii lui G. Tutoveanu, când, spre stupoarea celor ce ‐l
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Academiei Bârlădene, ținute fie la Bârlad, fie în unele târguri ori sate din apropiere, ca Iveștii, Corodul și Berheciul, ca să le numim doar pe cele de lângă Tecucii ei. Atunci am aflat că dulcele maestru îi păstrase - și el! - o afecțiune tainică și intactă în timp și că, în 1904, ea îi inspirase poezia Portret, publicată în ediția a doua (1910) a primei lui cărți - Albastru: „E‐naltă și în mersu‐i Ușor se‐ nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
d e ce, spre pildă, am 324 cânta florile portocalului, căruia nu i‐am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu parfumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul a scuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunăr ea de vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău ghețarii Alpilor, p e care nu i‐am zărit niciodată, când Ceahlăul mai străjuiește
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de l’intime”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 1. (4) Ibidem, p. 19. (5) Charles Baudelaire, Curiozități estetice, Editura Meridiane, București, 1971, p. 123. Traducere de Rodica Lipatti, prefață de Ludwig Grünberg. Traducătoarea spune „ceea ce este tainic În creier”, expresiv, Însă mai puțin relevant decât În originalul francez. (6) Jean Beauverd, loc. cit., p. 29. (7) Raphael Molho, „Regard intime et construction de soi”, in Intimité, intime, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 113. (8) Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ființei. Dar și a expresivității acestei ființe. Intimitatea și subiectivitatea conotează, În proporții diferite, desuetul. Moliciunea romantică nu acoperă, Însă, decât un aspect al jurnalului. Părțile nevăzute, albul nescris al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât forma disimulată a sinelui, a privirii care egalizează contrariile. Eul autorului asigură unitatea confesiunii, argumentează continuitatea și logica textului. Și, oricât de perimată ar fi conotația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă a devenit regula principală a povestirii, insistând să pună copii în fața unor formulări anacronice: "biruință", "îndeletniciri", "om falnic", "meșteșuguri", "vecini prădalnici", "voiesc", "îndârjire", "a pârjolit holdele", "drumeț", "tainic", "răufăcători". Această opțiune, specifică literaturii pentru copii, pornește de la premisa că așa li se poate induce ideea de vechime; în realitate, ei nu recunosc spontan decât stratul cel mai recent, uzual al limbii vorbite 226. Termenii populari dialectali au fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scris un volum care ilustra un adevărat program politic și istoriografic, teza fundamentală regăsindu-se chiar în succesiunea unor titluri-rezumat de genul: "Păreri puțin lămurite despre Unirea Românilor. Ea nu a răsărit din dărnicia vreunei puteri lumești, ci dintr-o tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite"265. Relatarea sa începea cu invocarea momentului apoteotic: "1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii prin hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia Unirea tuturor Românilor sub sceptrul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
trata anumite teme. Mann era genul ei de scriitor romantic: ca și ea ancorat în istorie și în destinul unor familii pe mai multe generații (ca în Casa Buddenbrook, 1901) și tot ca ea permanent atent la dimensiunile erotice și tainice ale condiției umane. Anterior, când schița inițierea lui Hadrian în ritualurile secrete din Eleusis, manifestase curiozitate față de modul în care Mann trata magia și ocultul. Acum, la mijlocul anilor '50, după ce publicase cu succes Memoriile lui Hadrian și Electra și, mai
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de îmbogățire. Istoria ascensiunii fiecăruia cuprinde diverse afaceri necurate, astfel încât toți funcționarii au câte un trecut care le dă insomnii, inclusiv ministrul Securității, Viktor Abakumov, care controlase jaful de război. Periodic, aceștia sunt înlocuiți în funcțiile lor, în virtutea unei "legi tainice de înnoire a Organelor", așadar pot ajunge oricând laolaltă cu deținuții. Totuși, regimul are grijă să nu-i trimită pe foștii slujbași în cercurile de jos ale infernului concentraționar și le rezervă un regim privilegiat, într-o închisoare specială. În
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
