4,979 matches
-
atins prin accelerarea istoriei și prin sacrificarea acelor categorii și clase de oameni care oricum sunt supuse pieirii prin devenirea legică a istoriei, după cum de asemenea revendică controlul și organizarea tuturor aspectelor din viața societății. Spre deosebire de această ideologie radicală și totalitară, democrația liberală are un scop minimal: se intenționează doar circumscrierea, limitarea și eliminarea răului din viața corpului social. În măsura în care societatea românească a optat în mod decisiv în anul 1989 pentru democrație de tip liberal, exigența limitării răului trebuie să ghideze
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
-o este cea care în domeniul psihologiei, antropologiei și sociologiei se numește istoria sau povestea vieții. Desigur, m-a interesat cu predilecție să aflu cum anume s-au răsfrânt asupra existenței individuale deciziile politice ale unui stat și regim politic totalitar, în care Partidul unic și Securitatea se aflau în toate și controlau totul, toate aspectele existenței în comun și private. Cu alte cuvinte, am abordat nu numai perioada cea mai dură a experienței, adică detenția sau deportarea politică, ci și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
rapide în funcții. Au avut chiar curajul, deși nu toți, de a părăsi vastul penitenciar comunist și de a o lua pe calea exilului. Ceea ce, în ansamblu, înseamnă că te puteai opune și rezista represiunii unui partid și unui stat totalitar. Personal am înțeles în sfârșit și în deplinătatea sensului său expresia folosită de Hannah Arendt "banalitatea răului": izolarea egoistă provocată de șocul răului răspândit cotidian la care nu mai reacționezi întrucât ești anesteziat, atrofiat, abrutizat și pe care ajungi să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unii acum, cu nici doi neuroni în creierul lor, care comentează: că așa ne-a trebuit dacă nu ne-am ținut gura. Păi, domnule, dacă ne ținem gura nu se schimbă nimic în lumea asta! În fond, toate aceste regimuri totalitare s-au sfârșit printr-un tribut enorm, printr-o erodare a credibilității lor an de an, prin cei care și-au pierdut viața, ani de-a rândul. Prețuiește astăzi cineva pe cei care au murit? Dă cineva vreun ban pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Buletin Istoric, Analele Științifice al Univ. "Al.I. Cuza" Iași, Secția Teologie și Istorie, Pontes etc. Participant la sesiuni de comunicări științifice și conferințe naționale și internaționale. Preocupări de cercetare în domeniul istoriei presei eclesiastice, al minorităților și al regimurilor totalitare. Beneficiar al unui stagiu de cercetare în Arhiva Secretă a Vaticanului, Arhiva Propaganda Fide etc. Iulian Ghercă, (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a celor în care erau anunțate spectacolele de teatru, cinematografice etc.235. În 1922, Mussolini a ajuns la putere. În același an a fost ales Papa Pius XI (1922-1939), în al cărui pontificat s-au extins la nivel europen regimurile totalitare: Rusia (1917), Germania (1933) și dictatoriale: Iugoslavia (1929), Italia (1922), Portugalia (1926) și Austria (1933). Din cauza dificultăților economice provocate de Marele Război, a crizei din 1929 și a gravelor probleme sociale, aparenta ordine promisă de regimurile totalitare s-a bucurat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nivel europen regimurile totalitare: Rusia (1917), Germania (1933) și dictatoriale: Iugoslavia (1929), Italia (1922), Portugalia (1926) și Austria (1933). Din cauza dificultăților economice provocate de Marele Război, a crizei din 1929 și a gravelor probleme sociale, aparenta ordine promisă de regimurile totalitare s-a bucurat la început de simpatia poporului. Ca alternativă la totalitarism și liberalism s-a dezvoltat și corporatismul, sprijinit de o parte a ierarhiei 236. Papa a încheiat acorduri cu state ce aveau regimuri politice diferite. În 1929, după
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
XX-lea, mai precis după Primul Război Mondial, când s-a inagurat "societatea de masă", când rolul și locul individului în gestionarea problemelor statului s-au schimbat radical. Beneficiarii mutațiilor produse în spațiul social au fost în primul rând regimurile totalitare, care prin teroare și propagandă construiau valorile unui pretins viitor, total diferit de trecutul decadent (Mioara Anton, Propagandă și război. Campania din Est 1941-1944, Editura Tritonic, București, 2007, p. 16, Jean-Marie Domenach, Propaganda politică, traducere de Dana Lungu, Dan Lungu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acestea, procesul de gestionare a crizelor și conflictelor este îngreunat în prezent datorită decalajelor (în parte) economice foarte mari, proliferării criminalității economico-financiare, a traficului de droguri, de arme și de carne vie, precum și de existență și persistentă unor regimuri politice totalitare, generatoare de crize, conflicte și terorism. Mulți analiști consideră că cele mai grave crize politico-militare de la începutul secolului actual sunt cele generate de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite și de ripostă americană prin declanșarea războiului împotriva terorismului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
