5,887 matches
-
nici la filmul ce a urmat. Duminică, 4 august. Ploua torențial. Mihai și Carol se aflau la Scroviștea. Iau masa de prânz cu Ilie Radu și cu Chefneux. După masă, ploaia încetează și ies la vânătoare de țapi. Mergeau cu trăsura prin pădure, urmărind țapii, instalându-se în observator și împușcându-i. Seara, au revenit în București. Văd filmul german Dragoste jertfită cu Jaray. Sâmbătă, 10 august. Carol și Duduia se aflau la Sinaia, dar Mihai era în București. Deplasându-se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care erau mai aproape. Doar treceau Suceava și cum erau punți aproape de Fâsca, ajungeau în câteva minute la strânsură. Când situația materială a sătenilor s-a îmbunătățit considerabil, hramul ținea două zile (duminică și luni). În fiecare curte se vedeau trăsuri cu oaspeți, mese întinse și multă voie bună. La noi veneau în fiecare an frații mamei Buzilă Toader, Buzilă Victor și Buzilă Ion cu soțiile și copiii și se petrecea o zi și-o noapte. La arie S-a întâmplat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de bună credință, colegi ai mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice. Am plecat! Noi, familia în trăsură, urmați de căruțași. Am gonit nebunește până la Prut. Ne-am oprit, după cum mi s-a spus mai târziu, în satul Braniște. Podul era deja ocupat de trupe sovietice. Nu știu cât am stat acolo. Zile cred! La un moment dat s-a
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
În gură. Bancherul alungă de la sine toate aceste pricini de bucurie de care nu avea timp să se atingă. Voia să se odih nească oleacă, Îi spuse el hangiului și, Între timp, dorea să-i fie adusă la scară o trăsură, un car, În sfârșit ceva pe patru roți, cu care să-și poată continua drumul, căci era nespus de grăbit. Tocmai cerea acestea, când la poartă opri vizitiul lui, Georg, cu trăsurica cea ușoară, pe care o folosise mereu În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nici o primejdie. Dacă nu, vor face tot ce le stă În putință să nu ajungem acolo unde am putea să le spunem prietenilor noștri că li se pregătește ceva. Vorbea cu voce joasă, ca și cum ar fi putut fi auzit din afara trăsurii. — După cum știe domnul Josua, eu, ca fiu mai mic, nu am nici o pretenție la moștenirea tatălui meu. Am un frate mai vârstnic, căruia i se cuvine totul, care va primi toată averea. Așa e tradiția venețiană cu privire la moșteniri, pentru ca averile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și răspândește gunoiul. Folosirea Îngrășământelor chimice nu-l poate dispensa pe fermier de transportul gunoiului. Pentru distribuția laptelui aplică o muncă reglementată ca un ceasornic. În afară de camioane speciale și cisternele de lapte, pentru un oraș uriaș cum e New-Yorkul, sunt trăsuri speciale. Obligativitatea pasteurizării laptelui a redus puzderia de mici comercianți, care nu dispun de fondurile necesare, Înlocuindu-i cu 2-3 mari cooperative. Fermele au construcții pe cât de atractive pe atât de practice. Se construiește foarte mult din lemn. Vilele, chiar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar ropotele puternice ale cailor tulbură liniștea străzii. — La Răcaru mergem ! sare Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar ropotele puternice ale cailor tulbură liniștea străzii. — La Răcaru mergem ! sare Cristi și îl îmbrățișează pe Pribeagu. — Măi, băieți, vouă nu v-a ajuns ? Vreți să batem jumătate de oraș pentru o muiere frumoasă, care nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Degeaba a încercat Bildu să-i trezească la realitate, n-avea cu cine. Nu era chip de întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară de-a dreptul minunată ? — Da, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare, în timp ce se aruncă în trăsură, alături de cei doi prieteni. Cristi și Pribeagu și-au lăsat capetele pe spate și au privit muți cerul înstelat, parcă de vară, al acelui minunat octombrie 1928. Mamutu’ și birjarul au schimbat câteva păreri despre restaurantele și cafenelele care erau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Viena, Madrid sau Berlin, noul film al lui Chaplin și o poveste de amor care s-a sfârșit tragic, între doi cunoscuți scriitori. Printre ei abia și-au făcut loc cei trei prieteni amețiți bine, care resimțeau și acum zgâlțâiturile trăsurii ce le înfierbân- taseră și mai tare capetele și ficații. Nimic nu se potrivește mai bine cu cămășile noastre decât