edificiul statal, realizat în urma sacrificiilor generației anului 1918, consfințite prin Constituția din 1923. Din păcate, România a avut parte de un asemenea monarh, viitorul rege Carol al II-lea. Iată cum îl caracteriza Regina Maria, mama sa: „/.../ avea într-însu un tainic imbold la domnie, de a subjuga și de a impune restricții /.../, brutal și încăpățânat /.../, impetuos, tiranic /.../, răsfățat și îngâmfat, simț practic, bun organizator, perseverent /.../, zgârcit și nepretențios în gusturi /.../, inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, disprețuitor /.../, interesat de
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
frunte cu SUA, URSS și Marea Britanie, de-a obține ieșirea țării din tabăra Axei, patronată de Germania, pe calea armistițiului. Nu au fost luate în considerație nici intensele negocieri de pace separată din 1942-1944, nici misiunile speciale încredințate unor soli tainici (Barbu Știrbey ș.a.), nici rosturile unor diplomați (Al. Cretzianu, George I. Duca ș.a.), nici demersurile de la București din ultimele zile și ore de „dinaintea furtunii”, adică de la 20-23 august 1944, totul, dar absolut totul, a fost astfel construit ca echipa
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
revistei: „... căci de ce, spre pildă, am cânta florile portocalului, căruia nu i -am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu par fumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul ascuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunărea la vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
arianciuc, Alina Leuciuc, Ioana-Viorica Matenco, Alina Lercă, Ana Maria Pânzariu, Alina Grigoriciuc, Adriana Marusec, Valentina Fediuc, Patricia Prodan. Lor și revistei despre care scriu: La multe n umer e! Liceul „Mihai Eminescu” Bârlad - la 50 de ani Amintiri - Din colțul tainic, în care lucrez, mă declar coparticipant La a 50 aniversare a liceului pomenit, sărbătorit vineri, 5 decembrie 2008, în holul de marmură al școlii. Parcă a fost ieri, când în 1958, deci acum 50 de ani, marea clădire de pe colina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul în cale, harnicul școlar al lice ului «Codreanu» din Bârlad își făurește un suflet însetat de dragostea de țară, de frumusețea limbii și a versului românesc. În serile sale de tainică reverie, școlarul ultimului an de lic eu, acela care biruise prin muncă aprigă, prin voință neînfrânată, fiind în fruntea promoției, visa, înjgheba planuri de viitor, ambiționa și nădăjduia pentru neamul acesta. Pe dânsul nu-l preocupa niciodată dorința de a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pază sigură, smulge din rădăcină pe cele rele, plantează pe cele care încă nu sunt bune, îndepărtează răutatea, îndrumă spre virtute; nu numai că îndrumă, dar înrădăcinează și face să rămână pentru totdeauna virtuțile, deoarece este un leac duhovnicesc și tainic, distrugător de patimi”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Psalmul 48, 1, P. G. LV, col. 513. footnote>. Sfinții ne învață cum să ne eliberăm de puterile răului, să ne întărim crezul care devine tot mai viu, devine
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
aparte de Biserică și de învățătura ei. Asistența socială eclesială nu este o "componentă", un capitol major al doctrinei Bisericii, ci Biserica poate fi înțeleasă prin prisma mai multor dimensiuni pe care le întrupează în aspectul ei ontologic de Trup tainic al lui Hristos. Dacă Biserica este privită strict din punct de vedere instituțional, atunci putem vorbi de o doctrină socială creștină, însă în acest sens pierdem esența. Biserica privită ca organism așa cum este ea definită teologic, referitor la latura ei
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
care lăsa în urmă un fel de împăcare cu tot și toate, un sentiment nelămurit, dar tonic de bunătate, încât îi venea să plângă. Încercă, la luciul potolit al stelelor, să deslușească până departe liniile drepte, paralele, care luceau stins, tainic, nevinovat... Îl duru ochii de sforțare și renunță. Se întinse apoi în iarba înaltă de alături, pându-și mâinile sub cap. Un pinten zornăi scurt, prevenitor parcă, și-i aduse în amintire visul pe care-l avusese mai înainte în această
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
făcând să-i freamăte nările aproape străvezii, ai fi crezut că este mort demult și numai o minune mai ține toate părțile componente ale corpului legate între ele, ca să nu plece care-încotro, precum la o jucărie mecanică a cărei legături tainice au fost desfăcute de un copil obraznic. Bătrânul care cărase până aici targa, rămase sprijinit de sobă uitându-se undeva în gol, scormonind cu unghia o pată imaginară de pe teracota înnegrită de vreme. Femeia care venise cu el rămase un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]