8,428 matches
-
tîrî în cele din urmă Lili. Stăteam acolo, unul lângă altul, ea jucîndu-se cu trandafirul, eu asudat și simțindu-mă pierdut. Nici nu-mi mai dădea de fapt atenție, știa că prezența ei, parfumul ei sânt prea suficiente ca să mă tulbure. Toți colegii se întorceau spre noi și rânjeau cu subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-a tulburat la început, dar m-am obișnuit destul de repede. Mi-e cam frică de pasivitatea cu care am început să accept situația, dar până și frica asta e, de fapt, mai mult ceea ce ar trebui să simt decât ce simt cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi decât moartă, ca un oraș născut pe planșetă. Așa cum păianjenul, sub influența unui drog, nu-și mai țese plasa lui perfectă, ci una cu găuri și bucle dispuse haotic, creatorul lumii noastre (și, după el, scriitorul) , deformează materia, o tulbură sub influența vântului nebunesc al inspirației. Legile, schemele, firele rămân aceleași, dar lungite, strâmbate. Dantelăria capătă viață." Apoi: Nu mi-ai povestit nimic despre jocul vostru de-a Reginele, nu te porți frumos. Dar eu îl cunosc mai bine decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țărmurile Africii; îmi promisese să-mi vorbească odată despre asta. Dar totul, în camera prismatică a lui Egor din turnul foișorului, părea acum, în înserare, atât de solemn, de trist și de distant, încît nu mi-a mai venit să tulbur liniștea. Și totuși câteva cuvinte mi-au scăpat de pe buze, nu cele pe care le-aș fi vrut. "Egor, o iubesc pe Ester!" - i-am spus în șoaptă, apăsat. Dar el părea să nu fi auzit nimic. A mai tăcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de o parte, și încheierea pactului Stalin-Hitler, pe de altă parte, s-a putut respira în liniște. „Cred că am fost singurii români care s-au bucurat de un răgaz atât de lung. Generația care se ridica prin 1940, deja tulburată de tensiunile care începuseră în 1934, a plecat în Rusia, și cei care s-au mai întors s-au întors cu rușii după ei. Culturalicește, a fost o generație pe de-a-ntregul sacrificată. Noi am cunoscut singurul miracol care a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
puțin fundamentate sunt pretențiile Ucrainei. De asemenea, nu putem decât să regretăm această manifestare a Republicii democrate care nu-și are fundament nici în istorie, nici în principiile de drept și care, dacă este menținută, va fi de natură să tulbure, după părerea noastră în mod inutil, buna înțelegere ce trebuie să existe între state vecine și pe care suntem dispuși să le stabilim și să le întreținem. Trebuie de asemenea notat că de la 13 aprilie Rada Centrală din Kiev a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pentru utilitatea unei anumite cauze, s-au făurit, pe de-a întregul, versiuni contradictorii și neadevăruri în jurul acestui proces; iar dincolo de graniță, interese străine de neamul nostru, interese ostile neamului nostru, au creat o serie întreagă de legende, menite să tulbure bunul simț și dreapta judecată a oamenilor de bună-credință. Este timpul ca și Parlamentul și opinia publica să fie coborâte din lumea informațiilor fanteziste și legendelor și să fie puse în fața realității. Este ceasul să se cunoască adevărul. Domnilor deputați
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
doream o Românie pașnică și independentă. Voința noastră, pe care am dovedit-o prin fapte, era să întărim raporturile dintre noi. Când Germania v-a dat așa zisa garanție, am protestat împotriva acestei garanții, fiindcă presimțeam că e menită să tulbure raporturile dintre U.R.S.S. și România. Această garanție însemna sfârșitul independenței Dvs. Ați intrat sub dependența Germaniei. Câteva luni mai târziu, ați și fost ocupați de fapt. Nu era însă nevoie să vă asociați la agresiunea bandiților împotriva noastră. Suntem
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea a după-amiezii de august, nici pulberea fină care plutea deasupra lor ca o nesfârșită pânză de păianjen nu-l tulburau. Tăcură toți, câteva clipe. Darie se apropie de rănit, îi puse mâna pe frunte și-l privi adânc în ochi. - Mi-e teamă c-a murit, șopti. Dumnezeu să-l ierte! adăugă ridicîndu-se anevoie în picioare. Zamfira îi puse și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare de mirare că în cea dintâi minută opinia publică românească nu s-a tulburat... A prevedea viitorul în politică nu-i este dat oricui... Nu de la opinia publică românească avem a ne aștepta, ci de la omul politic... El este cel care trebuiește să fie mereu cu câțiva pași mai înainte, iar nu să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de tăcere absolută al cercurilor liberale, ceea ce mă va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu ardoare acea liniște sufletească asemănătoare mării neclintite, mi-a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și prin salonașul unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al pisicilor ? Că mai departe... a propus el, arătând din ce în ce mai neliniștit și mai ambarasat. Prezența mea știu că îl tulbură, de aceea nu se poate comporta față de mine în lume firesc, dar mai era ceva. Il se fait du souci mai mult decât orice alt bărbat ce l-am cunoscut, astfel