5,540 matches
-
de faptul c al cărei președinte, provenit din nom a trăim Într-o țară bolnavă. O țară ce nu gândește nici la sine, nici la oamenii ei, nici la prezent, nici la viitor. O țară În care pastorul Își distruge turmă. O țară care se lasă furată, distrusă, depopulata, umilită, jecmănita. O țară al cărei președinte asmute românii Împotriva românilor, atâta minerii Împotriva tinerilor care vor să trăiască Într-o zonă „liberă de comunism”, Împotriva tinerilor care vor ca In România
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oricui să zbori capul de pe umeri. - Prin nebuloasa Ordinului 2600/ 12.012/89 se zărește Într-o imagine de reconstituire horror, stihia platoului 5 din abatorul Tătărași unde urma să fie aduse pentru tăiere și ambalare „cadavrele unor animale din turmă dezorientata”. La Holboca aștepta un vagon transpus pe ecartament sovietic cu destinație Siberia, valea fluviului Selenga, cu hrana pentru cele mai elegante vulpi argintii. - Colonelul de pompieri Adrian Filioreanu a condus comandoul de evacuare stalinista din locuința, Împotriva legii, a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
instalarea lor în aceste locuri, unde peșterile erau adesea locul de refugiu în fața pericolelor năvălitorilor. Pământul nu era prea generos pentru agricultură, dar destul de darnic pentru crescătorii de vite, cu toate că, în anumite perioade ale anului, îi îndemna la migrație cu turmele lor, migrație ce le lărgea orizontul și le facilita înțelegerea diversității, vorba proverbului: Într-un loc, prea mult de stai și vezi că noroc nu ai, mai mișcă din loc în loc că, poate, dai de noroc." Conform mărturisirilor Tatei, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
poalele dealurilor sau munților, ducând o viață păstorească, făcând o agricultură rudimentară, de subzistență, pe suprafețe mici, care asigura strictul necesar al familiei. Pescuitul, vânatul era liber, poienile pădurilor asigurau pășuni bogate, suficiente pentru creșterea vitelor. Pășunile mari, pentru văratul turmelor de oi, al cirezilor de cornute erau, în general, în administrarea obștilor sătești și aveau un statut special, generator de revolte, în cazul încălcării dreptului tradițional de pășunat. Se știe, spre exemplu, că, Iancu de Hunedoara, înțelegând importanța fidelității față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
să excludem o firească relație, legătură, comunicare între aceste țări, toate românești. Restrângând aria numai la legăturile dintre Țara Bârsei și a Câmpulungului nu putem să nu acceptăm ideea unei circulații normale nu numai a păstorilor care se mișcau cu turmele lor în căutare de pășuni, renumitul fenomen al transhumanței, dar trebuie să ne gândim și la comerțul, schimburile obligatorii, vitale între oameni, comunități. Sunt argumente simple, la îndemâna oricui să accepte necesitatea schimburilor comerciale, chiar într-o etapă primitivă a vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din luncă, unde apa bălților și mlaștinilor întârzie să sece după ploi și revărsări, ca și acolo unde solul este sărăcăcios ori plin de ochiuri de sărături, cum este mai ales la NE de satul Chersăcosu, fânațurile și pășunile întrețin turmele de oi și cirezile de vite ale locuitorilor din satele vecine luncii și de mai departe. Bălțile din regiunea aceasta, deși puțin întinse, totuși au destule suprafețe acoperite cu papură și stuf, din care oamenii satelor vecine își îndestulează cea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și aceia care nu poartă și nu vor purta niciodată." Ce-ai cântat? Am început cu o sonată în stil popular românesc de George Enescu." Andante sostenuto e misterioso. Pe mine, pianul mă face să aud, ca în vis, tălăngile turmelor, trecând liniștite pe un plai de munte... Ușa se deschise cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din estul Europei. Experiența sa de organizator strălucește în crearea unei obști de isihaști la fel de activi pe tărâmul rugăciunii cât și al muncii. Mănăstirea întreține ateliere, case de oaspeți, spital, își administrează și își lucrează ogoarele, viile, livezile, își îngrijește turmele, își asigură traiul sieși și multor altora, aflați în nevoie. Paisie aduce în biblioteca mănăstirii din toate colțurile lumii, cărți dintre cele mai diferite: de la Viețile Sfinților și fragmente din Filocalia, până la tratate de matematică, fizică și scrierile lui Voltaire
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
preoției, rămâne până la moarte același sfătuitor modest al ucenicilor și primul slujitor al tuturor. Deși aproape orb, încearcă să corecteze din traducerile sale până în ultima clipă a vieții sale. Hirotonește cât mai mulți preoți în interiorul obștii pentru a nu lăsa turma fără păstori învățați. Apoi, după doar o săptămână de boală, în prima zi din postul Crăciunului din anul 1794, miercuri, 15 noiembrie, moare așa cum a trăit: înconjurat de cărți și de ucenici. Mormântul său, aflat în partea dreaptă a naosului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
toamna anului 1943 cei mai prudenți au plecat la drum în necunoscut. Exodul s-a mărit în primăvara anului 1944. Atunci ne-a venit și nouă rândul. Oamenii plecau cu căruțe sau pe jos însoțiți de cirezile de vite și turmele de oi. Noi, pentru că bunicul lucra la C.F.R. și mama era învățătoare, împreună cu alte familii am primit loc într-un vagon. În vagon ne-am făcut un țarc din lăzile cu lucruri și alimente. Și am pornit la drum. Mama
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