un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa voastră domnișoară ? râde Mamutu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aplauzele și cu propu- nerea angajamentului de câteva săptămâni, a ieșit din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri și de mașini, amestecându-se cu tot felul de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orice copil și le poate lua ca să-și mute Opera în cămară. Se zvonește și despre o gogo- mănie care să-ți facă vocea să se audă mai tare, îți imaginezi ? Și atunci se vor mări și sălile. Avem încă trăsuri printre aceste moderne și magnifice automobile, dar cât vor mai rezista ? Și cine știe cum se vor schimba și automobilele astea. Poate vor zbura într-o zi ! Ne vom duce la crâșme pe sus, ca păsările, mai știi ? Totul se schimbă cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că poți, râde Cristi. — La nea Știrbu pe străduță... — Te bengav ! râde țiganul. Ia, liniște, liniște ! Ja ! și toți sunt numai ochi și urechi. — La Cățelul fără puță, când se-așază noaptea mare, și luna pe cer răsare... Iac-apar niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe n-ai ajunge, vine Știrbu și te-mpunge. — Iaaa, râd cu mare veselie țiganii. Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul pe obraz. Pui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care l-au luat la inimă din prima secundă. — Na, hai, băieți, va ! Ceilalți i aici deja, na, hai să vedeți caleașca ! Și au fost poftiți imediat într-o curte mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au fost poftiți imediat într-o curte mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și pernele, toate ornamentele și mai ales fierul, dacă era, le despuiau și le pregăteau pentru amatorii de curse, dornici de adrenalină, care se luau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
afaceri ale zonei. — Aaa, placi-vi caleștile mele șukare ? îi întreabă Știrbu pe toți concurenții. Mai că și zboară, să vă prindeți bine de ele, râde, nu dăm asigurări aicia. Toți erau preocupați cu planurile de cursă, forfoteau întruna în jurul trăsurilor negre, le analizau, le verificau, se urcau și probau fiecare loc, să vadă care-i mai bun și mai sigur. Erau trei echipe, cea a lui Fernic, una a unui patron de herghelie, care probabil era în datorii mari de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
afle în locul potrivit. Glumeau între ei de parcă i-ar fi așteptat o adevărată petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de ani, serios, încruntat, privea cu atenție prin monoclu gesturile fiecărui adversar. Se așezase deja în trăsură, în spate, și se prinsese bine cu o curea. Avea și un baston elegant, de care se putea folosi să se sprijine la zdruncinături. Iar ajutorul său, care urma să biciuiască armăsarii, un tânăr foarte atletic, se încălzea lângă prima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să -i evit, da ? Tot timpul mă ții la curent, o secundă să nu taci. Și dacă nu se întâmplă nimic, îmi zici că nu se întâmplă nimic, bine ? — Da, monsieur Ionel, să trăiți ! și Pribeagu se și aruncă în trăsură. — Și eu ? — Tu, amice, ne cânți, râde Fernic de Cristi. Glumesc, măi Ionescule, tu ai cea mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le scoți și le bagi în trăsură, jos aici, sub scaun. Și să-ți dai și paltonul jos și sacoul, ia, Sachi, dă-ți și tu paltonul. — Paltonul meu bun ? — Haide, c-o să avem nevoie de toate ! Pune-l aici, să-l aibă Cristi la îndemână. Uite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unuia haina în față și are viteză, o fracțiune de secundă, atâta îi trebuie să piardă controlul sau să înce- tinească puțin și noi să câștigăm câțiva metri buni. Sachi îmi zice mie dincotro vin, ca să știu cum să feresc trăsura, treaba ta e să-i încurci cum poți. Cu sticlele de vin, de urgență, încerci direct la capete sau înspre cai, dar să le dai cu forță, dacă nimerești, să se simtă. — Păi, da’ e corect, Ionele, să jucăm așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajungem primii. Ne luăm banii înapoi, plus profitul, încă douăzeci de mii, și mergem să petrecem ! Iar cursa, ai să vezi, va fi de neuitat ! Și-au inspectat toți armăsarii și vehiculele câteva minute, apoi și-au scos la stradă trăsurile și le- au înșirat la o linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi vatămă caii sau caleștile fermecate, ne-am înțeles ? În rest, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]