prilejul Conferinței pentru Politica de Securitate, desfășurat la Mứnchen (în februarie 2004) Joschka Fischer 222 identifica Orientul Mijlociu drept "epicentrul celei mai mari amenințări la adresa securității noastre regionale și globale la începutul acestui secol: terorismul distructiv al Jihadului și ideologia să totalitara".223 După unii analiști tensiunile și animozitățile din Orientul Apropiat reprezintă esență conflictualității din Orientului Mijlociu, astfel că cele mai multe provocări decurg din străvechea adversitate israeliano-palestiniană, "care dezvoltă un război de tip terorist-contraterorist, ceea ce înseamnă, de fapt, o conflictualitate Israel-Lumea arabă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
junimist este, așadar, întemeiat pe alianța dintre rațiune, libertate politică și moderație. Întors spre spațiul local, el nu este mai puțin deschis către modernitatea occidentală. Opus autarhiei și delirului patriotard, el valorizează acel nucleu de decență ignorat de marile proiecte totalitare ale secolului XX. Proiectul de evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață dezvoltate în Occident. Critica formelor fără fond este un cadru în interiorul căruia se cristalizează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Aici, ca și oriunde în altă parte, faimosul dicton al Lordului Acton, „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe total”, s-a aplicat într-o măsură extremă. Spectrul se întinde de la micul despotism al birocraților mărunți până la întregul regim totalitar corupt al decedatului și detestatului Ceaușescu. O a treia consecință a fost că românii au devenit deosebit de expuși la ceea ce Jacques Ellul numea „iluzia politică”. Aceasta este ideea, formulată mai ales în secolul al XIX-lea, că majoritatea problemelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
O ultimă formă de capital uman negativ din istoria recentă a României este ceea ce soția mea și cu mine am numit Sindromul Societății Disfuncționale. în esență, noi afirmăm că societățile postcomuniste sunt societăți disfuncționale din cauza traumei produse de îndelungatul regim totalitar 62. Iată expunerea concisă pe care o face Sorin Antohi „modelului” nostru: „autorii întrebuințează elemente din teoria codependenței [...]. Printre caracteristicile sale [...] cea mai importantă este înlocuirea dezvoltării și evoluției cu strategiile supraviețuirii, pentru depășirea obstacolelor unui context nesigur, ostil, arbitrar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a petrecut în trecut cu ajutorul memoriei sale. Se mai introduce astfel încă o noțiune atașată istoriei, și anume memoria, depozitarul trecutului la nivelul conștiinței omenești. Etatizarea timpului de către aparatul de stat și împingerea istoriei în activismul ideologic politic-cultural în regimurile totalitare intenționează să controleze memoria, de care timpul este atât de dependent. Modelul lui George Orwell, folosit ca paradigmă clasică în analiza patologiei limbii de lemn, unul dintre cele mai influente modele în studiul relațiilor dintre istorie, timp și memorie („cine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spirit ce supraviețuiește prin oameni. Gabriel CATALAN Rezistență și compromis în istoriografia anilor 1944-1948 După cum este îndeobște cunoscut, ocupația militară sovietică și noul regim politic instaurat în martie 1945 au folosit toate mijloacele pentru a transforma România într-un stat totalitar de tip comunist. în acest scop, propaganda comunistă a încercat să utilizeze atât instituțiile, cât și personalitățile culturale; între acestea au fost vizate și cele aparținând istoriografiei. încetul cu încetul, compromisurile s-au înmulțit, până când în 1947-1948 s-au generalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de Istorie Națională din București; era și un redutabil ziarist). Dintre aceștia, A. Lapedatu (1950) și Gh. Brătianu (1953) au murit în temniță. Ei sunt, de altfel, împreună cu Sever Zotta (ucis în octombrie 1944), principalii istorici martiri (uciși) ai României totalitare comuniste, ceilalți supraviețuind închisorii, dar rămânând profund afectați fizic și emoțional, astfel încât cu greu au reușit să revină în activitatea științifică; unii n-au mai făcut-o deloc: V. Slăvescu, I. Nistor, Z. Pâclișanu. Dintre cei care s-au readaptat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sistemul, de a accepta necesitatea unor schimbări politice și economice profunde impuse de cerințele vremii, de nevoile reale ale