limită. Pe jos, gresie. Să nu uit undeva, tot în dreapta ,,tronului’’, stă spânzurat de perete un stativ din faianță albă pe care se află în permanență hârtie igienică semn că într adevar vin vremuri grele. * * * Niciodată nu am aderat la turmă, nici măcar nu mi-am dorit! De ce acest enunț? Pentru că ceea ce văd e incredibil. E de domeniul fantasticului. Mizerie și durere. Realitatea crudă. Suferință și moarte. Seara trecută am dat un pachet de țigări unui scheletic suferind, dis de dimineață îl
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Izvorul luminos și pământ. 5. O invitație decisă La rândul său, cardinalul Elia Dalla Costa, într-o scrisoare din 1943 adresată clerului diecezan și călugăresc al Arhidiecezei de Florența, spunea: „Poate nu sunt străini păstorii de erorile și de vinovățiile turmei: de păcatele poporului, noi, preoții, nu suntem străini! Oh, dacă am fi instruit mai bine credincioșii și dacă ne-am fi implicat noi înșine cu o iubire mult mai intensă, fără a o delega altora, în marea operă catehetică de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut asupra Ierusalimului, fiecare dintre noi să exclame: «Eu, eu am păcătuit, eu am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei lumi care se reînnoiește, care freamătă, suferă, se chinuiește, agonizează și se prăbușește
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și supușilor îndepărtați (geografic) de Roma, părea o pregătire la calificativul de creștin romano-catolic, care s-ar fi extins fără nici o deosebire la toți ucenicii lui Cristos din lumea întreagă, adunați în unitate în Biserica Sa. «Ca să fie o singură turmă și un singur Păstor» (In 10,16). 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută Așa au fost rânduite lucrurile din partea Bisericii încă de la început. De atunci, cele două brațe ale Crucii au chemat cu insistență toate popoarele despărțite și împrăștiate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nici sclav, nici libert, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus» (Gal 3,28). «Dimpotrivă, cel care se unește cu Domnul este un singur duh cu El» (1Cor 6,17); «și va fi o singură turmă și un singur Păstor» (In 10,16). În ultimele cuvinte adresate Tatălui, în ajunul pătimirii Sale, limbajul unității asumă o formă foarte mișcătoare: «Nu Mă rog numai pentru ei (Apostoli), ci și pentru cei care vor crede în Mine, prin
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prezentat raportul. Carol și suita trec în revistă formațiile de tineret. S-a ridicat pavilionul național. Aici, „rândurile arcașilor străjeri au defilat prin fața Suveranului și a tânărului vlăstar regesc, Măria Sa Marele Voievod Mihai”. A urmat convoiul carelor alegorice, ce înfățișau, ,,turma cu stâna și ciobanii, plugul cu rodul spicelor, codrul cu Huțulii, bărbați și femei călări pe cai de munte”. Presa relata că mulțimea și-a mărturisit prin urale devotamentul față de rege, după care ,,arcășimea și-a împodobit înaltul oaspete cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc". Știu că în clasele mari era un copil Vasile Clemenciuc, dotat la carte și liniștit. Când a mai crescut și-a fost întrebat de ce na mers la liceu, el a răspuns că și-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oul simbolizează Învierea, iar ouăle roșii sângele lui Hristos. Acasă, la masă serveam bucate pregătite special din miel (drob, friptură) deoarece mielul reprezintă victoria vieții asupra morții. Îl simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu. Ciocneam ouă roșii cu familia și eram tare fericiți toți împreună: Tata îmi spunea că "oul a fost mereu simbolul renașterii lui Hristos". Tradiția și la Costișa cerea ca în Ziua de Paște cei care mergeau la biserică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parte un iepuraș (simbol) semn al rodniciei, belșugului (fertilității) iar pe cealaltă parte un mieluț, semn al victoriei vieții asupra morții. El reprezintă pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mi-a mai adăugat bătrâna că, mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu. La mijlocul oului a așezat tot din mărgele o cruce, explicându-mi și de astă dată că ea este semn al credinței în Hristos, un semn pascal. Încet, încet, timpul cu toate povestirile s-a scurs și ouăle arătau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai prididesc cu compoturile, gemurile, dulcețurile, magiunul, prunele uscate. Își umplu bine cămările și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un stup de albine. În fiecare gospodărie, toți membrii familiei trudesc de zor. De obicei, tatăl sau bunicul, stabilește pentru fiecare zi de toamnă, un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să se facă pastorația. (p. 20). Sprijină apoi afirmările sale pe cele Întâmplate În Rusia. (p. 21). Arată apoi cum bolșevismul n-a izbutit În Polonia deoarece clerul catolic și-a Înțeles marele rol cultural - național, știind să Își stăpânească turma. După ce vorbește de metodele vechi de pastorație reduse prin transformările vieții sociale și neînlocuite, pentru care bisericile s-au golit, sectanții s-au Înmulțit, răceala și necredința s-a răspândit, se Întreabă: Tot astfel ne Întrebăm și noi după unele
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem... undeva, fiindcă nu se urma nici un sat ci, doar drum, soare torid, curbe, trebuind să pedalăm la deal. Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
manifestându-și disprețul suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]