că m-am silit, cu multă clarvoință, două lucruri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a creat un mic intermezzo : doamna Mironescu îi cere Yvonnei să meargă mai repede la culcare, domnul Mironescu o complimentează pe madam Ana pentru tortă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această conduită până la sfârșit. Deși se apropiase mult, încât mâinile ni se atingeau, nu încercam nici cea mai mică dorință (din cauza sfiiciunii și a răcelii ei feciorelnice, nu m-a stăpânit prea mult niciodată trupește). Totuși, apropierea ei m-a tulburat, încât am călcat peste ceea ce îmi propusesem ! Mi-a trecut fulgerător prin minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am străduit a le alunga, în această ultimă lună nefericită) se aflau la doi pași de mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venisem acasă fără baston și pălărie. Mă ținea bine minte cum arătam când m-am dat jos din trăsură, numai că emoția ce a resimțit-o, văzându-mă, a determinat-o să uite pe loc amănuntul. Deși fusesem atât de tulburat, nu cred că le-am uitat în trăsură, ci că mi le-a șterpelit acel ajutor al birjarului, pripășit în câmp. M-am silit să o consolez pe Sophie, căreia îi părea rău de bastonul cu măciulie de corn. După ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndoială a oricărei minți echilibrate : nu cumva totuși este adevărul ? împărtă șindu-i Sophiei interpretările mele, chiar à propos de acest zvon, prima oară auzit la d-l Ialomițeanu, ea a formulat o explicație ce m a derutat și m-a tulburat : că Titi Ialomițeanu ar fi au mieux cu d-l Marghiloman, prin relații vechi de la Buzău. Poate chiar este stipendiat de Legația Germană, mi-a trecut mie atunci, într-un mod total absurd și fugar, prin minte. Nici atitudinea lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atîtea ori, sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel de cazuri, În consemn
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
proprietățile naționalizate... Numai Doldel și clanul lui de chiaburi pun botul la vrăjelile ăstora. Tu cîtă armată mai ai, răcane? Mă ia repede și nu reușesc să socotesc: Nu știu, frate. Multă rău de tot. Am uitat. RÎsetele și chiotele tulbură din nou liniștea foșnitoare a nopții. Undeva la un etaj se trîntește o fereastră. — Hai liberare! Ia și bagă o bere. — Ole-ole-ole, Ceaușescu nu mai e! E deja foarte tîrziu, cheful se sparge. A fost o seară plină, instructivă, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ajuns la capăt? Și mai ales... să nu Înțelegi cînd s-a Întîmplat una ca asta. Nu e un gînd, e un vertij, e ceva ascuțit care-mi trosnește surd În oase, Într-un fulger de crispare, aproape că-mi tulbură privirea. What a strange thing to happen to a little boy! aud țipătul lui Paul Auster În fața bătrîneții. Dar puțurile de tăcere nu-s adînci, pentru că timpul pe care Îl petrecem Împreună e scurt și avem niște chestii de vorbit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu seriozitate. Îl muncea întrebarea dacă preotul l-a văzut (l-o fi văzut oare?) împingând mașina în canal. Nu se temea că preotul ar putea declara la poliție sau spune ceva ce el n-ar putea nega. Ceea ce-l tulbura era legătura care se crease acum între el și preot. Simțise în repetate rânduri că preotul era „pe urmele lui“, deși nu-i era limpede în ce fel. Mereu se creau tot felul de legături nocive și nefericite între George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la filozofie, după ce o părăsise cu atâta stupidă obediență, scrisorile lui pretențioase (rămase fără răspuns), insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar să mă asigur dacă e disponibilă. — O, da, da, e disponibilă. Îți mulțumesc... — Bănuiesc că dorești să-ți scrii acolo cartea cea mare? urmă Alex. E un loc foarte liniștit. O să am eu grijă ca nimeni să nu te tulbure. Aș putea să-ți pregătesc și mesele... — O să-ți dau de știre, dacă-mi permiți, când... Și dumneata trebuie să-mi comunici condițiile, chiria... Alex își înfrână impulsul de a-i striga că nu e nevoie de nici o chirie. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane era una dintre ele, și Gabriel ar fi fost, dacă n-ar fi intervenit Brian), relații pe parcursul cărora își îngăduia uneori să le țină mâna. Își dădea perfect seama cât de leneș și de egoist era. Acest fapt îl tulbura ceva mai mult decât ereziile lui, dar nu prea mult. Cunoștea cu precizie lucrurile pe care nu trebuia să le facă. Nu se gândise niciodată serios că ar trebui să se lase de preoție. Numai în ultima vreme începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, Hattie îl dădea uitării, pe când Pearl, nu. Pearl era o angajată, a cărei slujbă putea oricând lua sfârșit. Faptul acesta, care la început nu o preocupase prea mult pe Pearl, iar pe Hattie absolut deloc, începuse acum să le tulbure pe amândouă. Noi sentimente și înțelegeri se înfiripaseră în mintea lui Hattie. Pearl fusese pentru ea ca o mamă, apoi ca o soră. În trecut, acest lucru nu i se păruse ciudat. De ce i se părea acum? Odată, la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor să sară peste îngrăditură, urcându-se întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]