populației, cramponarea în canoane învechite și teze utopice aveau să fie doar unele dintre cauzele care au dus la prăbușirea regimului totalitar în România. Cristian VASILE Imposibila reconciliere: România comunistă și Vaticanul 1950-1989 Studierea raporturilor postbelice româno-vaticane este o întreprindere dificilă, în condițiile în care arhivele cele mai importante rămân deocamdată închise. Documentele relevante ale pontificatelor de după 1939 nu au fost declasificate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCUS (14-15 februarie 1956), în dezvoltarea relațiilor ungaro-iugoslave apar noi elemente. Cu toată inconsecvența denunțării esenței stalinismului, hotărârile Congresului al XX-lea au dat un impuls puternic forțelor reformatoare din țările lagărului sovietic, deoarece critica adusă diferitelor componente ale sistemului totalitar, pentru care mai înainte reprezentanții intelighenției opozante erau urmăriți necruțător, pe neașteptate au simțit o susținere chiar din partea Moscovei. în ceea ce-i privește pe comuniștii iugoslavi, ei își legau speranțele de o critică a lui Stalin mai hotărâtă la Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teatru de război și intrarea sub ocupație sovietică. Cercurile legate de Palatul Regal și liderii partidelor democratice credeau atunci că aleg între Germania și Aliați (occidentali), dar a devenit destul de repede evident că alegerea se făcuse între cele două puteri totalitare care-și disputau întâietatea în estul și centrul Europei: Reich-ul și Uniunea Sovietică. Scăpați de naziști - care nu și-au exercitat, totuși, puterea în mod arbitrar în țara lor -, românii au ajuns în brațele comuniștilor. Un șir de factori - printre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cele mai spectaculoase acțiuni în acei ani, dar în nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o chestiune (încă) sensibilă pentru o însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. în general toate confesiunile au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au estimat exact modul de gândire al lui Ceaușescu și măsura în care el ignora situația reală din România, românii au dovedit o lipsă de înțelegere pe mai multe planuri. Pentru aceia dintre observatorii politici care cred că ultimul regim totalitar a fost în Uniunea Sovietică a lui Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingând toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se încadra în această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oficial anunțată de partea americană. în ultima instanță însă, conținutul convorbirilor și al înțelegerilor încheiate determină importanța unei astfel de vizite, și nu caracterul acesteia”. Un al doilea element, la fel de important, este viziunea asupra drepturilor omului. Faptul că un regim totalitar nu punea nici un preț pe drepturile fundamentale nu trebuie să mire; însă Bucureștiul a dovedit o incapacitate totală de a înțelege importanța acestei chestiuni pentru conducerea de la Washington - nu atât pentru ramura executivă, care a arătat adesea că se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
populist naționaliste interbelice sunt citate extensiv și cel mai adesea favorabil în detrimentul celorlalte nu este tocmai întâmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămân tocmai cele care se află în genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar de stat național. Semnificativă este lipsa preocupărilor de istorie culturală, de istorie a ideilor, istorie a mentalităților, istorie a ideologiilor etc. Mulți clasici ai literaturii române au avut o foarte intensă activitate politică și cel mai adesea aceste două aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cit., pp. 68-79; Dumitru Șandru, „Politica statului român față de minoritatea germană și maghiară. 1944-1946”, Arhivele Totalitarismului, nr. 22-23, 1-2/1999, pp. 80-97. Monitorul oficial, nr. 233, 8 octombrie 1944, apud Florian Banu, „Grupul Etnic German din România - organizație de tip totalitar”, Arhivele Totalitarismului, nr. 30-31, 1-2/2001, p. 34. ANIC, fond „Inspectoratul General al Jandarmeriei”, dos. 112/1944, f. 39. ASRI, fond „D”, dos. 3186, f. 54. Printre liderii GEG din Brașov care reușiseră să plece `n Germania erau amintiți `ntr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și s-a scris În presă că de acum Încolo, contrar celor petrecute pe timpul regimului legionar, alungarea evreilor se va face „nu cu cadavre, ci cu Înfăptuiri de spirit naționalist constructiv”, și că mijloacele legale aflate la dispoziția noului stat totalitar și acționarea aparatului de guvernământ nu mai cer „intervenția brutală În scopul de a rezolva problema evreiască”. Antonescu XE "Antonescu, Ion" a subliniat de câteva ori În discursurile sale că legionarii au prăvălit statul În haos, iar el a pus
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]